Sari la conținut

Fragment din cartea polițistului Godină. Riscurile fiolei alcoolscop

Fiola alcoolscop” este un capitol din cartea „Flash-uri din sens opus”:

 „Pe vremea când nu eram încă dotaţi cu etiloteste, foloseam mult vestitele fiole alcoolscop. Acestea erau nişte instrumente clasice, oarecum primitive, de determinare a alcoolemiei din aerul expirat, bazate pe reacţia chimică dintre substanţa reactivă din tubul de sticlă şi aerul cu conţinut de alcool din expiraţia persoanei testate. Lesne de înţeles că erau de unică folosinţă. Într-o dimineaţă, pe la patru, participam la un filtru organizat pentru depistarea conducătorilor auto ce conduc sub influenţa alcoolului. Aveam câteva luni în Poliţie, aşa că ascultam de colegii mei mai vechi şi eram atent la ei. Câte maşini am oprit, atâtea fiole am irosit. Un coleg mai în vârstă mi-a spus să nu mai „stric“ fiole degeaba şi să-i pun pe şoferi să sufle spre mine.

Doar dacă simţi că miroase a alcool, îi pui fiola. Deşi mi se părea total neigienic, nu am comentat nimic. La următoarea maşină oprită, am cerut actele şoferului şi am urmat sfatul colegului.

 - Aţi consumat alcool?

 - Nu.

 - Vă rog să suflaţi în direcţia mea.

Omul a întins gâtul spre mine şi a suflat cu putere. Am fost lovit frontal de o combinaţie aproape letală de miros de canal, hidrogen sulfurat, fruct de Durian, alimente alterate, putoare de sconcs şi, parcă, puţin usturoi. Ghinionul şi mai mare a fost că m-a prins cu garda jos, adică exact când inspiram, aşa că am adulmecat din plin. Şoferul, săracul, n-avea nicio vină. Era cinci dimineaţa, venea de la drum lung. Ipocrit va fi ăla care va spune că lui nu-i miroase gura dimineaţa. E un fenomen natural, cauzat de bacteriile din gură care lucrează în timpul nopţii. Probabil că bacteriile acelui om erau mai harnice de fel. În altă ordine de idei, nu e obligaţia şoferului să-i miroasă gura a levănţică. Vina era a mea şi tocmai plătisem pentru ea. Pentru a nu-l face pe om să se simtă prost, mi-am păstrat mimica şi nu am schi- ţat niciun alt gest. Eu îmi luasem pedeapsa, dar colegul ce mă învă- ţase meserie? I-am spus şoferului să aştepte şi m-am dus la „domn’ profesor“.

  - Şoferul ăsta îmi cam pare băut, dar parcă nu miroase a alcool, eu sunt şi puţin răcit, nu ştiu ce să zic.

  - Lasă, că mă duc eu să verific.

  - Succes! i-am urat în gând”.