Sari la conținut

Victor Ponta: „Uneori chinuim copiii mai mult decât îi învăţăm”. Replica sa vine după criticile la adresa examenului de Limba Română la Evaluarea Naţională

Victor Ponta i-a răspuns sâmbătă profesoarei care a declarat într-o scrisoare deschisă că subiectele pentru Limba Română la Evaluarea Naţională sunt concepute fără să se ţină cont de programa şcolară. „Eu cred că trebuie să lucraţi la minister, să vedeţi totuşi dacă subiectele şi numărul de ore chiar sunt adecvate la realitate”, a spus premierul, precizând că vorbeşte în calitate de părinte, şi nu de şef al Guvernului.

Am văzut că Evaluările Naţionale s-au terminat cu bine. Nu ştiu dacă acea doamnă profesoară are dreptate sau nu, dar eu, personal, eu cred că trebuie să lucraţi la minister, să vedeţi totuşi dacă subiectele şi numărul de ore chiar sunt adecvate la realitate. Vorbesc ca părinte acum, nu ca prim-ministru; eu cred că se mai poate lucra. Cred că încă fac copiii multe lucruri care le sunt inutile şi nu fac lucruri care le sunt utile. Ştiu că e un proces dificil, nu e ceva ce se poate face peste noapte, dar chiar cred că uneori îi chinuim mai mult decât îi învăţăm şi poate că ăsta e un semnal pe care îl recepţionează Ministerul Educaţiei”, a spus Victor Ponta, care are doi copii.

Reacţia sa vine după numeroase critici la adresa subiectelor la examenul de Limba şi Literatura Română susţinut de elevii claselor a VIII-a săptămâna aceasta, în cadrul Evaluării Naţionale.

Joi, în presă şi pe reţelele de socializare a fost intens distribuită o scrisoare realizată de profesoara de limba română Carmen Stoica, cadru didactic la Şcoala nr. 99 din Bucureşti. „Cine le cere iertare copiilor”, se intitulează textul, publicat pe Contributors.ro, în care se arată că subiectele au fost concepute fără se ţină cont de programa şcolară.

Copiilor li s-a dat să-şi spună părerea despre mesajul unui text liric, la prima vedere - Rânduri pentru Anul Nou, de Minulescu. Eu am în programă o singură oră pe an în care îi învăţ să-şi exprime opinia în legătură cu o temă oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu ştiu asta?”, se arată în scrisoarea semnată de Carmen Stoica.

Era ceva destul de abstract şi destul de greu de înţeles pentru un copil de clasa a VIII-a. Şi nu neapărat pentru un copil bun, pentru că probabil la foarte multe şcoli sunt rezultate bune. Dar pentru copilul din provincie, la ţară... (Unul) scrisese, în loc de Minulescu, Minculescu”, spune Carmen Stoica.

Există discrepanţă între ceea ce se face la clasă, ceea ce avem în programă şi ceea ce dăm la examen. Adică dacă vrem să dăm la examen nu ştiu ce compuneri şi să nu mai mizăm pe gramatică atât de mult, atunci să nu o mai studiem”, mai spune cadrul didactic, care subliniază că „copiii nu sunt proşti. Statisticile asta vor arăta: 46.000, 50.000 de copii nu au luat examenul. Vai, ce proşti sunt românii. Ei, copiii, nu sunt proşti, dar mergem cu ei într-o direcţie greşită, despre asta e vorba.

Vineri seară, după transmiterea rezultatelor examenului la nivel naţional, într-o altă scrisoare deschisă, adresată de această dată de părinţii din preuniversitar ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, se cere demiterea membrilor Centrului Naţional de Evaluare. Motivul este acelaşi: subiectele au fost elaborate „fără să se țină cont de programa elevilor” şi „fără o legătură cu realităţile şcolii gimnaziale din România”.

Din scrisoarea „Cine le cere iertare copiilor” (sursa: Contributors.ro)

Aud mereu discursuri despre cât de bine şi de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului şi despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral şi prințip… De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi şi e vina noastră, părinți şi profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu ştiu mult mai multe decât ştiați voi la vârsta lor…

Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte şi de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta şi la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei şi la mulți alții, care, probabil, vor lua note sub aşteptările lor şi mai mici decât nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune. Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proşti decât cei din Occident şi că profesorii sunt slab pregătiți, că nu ştiu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu ştiți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informații, cu subfinanțarea învățământului, nu cu deşteptăciunea copiilor noştri.

(...)

Aşadar, copiilor li s-a dat să-şi spună părerea despre mesajul unui text liric, la prima vedere – Rânduri pentru Anul Nou, de Minulescu. Textul era mult peste nivelul de vârstă şi capacitatea de înțelegere a unui copil de 14 ani, iar eu am în programă o singură oră pe an în care îi învăț să-şi exprime opinia în legătură cu o temă oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu ştiu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca să le poată comenta, lucru pe care copiii l-au învățat. Aşadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aş fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea”, înțelege…

Apoi, li s-au dat sinonime… pentru „fiindcă”, copilul a scris „deoarece”, dar şi „pentru că”. Numai că această expresie nu apărea în barem şi multe profesoare nu au luat răspunsul în considerare, „pentru că e locuțiune”. Baremul ar trebui să epuizeze toate variantele de răspuns, nu să lase profesorul să aleagă. Eu le-am dat punctele, alții nu. La fel, pentru „cer”: în barem apăreau „solicit”, „pretind”, dar, judecând contextual – „Ai auzit ce-ți cer?” –, copilul a scris „vreau”, „te rog”, cum mi se pare şi firesc. În fond, nu soliciți de la Anul Nou să fie neprihănit… A rămas, din nou, ca profesorul să aleagă. Eu am dat punctele, alții nu.

(...)

La subiectul al doilea apare un text nonliterar scris de Corina Zorzor. I-or fi cerut acordul ca să-i folosească textul? Cerințele nu privesc înțelegerea textului, aşa cum ne lăudăm că o facem, având ca model testele PISA, ci, poate, atenția. Foarte mulți copii n-au formulat enunțuri corecte, pentru că au fost induşi în eroare de întrebare. Ei, ne mai încurcăm cu chestii de-astea…

La al cincilea item erau două subordonate care puteau fi interpretate diferit. Prima, temporală sau condițională, dar şi ultima, indirectă sau de scop. Îmi amintesc scandalul de acum doi ani, când propoziția a fost clar subiectivă, dar s-a corectat, până la urmă, în două feluri. De ce nu şi acum? Merge, la fel de bine, „îl încurajează pe cititor la…” ca şi „îl încurajează pentru a înțelege”.

Tema compunerii libere a fost nemaipomenită. Cât or fi stat să se gândească la asta? Copilul să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire cu un scriitor contemporan! Cei mai mulți copii n-au scris cele 10-15 rânduri necesare. S-au întâlnit cu scriitorul contemporan fără nume, celebru, Dan Puric, idolul mamei, Andrei Pleşu/Pleşa, Mircea Dinescul cu fular alb, Andreea Esca, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu – o ea!! –, dar şi cu Mihai Eminescu, Creangă, şi i-au pus întrebări şi au fost emoționați. Ce-ar fi putut spune mai mult? Am găsit o singură lucrare în care apărea un şoricel la prezentarea cărții marelui scriitor, sedus de mirosul de caşcaval al unei cărți culinare. Vina nu e a lor că nu ştiu niciun nume de scriitor – unii mai ştiu –, pentru că cei care apar frecvent la televizor nu sunt scriitorii, oamenii de cultură etc., ci oameni de un cu totul alt gen.

E, aşadar, vina noastră, a celor mari, că tolerăm un astfel de sistem şi suntem parte a lui, şi eu îmi cer iertare față de Cristi, Alberto şi toți ceilalți copii „ai mei” că nu i-am învățat altceva, nu ştiu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim şi pe aceştia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proşti, ci buni de muncă. Vor fi şi doctori, şi ingineri…