Sari la conținut

Bucureștiul comunist, recuperat din gunoi

Tot timpul se spune că: Sunt blocurile făcute de Ceauşescu. Eh, uite că nu le-a făcut Ceauşescu. Le-a făcut Horia Maicu”, spune Valentin Ionescu - preşedintele Fundaţiei Domeniul Otetelişanu.

Creatorul Bucureştiului comunist s-a născut la Constanţa, într-o familie de evrei burghezi, sub numele de Harry Goldstein, zis şi Haim. Şi-a început cariera de arhitect în anii 30, în plină epocă interbelică. A proiectat zeci de clădiri în stil art-deco şi era unul dintre primii modernişti din România. În 1940, Harry Goldstein a ajuns la Bucureşti şi în câţiva ani a făcut un compromis cu regimul.

Cred că e vorba de perioadă istorică şi e vorba de, hai să îi spunem oarecum făţis, e vorba de oportunism. Omul a reuşit să se reinventeze dintr-o epocă în alta şi cu toate astea calitatea muncii lui nu poate fi pusă la îndoială”, mai povestește Valentin Ionescu.

A fost trimis la Moscova pentru... „specializare”, iar de acolo a adus primul mare proiect pentru Bucureşti: Casa Scânteii. O copie aproape fidelă a Universităţii Lomonosov din capitala fostei URSS. Apoi a proiectat Sala Palatului, Monumentul Eroilor din Parcul Carol şi a modificat faţa Teatrului Naţional. Amprenta lui avea să apară în mai toate colţurile Capitalei.

El construieşte după război majoritatea cartierelor din Bucureşti. Vorbim despre: cartierul Drumul Taberei, 1 Mai, Mihai Bravu, locuinţe din Panduri, din Dorobanţi, Floreasca dar şi clădiri socioculturale cum ar fi cinematograful Floreasca, o serie de şcoli de muzică şi o serie de şcoli de muncă”, spune Claudia Zidaru.

Cu toate astea, numele lui Horia Maicu e aproape necunoscut bucureştenilor. Mărturiile muncii sale au stat ascunse aproape 40 de ani în casa în care a locuit. Urmaşii săi au renovat locuinţa şi au aruncat mare parte din lucruri. Inclusiv schiţele. Norocul a făcut ca un artist plastic să treacă prin zonă şi să salveze planşele.

Daniel Balint - artist plastic, povestește: „S-a întâmplat acum trei ani de zile. Am găsit toate acestea şi multe altele într-o benă de gunoi în capătul străzii Batiştei. A fost un accident fericit în măsura în care trecând pe acolo pe stradă am sesizat un fragment de plan care era aproape şi m-am uitat. Nu am înţeles de la bun început, dar a fost suficient de interesant încât să mă apuc să scormonesc.”

Daniel Balint a recuperat aproape 1.000 de planşe desenate de mână, albume întregi de fotografii, schiţe şi documente semnate de arhitect.

În lotul pe care l-am găsit au fost câteva acte dintre care cel mai interesant este unul prin care el solicită schimbarea numelui din Horia Goldstein aşa cum e aici, anterior Harry, anterior Haim în Horia Maicu. Nume pe care el deja îl purta în 47 când face această solicitare.

Horia Maicu a însemnat, însă, şi altceva pentru Bucureşti. A îndrăznit chiar să le râdă în nas comuniştilor. A reuşit să salveze Biserica Kreţulescu de pe Calea Victoriei, convingându-i pe comunişti că o va integra în proiectul Sălii Palatului. De fapt, a copiat arcadele bisericii şi le-a multiplicat chiar pe faţada clădirii, altfel un simbol al grandorii comuniste. Iar monumentul din Parcul Carol e inspirat de arhitectura aceleiaşi bisericii. Atât de subtil, încât comuniştii nici nu au avut habar.

„Într-o lume forţat atee, Horia Maicu prelua elemente din arhitectura bisericească românească. Şi sunt foarte bine ilustrate în această arhivă aruncată la gunoi”, mai spune Valentin Ionescu.

Ba mai mult, comuniştii s-au înclinat în faţa arhitecturii lui Maicu.

Hrusciov, în timpul unei vizite la Sala Palatului apreciază această construcţie, îl cunoaşte pe Horia Maicu şi se întoarce la Moscova unde arată arhitecţilor de la Kremlin cam cum se face arhitectură modernă în Europa, chiar la Bucureşti şi atunci decide să se construiască o clădire similară chiar la Moscova”, povestește Claudia Zidaru.

Mare parte din arhiva lui Horia Maicu, descoperită în gunoi şi reconsiderată, este acum subiectul unei expoziţii inedite, în 30 de scări de bloc din Capitală.