Sari la conținut

Bătaia la români. Efectele devastatoare pe care le are asupra copiilor

Peste 10.000 de copii din România au fost abuzaţi, exploataţi sau neglijaţi de familiile lor numai în primele nouă luni ale anului trecut. Reprezentanţii de la Protecţia Drepturilor Copilului spun că aceste cazuri sunt în creştere faţă de anii anteriori.

„România este o societate în care violenţa în familie e mult mai mare că în alte ţări europene. Legea care interzice bătaia a apărut mai târziu ca în alte state, aşa că 63 % dintre copii spun că sunt educaţi cu bătaia, iar 38 % dintre părinţi recunosc”, a spus Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv „Salvaţi copiii”.

„Mulţi părinţi spun: Dar, dacă greşeşte, cum să-l educi?”. Este inadmisibil”, spune și Gabriela Coman, directorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Dreptului Copilului şi Adopţie (ANPDCA).

„La noi, pedeapsa şi nu răsplata e mai importantă şi valoarea palmei este ultra răspândită”, spune psihologul Aurora Liiceanu.

„Dacă copilul nu te-a ascultat, problema e a ta, ca părinte. Dar bătaia, nu e o soluţie, iar pentru copil e devastatoare”, atrage atenția Gabriela Coman.

În 2015, pentru 1435 de copii s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă, iar în 261 de cazuri s-a iniţiat urmărirea penală a părinţilor agresori.

Copiii au fost victimele mai multor tipuri de abuz. Numai în prima jumătate a anului trecut 70% dintre copii au fost neglijaţi, 13%, abuzaţi emoţional, 8%, abuzaţi fizic sever, iar 141, abuzaţi sexual.

„Aproximativ 70 % dintre ei vor duce violenţa mai departe. Vor lovi colegii, iar primii care pot confirma asta sunt cadrele didactice. Restul de copii preiau şi ei violenţa, dar din perspectiva victimei, şi vor tolera abuzul în viaţă lor, fără să protesteze”, spune Diana Stănculeanu, psiholog Salvați Copiii.

„Cum se poate dezvolta personalitatea, când gândeşte că cine are o autoritate îi poate trage o palmă? E ca şi cum mergi la serviciu şi şeful te bate că n-ai făcut nu ştiu ce”, spune directorul ANPDCA.

Cele mai multe cazuri de abuz sunt în regiunea de sud - est, iar cele mai puţine cazuri în Bucureşti - Ilfov.

„Dincolo de raportarea la abuz, apar tulburări de depresie. Toate alterează potenţialul de dezvoltare”, spune psihologul de la Salvați Copiii.

„Este asociată palmă cu frică şi, atunci, copilul învaţă din frică şi creează un capital de frică, frică faţă de viaţă”, atrage atenția Aurora Liiceanu.

„În momentul în care un părinte loveşte copilul, îi face o durere fizică şi una psihică. Vine cu un vulcan de ură pe care copilul îl absoarbe. Scade stima de sine şi ajunge ca, în timp, să facă pe plac altor oameni ca să câştige acea dragoste care i-a lipsit”, spune și Otilia Mantelers, expert în parenting.

Mii de părinţi s-au alăturat în ultimele săptămâni unei campanii împotriva violenţei faţă de copii, lansată pe Facebook cu hashtag-ul #37lasuta, procent care îi reprezintă pe adulţii care nu folosesc bătaia că metodă de disciplinare.

„Această campanie a avut un scop egoist. Am vrut că fiica mea de trei ani să găsească în cercul ei mai puţini copii bătuţi de părinţi. Nu este uşor să fii în apropierea unui om traumatizat în copilărie. Îmi doresc să îi ofer şansă să nu aibă parte de asta”, a spus Oana Dobre, iniţiatorul campaniei.

În România, de-abia într-o lege din anul 2004 s-a clarificat ce înseamnă abuz asupra copilului, în timp ce, în Norvegia, de exemplu, din secolul al 19-lea nu se mai bat nici câinii, spune traducătorul norvegian de literatură română Steinar Lone.

„Nici părinţii mei, nici eu nu am primit niciodată o pedeapsa fizică. Bunicul meu din partea tatălui s-a născut în anul 1875, iar bunica, în 1877 şi nu au pedepsit niciodată copiii fizic”, spune Steinar Lone.

„Părinţii şi, în general, adulţii nu sunt învăţaţi să aibă control asupra pulsiunilor agresive. Un copil te poate aduce la nebunie. Dacă s-ar face un control asupra violenței, ar renunţă la aceste pulsiuni”, este de părere psihologul Aurora Liiceanu.

Cu toate acestea, destui părinţi îşi doresc să fie mai buni pentru copiii lor. Doar că şi ei au crescut într-un mediu în care educaţia se făcea cu palmă. Dacă nu în familie, cu siguranţă la şcoală. Tocmai din acest motiv, mulţi apelează la consilieri în parenting.

„Sunt părinţi tineri, educaţi, care nu ştiu cum să gestioneze. Simt vinovăţie, ruşine. Unii ştiu că e o problemă la ei. Lucrăm şi cu copilul, dar ţinta finală e părintele”, spune Diana Stănculeanu, de la Salvați Copiii.

„Nu e o cale prin care un părinte să fie ajutat de la prima palmă. Trebuie ca un copil să fie schilodit să fie luat din familie şi e un abuz asupra lui. Să se ajute şi părinții”, spune Oana Dobre.

„Cred, totuşi, că de la o palmă la o bătaie zdravănă, e o mare diferenţă. Nu fac pledoarie pentru palme”, spune Aurora Liiceanu.

Organizaţia Salvaţi Copiii oferă în Bucureşti, Iaşi, Suceava, Timişoara şi Târgu Mureş servicii de parenting, pentru consilierea părinţilor şi a copiilor.

„Vin nu de drag! Sunt trimişi. Familiile care ajung la noi sunt trimise. În câteva luni, schimbăm ceva în convingerea părinţilor”, spune Diana Stănculeanu.

Într-o lume în care mulţi părinţi lucrează de dimineaţă până seară sau câştigă prea puţin şi trăiesc cu grijă zilei de mâine, să fii o mamă sau un tată bun înseamnă enorm. Dar, oricum ar fi, bătaia nu are nicio justificare şi în niciun caz nu este ruptă din rai!

„Bătaia e un lucru care trebuie scos din comportament, dar pentru asta trebuie lucrat foarte mult cu adulţii”, conchide psihologul Aurora Liiceanu.