Sari la conținut

Două săptămâni de la tragedia #Colectiv | Noaptea cea mai lungă

Bucureştiul sub asediu. Aşa s-ar putea rezuma, în câteva cuvinte, noaptea care a îndoliat o naţiune. O adevarată luptă pentru viaţă s-a dat în aproape toate spitalele din Capitală, la scurt timp după tragedie şi în zilele care au urmat. Iar mărturiile celor care au fost în prima linie vin să confirme încă o dată că România are eroi al căror simţ al datoriei reuşeşte să dea o altă faţă tragediilor precum cea de acum două săptămâni. Eroi a căror modestie vine să confirme că România este un exemplu. Chiar şi pentru doctorii din Occident.

Adrian Stănculea este medic la secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă de la Spitalul de Arsuri, din Bucureşti. La fel ca şi alte sute de cadre medicale, în noaptea de 30 spre 31 octombrie, a venit într-un suflet la spitalul la care lucrează şi a intrat direct în sala de operaţie.

La Spitalul de Arsuri s-a dat alarma imediat după tragedie. S-a făcut treaba. Nu am făcut altceva”, declară Teodor Panazan, medic primar chirurgie plastică.

Ne-au sunat, nu ştiu, în jur de 11 fără un sfert că e un incediu într-un club, undeva pe la Podul Mărăşeşti. Am întrebat dacă se ştie câte victime sunt - "Nu". Am întrebat dacă sunt de intubat. Mi s-a spus că: "Sperăm că nu". Şi în vreo cinci minute după ce am închis au început să vină vreo trei ambulanţe. Din prima ambulanţă au coborât patru sau cinci. După care au intrat vreo 15.”, povestește Andreea Mitea, medic rezident chirurgie plastică.

Rând pe rând, ambulanţele au facut coadă la uşa spitalului. 36 de pacienţi au umplut saloanele.

A fost ca pe front. Au fost foarte mulţi. Ne-am mişcat cât am putut de repede.”, spune Gavril Hordănescu, medic primar chirurgie plastică.

Împreună cu colegii chirurgi am intrat cu cazurile grave în sala de operaţie. Totul s-a terminat, deşi au fost mulţi pacienţi. Au fost 22 de intervenţii.”, adaugă Pavel Bogdan, medic primat ATI.

În total, 184 de oameni au ajuns la 15 spitale din Bucureşti şi din Ilfov în acea noapte. 146 au rămas internaţi. O tânără a murit la scurt timp după internare.

La Spitalul Universitar de Urgenţă Elias au ajuns în primă fază patru răniţi. În orele care au urmat, au mai venit încă 12 oameni. Până la răsărit, pentru cei 16 raniţi, s-a mobilizat tot personalul spitalului.

În spital era atât de multă lume încât aveai impresia că te afli la o oră de vârf într-o zi de lucru. Au venit nechemaţi de noi. Absolut tot personalul de la blocurile operatorii în decurs de o oră s-au organizat. S-au reorganizat blocurile operatorii astfel încât patru săli de opeaţie din noaptea aceea şi până astazi au fost dedicate în exlusivitate pansării şi operaţiilor care s-au efectuat pentru aceşti pacienţi gravi cu arsuri.”, spune prof. dr. Doina Dimulescu, manager la Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”.

Dimensiunile evenimentului au recalibrat în acea noapte Spitalul de Arsuri.

Am mai inventat un salon. Adică am luat de pe secţia de arsuri, secţia unde sunt arsurile mai uşoare, cel mai apropiat salon de secţia terapie intensivă. L-am dotat cu aparatură venită din alte părţi, cei-i drept. Ne-au ajutat mult alte spitale. L-am făcut ca un salon de terapie intensivă pentru că numărul bolnavilor gravi erau 12 şi după aceea 16...”, povestește Adrian Stănculea, medic primar ATI.

Greul nu a trecut după noaptea „de război”. Medicii au continuat să opereze şi zilele următoare, în acelaşi ritm.

Noi la un moment dat am pierdut noţiunea timpului. Dacă ne întrebaţi ce zi este vă putem spune marţi sau miercuri.”, își amintește dr. Dan Corneci, şef clinică la Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”.

Aveam câteva medicamente care sunt folosite în mod uzual în asemenea incidente, nu în cantităţi îndestulătoare, dar instantaneu am luat legătura cu toţi furnizorii noştri, toţi importatorii. Ne-au asigurat stocurile, ne-au asigurat transportul din afară către ţară. Am efectuat toate formalităţile vamale într-un ritm alert şi am avut până a doua zi primele stocuri mari”, spune Adrian Ionel, preşedintele Consiliului de Administraţie al Unifarm.

Ne-am gândit de unde să procurăm noi aceste materiale fiindcă era weekend şi toate depozitele de medicamente şi materiale sanitare nu lucrează. Am încercat să împrumutăm de la Spitalul de Arsuri dar şi ei erau suprasolicitaţi şi supraîncărcaţi şi nu prea au putut să ne transefere şi mi-amintesc că am vorbit cu colegul nostru care este şeful biroului de achiziţii să încercăm să găsim o soluţie şi soluţia găsită de el e că s-a urcat în maşina la ora 8:00 de dimineaţa şi a făcut turul cred că prin zece farmacii publice şi a cumpărat absolut tot ce a găsit.”, mai povestește prof. dr. Doina Dimulescu.

Majoritatea medicilor au venit de acasă, nechemaţi de nimeni, în noaptea tragediei, şi au plecat din spital abia duminică. S-au dus acasă pentru câteva ceasuri de somn. Dar refuză să vorbească despre ce au simţit în zecile de ore cât au stat, în picioare, în sălile de operaţie.

Imaginile din acele ore au fost pentru colegii nostri tineri oarecum... i-au debusolat puțin pentru că emoțional este o relație cu totul particulară.”, spune dr. Dan Corneci, şef clinică la Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”.

Eforturile supraomenesti ale medicilor din România i-au impresionat şi pe colegii lor din străinătate. Ciprian Isacu, şef al Secţiei de Arsuri de la Centrul Spitalicesc Universitar din Bordeaux este unul dintre ei. Profesează de peste 25 de ani în Franţa. „Au fost condiții de război, iar la război s-au descurcat foarte bine.”, spune acesta.

Zeci de oameni, victime ale tragicului accident din Colectiv, sunt încă internaţi în spitale din Bucureşti. Medicii luptă în continuare pentru ei.