Sari la conținut
News Alert

Canalul București-Dunăre, început de Ceaușescu în anii 80, a fost amânat pentru 2030, din cauza costurilor prea mari

În 1990, când s-a oprit munca la canalul Bucureşti-Dunăre, erau gata aproape două treimi din lucrări. Nici acum autorităţile nu se grăbesc să redeschidă şantierul. Îi sperie costurile mari. Ar fi vorba de o investiţie de aproape 1,5 miliarde de euro pentru ca Bucureştiul să aibă port şi ieşire la Dunăre. Aşa că în strategia pe transporturi, canalul este propus spre realizare după 2030.

Nu cred că trebuie să luăm o decizie pripită. Poate să dureze 10 ani implementarea, aşa cum în Grecia se construieşte un tunel de 15 ani”, spune Marcel Boloş, director general al Autorității de Managenment pentru programul operațional Transporturi (AM POS-T).

Nu cred că peste 15 ani cineva raţional mai poate conta pe ceea ce este acum. Trimiterea lui dupa 2030 este lovitura finală. Costul lucrărilor efectuate până acum este de un miliard de dolari”, spune Cornel Marţincu, director general al unei firme de proiectare.

Aşa că proiectanţii canalului propun realizarea proiectului în etape. În următorii ani să se amenajeze doar cursul râului Argeş până la Olteniţa şi să se construiască portul de la 1 Decembrie, urmând ca apoi, în funcţie de bani, să se facă lucrări şi pe râul Dâmboviţa şi să se ridice şi un al doila port, la Glina.

2,7 milioane de tone de mărfuri ar putea astfel să ajungă în Capitală pe apă, arată estimările oficialilor de la Transporturi. Sunt contrazişi însă de operatorii portuari.

„Transportul pe apă este mai ieftin decât cel rutier de la 450 de kilometri în sus. Ori Bucureştiul este la 200. Dacă vă aşteptaţi la o aglomerare de oameni care să-şi transporturile mărfurile pe Dunăre ca să ajungă la Bucureşti, vă înșelați”, spune Laurenţiu Mironescu, vicepreşedintele Asociaţiei Operatorilor Portuari.

Prioritare, spun aceştia, ar trebui să fie lucrările pentru adâncirea Dunării pe teritoriul României, astfel încât fluviul să rămână navigabil întregul an. Acum, barjele şi navele de mare tonaj pot circula pe Dunăre cel mult 250 de zile pe an. Aceste lucrări ar putea fi demarate abia după 2018. De investiţii au nevoie şi cele 13 porturi dunărene, dar şi portul Constanţa, unde ar trebui construit un nou terminal de containere.