Sari la conținut

Amintiri de pe „vasul morţii”. Aproximativ 240 de oameni au murit înecaţi în Dunăre în urmă cu 25 de ani

Duminică, 10 septembrie 1989. Ora opt dimineaţa. Vasul de pasageri Mogoşoaia care făcea curse zilnice între Galaţi şi comuna Grindu se pregătea să ridice ancora. La bord se aflau peste 250 de oameni, cu mult peste capacitatea vaporului. Pe o ceaţă densă, echipajul a decis să pornească totuşi în cursă.

După doar câteva minute, „am auzit o bubuitură. Gata, întuneric, nu mai vedeai nimic. (Eram, n.r.) în interior, la clasa a II-a”, povestește un supraviețuitor, Neculai Pletea.

În urmă cu 25 de ani, acesta lucra ca docher. După tura de noapte s-a îmbarcat pe vas ca să ajungă acasă. Nu ştie cum a reuşit să scape cu viaţă.

„S-o fi apucat unul de altul, că mulţi aşa au murit, unul de altul. Sigur că da. Eu mă plimbam aşa pe apă, numai. Nici apă nu am înghiţit”, spune el.

În doar trei minute de la impactul cu barjele, vasul Mogoşoaia era acoperit complet de ape. Neculai Pletea a mai auzit câteva ţipete disperate. Apoi, linişte totală.

Rudele şi marinarii aflaţi la Capitănia Galaţi păstrează în minte disperarea din acea zi.

A venit şalupa cu 10 cadavre. Fugi repede, şi începe să păşeşti pe fiecare să vezi, ăsta e al meu, ăsta nu e al meu”, spune Rodica Neagu, fiica unei victime.

„Pe 15 septembrie nava a fost ranfluată, scoasă la suprafaţă, şi cu acea ocazie s-au scos foarte multe cadavre. În proporţie de 90%. Cele care au mai rămas au ieşit sau au fost găsite, unele şi peste un an de zile”, spune Constantin Tănase, ofiţer de cercetare penală.

Numărul celor care au murit nu se cunoaşte nici acum. Doar vinovaţii au fost stabiliţi: membrii echipajului bulgăresc de pe barje. Comandantul convoiului bulgăresc a fost condamnat la 10 ani de închisoare. A stat în arest la Galaţi doar o lună, după care a fost trimis în Bulgaria. Acolo nu a mai făcut nicio zi de închisoare.