Brașov. Mall și apartamente peste uzina de tractoare
Înfiinţată în 1925, fabrica de avioane IAR Braşov aproape a fost transformată în ruine de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial. Comuniştii au convertit-o în ceea ce avea să devină pentru 60 de ani brandul Tractorul Braşov.
În 1948, pe poarta fabricii ieşea primul tractor, însă abia din 1960 modelele au fost 100% româneşti. Acum nu a mai rămas mare lucru.
„Vreau să vă spun că pentru mine Tractorul este un subiect dureros. Lucrez din 80, în 80 m-am angajat pe această platformă mare care era Tractorul Braşov, care după 90 s-a transformat, ajungând în ziua de astăzi un morman de moloz”, spune un fost angajat al uzinei, Costel Bălănescu.
În anii de glorie ai fabricii, producţia ajungea la 50.000 de tractoare. Cam 70% din total erau exportate în Europa, Asia şi chiar America. În 1990, munceau aici 23.000 de oameni, din care douăzeci de ani mai târziu au mai rămas 2.000, imediat după ce a început lichidarea fabricii. Acum, pe locul ruinelor halelor este proiectată construcţia celui mai mare mall din România.
După 1990, uzina Tractorul s-a îngropat în datorii şi ineficienţă. După mitinguri şi proteste care au scris istorie sindicală, a fost divizată în 9 societăţi dintre care câteva au rezistat.
Privind în urmă, inginerul Bucur Ion Constantinescu încă se întreabă cum s-a ales praful de cea mai mare fabrică de tractoare din Europa de Est. La un moment dat chiar a crezut că e posibilă salvarea ei.
„La începutul lunii februarie 2007, au fost primite din Italia, de la Ministerul Transporturilor din Italia, documentele care certificau că întreprinderea tractorul Braşov este producător european... Deci aveam dreptul să vindem oriunde în lume, începând, bineînţeles cu Uniunea Europeană, tractoarele produse la noi. Cam în două săptămâni s-a întrerupt livrarea de energie la Uzina Tractorul Braşov, s-a tras heblu, ca să fiu mai direct”, spune inginerul.
După cum rămâne un mister cum au eşuat încercările de privatizare a uzinei. Mai ales acelea purtate cu italienii.
„Urma să semneze contractul să se închidă, să se finalizeze privatizarea cu Landini, până la sfârşitul anului, până în 31 decemrbie. Da, de Crăciun au plecat în Italia, am băut împreună un pahar de şampanie, s-au dus şi nu s-a prezentat nimeni din România să semneze privatizarea cu Landini”, spune Bucur Ion Constantinescu.
„Cine a condus uzina a făcut o mare greşeală, că avea interese să nu se privatizeze. Mi-aduc aminte când au venit italienii. Îi băgau pe o linie ca să le arate ceva, la un moment dat era blocat, trebuiau să se întoarcă la 300 de metri înapoi şi îl supărau pe italian până când a renunţat”, întărește un fost strungar la Tractorul, Veronel Manolache.
Ca lider al sindicaliştilor de la Tractorul Braşov, Gheorghe Apostu a fost martor la agonia şi apoi moartea colosului industrial. Ştie şi istoria privatizărilor rămase în stadiu de intenţie.
„Alt contract cu care s-a ajuns până aproape de finalizare a fost cu Mahindra. Am avut negocieri vreo patru luni aici la sediul societăţii, după care am făcut parte din echipa guvernamentală care a mers în India să vedem situaţia de acolo, s-a ajuns la încheierea acordului social. Din păcate acolo cred că nu s-a vrut, pentru că India nefiind parte din Europa, ei vroiau să aibă cap de pod pentru intrarea în Uniunea Europeană”, spune Gheorghe Apostu.
Cert este că în 2001, uzina abia mai producea câteva tractoare. În 2007 a intrat în lichidare. Terenul a intrat în atenţia investitorilor imobiliari, în timp ce majoritatea halelor au fost tăiate şi vândute la fier vechi. Pe locul uzinei este proiectată construcţia unui cartier rezidenţial cu 6.000 de apartamente şi 200 de magazine, iar Tractorul Braşov rămâne o istorie închisă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
