Conductele rămân goale fără petrolul rusesc
Portul Constanţa este singura cale de acces a ţiţeiului pentru rafinăria Petrotel. Combustibilul brut este adus cu tancuri petroliere pe Marea Neagră, iar apoi este stocat în depozitele companiei de stat Oil Terminal. Ca să ajungă în rafinăria din Ploieşti, petrolul curge prin conductele Conpet, deţinute tot de stat. Pentru ambele companii româneşti, dorinţa lui Vagit Alekperov, magnatul de la Lukoil, de a vinde rafinăria Petrotel poate prăbuşi o treime din afacerile din tranzitul cu hidrocarburi din România.
„Impactul ar fi major pentru că în momentul de faţă, cifra de afaceri pe care Conpet este acoperită în proporţie de 30% de activitatea de transport ţiţei pentru Lukoil,” spune Liviu Ilaşi, director general Conpet.
Conductele prin care se transportă ţiţeiul în România sunt folosite la doar 15% din capacitate. Motivul acestei scăderi a volumului transportat este dat de închiderea a 7 rafinării în ultimii 25 de ani.
România, ţara cu prima rafinărie din lume, avea la începutul anilor 90, zece unităţi de prelucrare a ţiţeiului. Majoritatea concentrate în Prahova, dar şi la Marea Neagră, acestea puteau transforma în carburanţi, nu mai puţin de 34 de milioane de tone de ţiţei. Mare parte din petrol era adus din ţările arabe, rafinat în România, iar în schimbul acestor servicii ţara noastră primea piaţă de desfacere pentru bunuri în acele ţări. Acum, au mai rămas în funcţiune doar trei rafinării iar capacitatea de rafinare s-a redus la mai puţin de o treime faţă de cea din perioada de glorie.
Deşi rafinăria Petrotel, deţinută de ruşi poate fi cumpărată de alt proprietar, problemele pe care le are ar putea împiedica o tranzacţie viitoare. În 2014 procurorii au pus sechestru pe bunurile rafinăriei acuzând un prejudiciu de 230 milioane de euro pe care Lukoil l-ar fi lăsat în bugetul statului prin evaziune fiscală şi spălare de bani. Imediat după anunţarea sechestrului, proprietarii ruşi au ameninţat cu închiderea rafinăriei şi trimiterea în şomaj a peste 3.000 de salariaţi. Ancheta penală continuă, deşi sechestrul a fost ridicat între timp. Bugetul statului are nevoie de banii pe care îi aduce compania: aproximativ 700 milioane de euro anual din taxe şi impozite.
Şi cea mai mare rafinărie din ţară, deţinută de KazMunayGaz, are probleme. Procurorii DIICOT au pus sechestru pe rafinărie, încercând să recupereze o datorie de 600 de milioane de dolari rezultată din procesul de privatizare. Kazahii spun că acest sechestru blochează activitatea companiei, iar bunurile sechestrate sunt de două ori mai valoroase decât presupusul prejudiciu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
