Sari la conținut

INTERVIU. Ministrul de externe al Ungariei: Personal, îl îndrăgesc foarte mult pe Bogdan Aurescu, între noi există relații personale foarte bune

„În chestiunea refugiaților, am primit și calde, și reci de la premierul român, dar mai degrabă reci. Am primit critici inacceptabile, la care a trebuit să reacționăm pe tonalitatea adecvată, dar eu aș dori ca aceste lucruri să intre în paranteză după un timp și să vorbim mai mult despre aspectele pozitive”, a declarat ministrul de externe al Ungariei, în interviul realizat de Balazs Barabas.

V-aţi întors de curând din Turcia şi Rusia. Ambele ţări sunt actori importanţi pe scena internaţională. Care au fost rezultatele vizitei, cu cine aţi purtat discuţii?

Peter Szijjarto: În ambele ţări m-am întâlnit cu omologii mei, pe lângă aceasta în Turcia cu ministrul pentru energie şi cel pentru agricultură. În mare parte am discutat chestiuni economice. M-am întâlnit şi cu primul ministru al Turciei, care, în ciuda campaniei electorale, şi-a rezervat timp ca în cadrul unei discuţii de 45 de minute să analizăm cele mai importante chestiuni. În Rusia, pe lângă omologul meu am discutat cu ministrul sănătăţii şi în calitatea sa de nou preşedinte al comisiei mixte economice ungaro-ruse. Am discutat şi cu vicepreşedintele Senatului rus, care a fost preşedintele anterior al comisiei mixte şi pe care putem conta ca un ambasador al relaţiilor ungaro-ruse.

Turcia este foarte importantă pentru noi, deoarece este unul dintre personajele centrale în contextul reducerii presiunii migraţiei în Europa, având în vedere că oficial, 2-2,5 milioane, neoficial, 4,5-5 milioane de refugiaţi trăiesc în Turcia. Refugiaţi pe care dacă Turcia nu i-ar adăposti, atunci probabil că ar veni în Europa. Eu cred că Uniunea Europeană ar trebui să ajungă cât mai curând la un acord cu Turcia asupra unui plan de acţiune, în cadrul căruia ar trebui să ne asumăm finanţarea taberelor de refugiaţi din Turcia. Nu ne putem aştepta ca ei să finanţeze singuri la nesfârşit costurile taberelor, să ţină refugiaţii la ei în ţară.

În cazul Rusiei este nevoie de terminarea războiului din Siria pentru ca, printr-un acord ruso-american, să ne apropiem de o soluţionare finală.

Un subiect care trebuie pus deocamdată în paranteză – rolul actualului regim în viitorul Siriei

Ministrul de externe Lavrov consideră că bombardamentele din Siria sunt calea pentru această soluţionare?

Peter Szijjarto: Eu cred că în Siria trebuie luptat în primul rând împotriva grupării teroriste Statul Islamic. Ei destabilizează întreaga regiune, sute de mii de oameni sunt nevoiţi să fugă de pe teritoriile ocupate de SI. Cu cât SI ocupă mai multe teritorii, cu atât mai mulţi îşi părăsesc ţara, iar presiunea migraţiei va fi cu atât mai mare asupra Europei. Siria este un element central în acest proces, pentru că Siria este una din cele mai mari surse ale presiunii migraţiei asupra Europei. Deci soluţionarea, încheierea războiului din Siria este fără îndoială o chestiune importantă. Dl. ministru mi-a relatat că preşedintele Assad a fost la Moscova chiar în seara dinaintea vizitei mele şi au discutat despre modalităţile posibile ale terminării conflictului. Fără îndoială, contribuie sau pot contribui la terminarea conflictului în măsura în care ele au ca ţintă obiective ale SI.

Eu cred că pentru moment, un subiect trebuie pus în paranteză sau discutat mai târziu, şi anume rolul actualului regim în viitorul Siriei. Considerăm că lipsa unei poziţii unitare în această chestiune nu trebuie să fie un obstacol în calea păcii şi stabilităţii în Siria. Eu înţeleg că pentru unii este important să ştie ce rol va avea pe viitor actualul regim, dar eu sunt adeptul abordării pas cu pas, gradual. Deci în acest moment trebuie să aplicăm măsurile prin care asigurăm pacea şi stabilitatea în Siria, pentru această evident este nevoie de un dialog politic extins şi după aceea ne putem ocupa de chestiunea în care în mod clar acum nu există un acord, respectiv care va fi soarta regimului actual, dacă va trebui să aibă un rol în viitorul Siriei şi dacă da, care.

Trebuie accelerate negocierile de aderare a Turciei la UE

Primul ministru turc a formulat vreo cerere faţă de Uniunea Europeană în chestiunea refugiaţilor?

Peter Szijjarto: Cancelarul Germaniei, Angela Merkel a fost în vizită înaintea mea acolo şi au discutat detaliile necesare pentru planul de acţiune UE-Turcia. Este clar că trebuie accelerate negocierile de aderare a Turciei la UE. Există mai multe capitole, afacerile interne şi justiţia, domeniile economice şi monetare, care ar fi bine să fie discutate deja anul acesta, ca să nu ne pierdem credibilitatea. Am mai discutat despre planul de acţiune pentru ridicarea obligativităţii vizelor. Poziţia fermă a Ungariei este că trebuie accelerat acest proces. Turcia a desfiinţat obligativitatea vizelor faţă de Ungaria, Ungaria a adoptat mai multe înlesniri faţă de Turcia în cadrul oferit de sistemul Schengen. Este un interes evident al Ungariei şi al UE accelerarea procesului de liberalizare a vizelor. Pe lângă aceasta şi chestiunile finanţării sunt importante, a taberelor de refugiaţi din Turcia, acest lucru trebuie menţinut pe ordinea de zi.

Vedeţi deschidere din partea ţărilor importante UE pentru finanţarea acestui proiect?

Peter Szijjarto: Din câte văd, pentru ţările importante ale UE a devenit clar că dacă nu putem conta pe Turcia ca aliat strategic în această chestiune, atunci va exista pericolul unui aflux de sute de mii sau chiar milioane de refugiaţi în Europa, căruia Europa, în actualele condiţii, nu ar face faţă.

Soluția gardului funcționează. Europa trebuie să recâștige controlul asupra granițelor

Vin refugiaţi, imigranţi, depinde cum îi numim, spre Ungaria, a fost construit gardul la graniţa cu Serbia, se construieşte la graniţa croată, şi se pare că au avut dreptate cei care spuneau că refugiaţii şi imigranţii pur şi simplu vor ocoli gardul. Din acest punct de vedere în ce măsură consideraţi eficientă construirea gardului?

Peter Szijjarto: Vedeţi, înainte de construirea gardului la graniţa cu Serbia şi cu Croaţia, zilnic intrau în Ungaria între 5 şi 10 mii de imigranţi ilegal, fără control. Astăzi intră în ţară 10-20 de imigranţi ilegali, o diferenţă substanţială. Se vede în mod clar că soluţia funcţionează, construirea gardului a fost o decizie corectă din partea guvernului ungar, întrucât am putut opri o presiune migraţionistă de proporţii.

Anul acesta au intrat pe teritoriul ţării peste 390 de mii de imigranţi ilegali, era o situaţie care trebuie rezolvată cu orice preţ. Dar noi o facem ca un element al unei politici mai generale. Am exprimat clar că Europa ar face faţă valului de imigranţi dacă ar putea recâştiga controlul asupra graniţelor. Atât timp cât acest lucru nu se va produce, eu cred că nu putem vorbi despre o soluţie reală. Atât timp cât nu ne putem controla graniţele, nu putem avea control asupra presiunii migraţioniste. Nu ştim - ne intră, câţi intră, de ce şi cred că acest lucru pune în pericol securitatea Europei.

Valul de refugiați, consecința unor decizii politice internaționale eronate

Primul ministru Viktor Orban a spus că vede o anumită organizare, o tendinţă în faptul că refugiaţii au pornit deodată, în mod organizat, ca şi cum ar avea un scop. Aveţi informaţii mai detaliate despre cineva care ar fi pornit acest val în mod deliberat?

Peter Szijjarto: Un lucru e clar: decizii politice eronate, o serie de decizii politice internaţionale eronate au dus la pornirea bruscă a unui val masiv de imigranţi spre Europa. Oamenii aceştia vin din ţări care au devenit instabile din cauza unor decizii politice internaţionale. Vorbim de Yemen, Siria, Libia, Afganistan sau Pakistan, ca principalele ţări de origine. Faptul că pornesc deodată, sosesc deodată denotă în mod clar un cadru oganizat. A luat naştere o adevărată industrie, cea a traficului de oameni. Din păcate, măsurile politice internaţionale de contracarare a traficanţilor a adus rezultate foarte modeste până acum.

Dar aceasta este treaba organelor de combatere a crimei, nu?

Peter Szijjarto: E treaba oganelor de combatere a crimei, a organizaţiilor europene, a serviciilor secrete, eu cred că ar trebuie prezentate mult mai multe rezultate mult mai repede. Dacă reuşim să anihilăm reţelele de traficanţi sau cel puţin să le producem pierderi importante, atunci suntem mult mai aproape de soluţionare, pentru că miile de migranţi vin practic coordonaţi de traficanţi.

Nu construim garduri de plăcere. Gardul de la granița cu România, în faza pregătirii terenului

În urmă cu câteva săptămâni au început pregătirile şi pentru construcţia unui gard la graniţa cu România. În ce stadiu se află, aveţi informaţii care ar face necesară construcţia gardului?

Peter Szijjarto: Noi urmărim permanent schimbările rutelor de imigraţie. Rutele au deviat spre Croaţia după ce am construit gardul la graniţa cu Serbia şi am început aplicarea reglementărilor Schengen aici, apoi după ce am impus tuturor reglementările Schengen la graniţa ungaro-croată, rutele s-au orientat spre Slovenia şi Austria. Duminică, un grup al şefilor de stat din UE vor discuta ce măsuri noi sunt necesare în Europa Centrală pentru a contracara presiunea migraţionistă. În mod evident şi în Croaţia, şi în Slovenia se manifestă tot mai pregnant opinia că trebuie reinstaurat controlul asupra graniţelor noastre. De aceea este posibil ca rutele migraţiei să se modifice din nou în mare măsură în viitorul apropiat.

Au existat anterior opinii potrivit cărora ruta imigraţiei dinspre Serbia spre Ungaria se va modifica spre România, acest lucru nu s-a întâmplat până acum. Însă posibilităţile sunt tot mai reduse, de exemplu dacă şi Croaţia şi Slovenia îşi vor închide graniţele naturale, atunci traficanţii şi imigranţii vor trebui să-şi caute noi rute. Una dintre acestea poate fi România, evident va fi un test important pentru nivelul de pregătire a României pentru spaţiul Schengen, totodată noi trebuie să ne pregătim pentru eventualitatea în care, la fel ca în cazul graniţei cu Serbia şi Croaţia, va trebui să ne apărăm şi la graniţa cu România. De aceea pregătim terenul în zonă, este vorba exclusiv de pregătirea solului, pentru cazul în care va fi nevoie de instalarea unui obstacol fizic la graniţa româno-ungară, să o putem face.

Care va fi momentul sau informaţia pe baza căreia veţi decide că a sosit momentul să construim gardul? Există un număr de imigranţi sau care ar fi contextul?

Peter Szijjarto: Noi nu construim garduri de plăcere. Nu ne placem că la graniţa ungaro-sârbă şi ungaro-croată există un gard, dar situaţia o cere. De aceea vom construi gard la graniţa cu România pentru împiedicarea imigraţiei ilegale doar dacă va fi absolută nevoie. Dacă vom avea informaţii care vor arăta că ruta imigraţiei se va modifica spre România şi va apărea din nou pericolul unui val de sute de mii de imigranţi, atunci vom decide dacă va fi nevoie de gard la graniţa româno-ungară.

Veţi atenţiona autorităţile române? Adică le veţi spune: „Considerăm că aşa nu se mai poate, aveţi grijă, dacă nu veţi lua măsurile necesare, închidem graniţa”?

Peter Szijjarto: Am trecut deja de faza aceasta, am vorbit la telefon cu omologul meu român atunci când am anunţat că începem lucrări de pregătire a terenului la graniţa româno-ungară. Am considerat corect să anunţ MAE român despre acest lucru. Evident, dacă vom lua orice măsură la graniţa cu România, la graniţa dintre două ţări UE, atunci vom semnala acest lucru către MAE român.

Critici inacceptabile de la premier. Relații personale foarte bune cu Bogdan Aurescu

Dacă ne referim la Ministerul român de Externe, o evoluţie pozitivă din zilele trecute este schimbul de comunicate despre dorinţa de a dezvolta relaţiile româno-ungare, există rezultate pozitive, ar trebui continuate. Până acum ce a împiedicat acest lucru? Au trecut 25 de ani de la căderea comunismului, relaţiile româno-ungare nu s-au schimbat în mod deosebit, sunt reci în continuare, ce ar trebui făcut pentru încălzirea lor?

Peter Szijjarto: În primul rând, vorbim de doi membri UE, doi membri NATO, două ţări vecine, iar eu am privit România întotdeauna ca partener strategic al Ungariei. Mai ales că pe teritoriul României trăieşte o mare comunitate maghiară. Evident, interesul nostru este ca România să prospere. Dacă România prosperă, atunci va prospera şi comunitatea maghiară de acolo. Deci noi suntem interesaţi în succesul României, ca România să se dezvolte, pentru ca şi comunitatea maghiarilor să se poată dezvolta. Mai mult, cooperarea a două ţări prospere este întotdeauna mai uşoară decât dacă ambele sunt sărace sau una dintre ele, pentru că atunci cele două ţări vor da vina una pe alta şi nu se va avansa niciodată. Mai mult, din punct de vedere al cooperării noastre economice, România este pentru noi unul din cei mai importanţi parteneri, pe locul 2 după Germania ca ţintă de export.

Ungaria este o economie deschisă, deci exportul şi investiţiile străine influenţează în mare măsură randamentul economiei ungare. De aceea pentru mine relaţiile politice nu sunt deloc de neglijat cu România. Eu cred că ele pot fi construite prin cooperare economică. Personal, îl îndrăgesc foarte mult pe Bogdan Aurescu, pot spune că există între noi relaţii personale foarte bune, ceea ce ajută foarte mult, pentru că în politică tindem să subestimăm relaţiile personale, dar relaţiile personale ne pot trece destul de bine peste anumite situaţii mai dificile.

Cooperarea noastră trebuie privită în două mari domenii. Pe de o parte, latura multilaterală, cea internaţională: în chestiunea refugiaţilor am primit şi calde şi reci de la premierul român, dar mai degrabă reci. Am primit critici inacceptabile, la care a trebuit să reacţionăm pe tonalitatea adecvată, dar eu aş dori ca aceste lucruri să intre în paranteză după un timp şi să vorbim mai mult despre aspectele pozitive în relaţiile bilaterale. Am rezolvat deja împreună nişte situaţii anormale, avem în sfârşit drum rapid expres între România şi Ungaria, ceea ce era nonsens că nu aveam. Am reuşit să realizăm conexiune digitală rapidă de telecomunicaţii, ceea ce în secolul XXI este nonsens să nu avem. Comisia mixtă economică are şedinţe regulate, era un nonsens să nu avem, deci am reuşit să eliminăm câteva situaţii anormale. În multe domenii am putut realiza o cooperare pragmatică, raţională. Din păcate, trebuie să acceptăm faptul că actualul context al politicii internaţionale, grevat de tensiuni, nu este propice de multe ori relaţiilor bilaterale, am văzut exemple. Dar eu am apreciat foarte pozitive declaraţiile din ultima vreme ale omologului meu român şi nu am omis să le răspund, având în vedere că întărirea încrederii reciproce este foarte importantă. Aici, în bazinul carpatic, moştenirile istorice pot cauza tensiuni serioase în relaţiile bilaterale, de aceea eu cred că gesturile reciproce de întărire a încrederii sunt foarte importante. La fel ca în cazul Slovaciei, unde cooperarea pragmatică în domeniul economiei, energiei, a transporturilor a pus bazele unei cooperări solide bazate pe încredere, iar pe această bază se pot discuta şi chestiunile mai dificile. Doresc să ajung în acest punct şi cu România, să existe o încredere reciprocă între noi pe bazele căreia putem măcar spera că le putem soluţiona.

Autonomie? Budapesta promovează poziția pe care i-o cere comunitatea maghiară locală

În comunicat aţi menţionat concret protocolul Comisiei mixte romano-ungare pentru minorităţi, început în 2011, deci de mult timp.

Peter Szijjarto: O altă situaţie anormală, putem spune.

De ce consideraţi importantă această chestiune, ce ar soluţiona?

Peter Szijjarto: Din fericire, nu doar eu o consider importantă, ci şi omologul meu român, şi sunt de acord cu el că în condiţiile în care relaţiile dintre două ţări sunt marcate într-o asemenea măsură de situaţia minorităţilor, atunci nu este bine să nu putem finaliza un document juridic timp de patru ani. E drept, nu e simplu, fiind vorba de aspecte delicate. Şi Bogdan Aurescu trebuie să discute cu comunitatea română de la noi, eu discut permanent cu comunitatea maghiară din România, deci nu este o sarcină uşoară, dar aş vrea să o terminăm cât mai repede pentru că în mod evident este importantă şi pentru colegul meu din România, şi pentru noi, şi ar fi o staţie importantă pentru întărirea încrederii.

Chestiunea autonomiei ar face parte din acest protocol?

Peter Szijjarto: Poziţia noastră este că nu dorim să spunem de aici, din Budapesta, ce poziţii să promoveze comunităţile noastre naţionale. Ca să mă exprim şi mai clar, noi la Budapesta promovăm întotdeauna poziţia pe care ne-o cere comunitatea maghiară locală, pentru că ei ştiu mult mai bine ce au nevoie.

Subiect de divergență - noi puncte de frontieră cu România

Să ne întoarcem puţin la chestiunea gardului. El influenţează cooperarea transfrontalieră prin faptul că împiedică anumite proiecte. De exemplu, am stat de vorbă cu primarul comunei Kubekhaza, ar dori un parc industrial în zona graniţei triple româno-ungaro-sârbe, proiect împiedicat de gardul construit la graniţa cu Serbia. Când credeţi că va sosi momentul pentru demontarea gardului, pentru construirea parcului industrial şi pentru dezvoltarea cooperării transfrontaliere?

Peter Szijjarto: În general, gardul nu împiedică cooperarea transfrontalieră, pentru că închide graniţa naturală. Eu nu cred că schimburile economice se derulau până acum peste graniţa „verde” ungaro-sârbă sau româno-ungară. Dar în acest caz concret cred că dacă se adoptă o decizie asupra parcului industrial de la graniţa româno-ungaro-sârbă, atunci vom modifica gardul în aşa fel încât să nu fie un obstacol. Deci dacă primarul de la Kubekhaza și ceilalți primari stabilesc toate detaliile, atunci câteva sute de metri de gard nu vor fi o problemă de nerezolvat.

Însă ceea ce consider important în privinţa cooperării transfrontaliere este deschiderea de noi puncte de trecere a frontierei. Există foarte multe firme mici şi mijlocii de ambele părţi ale frontierei, atât în România cât şi în Ungaria. Pentru o firmă mică este important dacă trebuie să ocoleşti 40 de kilometri sau faci 5 kilometri. Dacă punctele de trecere sunt puţine, iar la graniţa cu România din păcate sunt puţine, atunci practic pentru micile firme din zona graniţei jumătate din piaţă dispare. Eu am încercat să-l conving şi pe omologul meu român, cu rezultate moderate, să investim resurse importante în deschiderea de noi puncte. În relaţia cu Serbia situaţia este mai bună, am dat în folosinţă trei noi puncte de trecere a frontierei într-un timp scurt, iar cu Slovacia ne-am propus ca în acest ciclu de finanţare europeană să dublăm numărul punctelor de trecere a frontierei şi stăm bine. Am predat patru puncte de trecere maghiarilor şi slovacilor, e drept, e mai simplu, pentru că e zonă Schengen şi cu predarea unui drum am rezolvat problema. În timp ce în cazul unui stat nemembru Schengen trebuie construită infrastructura, dar există soluţii şi pentru acest caz.

Nu aş dori să mai trăiesc un moment trist cum a fost cel de la Gyula, când am inaugurat un drum transfrontalier, folosit câteva ore şi apoi a fost închis pentru că nu exista infrastructura Schengen necesară. Deci eu cred că construirea de noi puncte de trecere a frontierei ar fi foarte importantă pentru Ungaria şi România.

Ca reacţie la interviul dat de ambasadorul Botond Zakonyi, MAE român a dat publicităţii în urmă cu câteva luni un comunicat în care se arăta că 10 drumuri transfrontaliere sunt de interes local şi în ceea ce privește drumurile pentru biciclete, importanţa lor economică este redusă, în comparaţie cu costul acestora. Ceea ce înseamnă că nu merită construite aceste drumuri. Care este poziţia MAE ungar?

Peter Szijjarto: Cu toată stima trebuie să spun că nu sunt de acord cu această poziţie a MAE român. Pot să spun acest lucru pentru că am discutat de mai multe ori acest subiect cu Bogdan Aurescu. E adevărat, acest investiţii de infrastructură necesită mulţi bani care, formal, în aceeaşi rubrică de buget nu apar ca profit, totuşi, acestea uşurează atât de mult activitatea firmelor şi a locuitorilor din zona graniţei, încât rentabilitatea lor este mult mai mare. Nu numai din punct de vedere financiar, ci din perspectivă strategică şi economică. Deci eu sunt de părere că dacă există ceva care merită, atunci aici trebuie investit.

În aceste zile a izbucnit revoluţia în 1956, care poate fi interpretată ca o speranţă simbolică: oamenii s-au revoltat împotriva opresiunii. O altă intepretare ar fi lipsa speranţei: acum, în 2015 în toată lumea există peste 500 de conflicte armate, deci omenirea nu a reuşit să trăiască în pace. Acum, în 2015 care este mesajul Revoluţiei din 1956?

Peter Szijjarto: Sunt de acord cu dvs. că de la al Doilea Război Mondial, Europa şi lumea nu au fost într-o situaţie atât de dificilă ca acum. Dacă ne gândim, 60 de milioane de oameni au trebuit să-şi părăsească ţara într-un timp foarte scurt, din cauza războaielor, rezultatele, deşi modeste ale luptei împotriva schimbărilor climatice nu au împiedicat 30 de milioane de oameni să plece din locurile natale, într-un timp scurt, 15 conflicte armate au început sau au reînceput, deci toate acestea au dus la provocări de care nu ne-am lovit dintr-o dată, atât de grav.

Dar în 1956 oamenii au arătat că în ciuda vremurile grele, dacă se unesc, atunci reuşesc, pot arăta lumii că pot lupta chiar şi cu cele mai grele probleme, dacă există voinţă şi solidaritate. De aceea sper că liderii mondiali vor depune eforturi pentru unirea forţelor şi obţinerea unui acord în perioada următoare. În cazul acesta vom putea rezolva probleme grave care păreau imposibile anterior. Doar un exemplu recent: cine ar fi crezut doar cu câteva luni în urmă că se va ajunge la un acord cu Iranul asupra programului său nuclear? Şi iată, miniştrii de externe ai Rusiei, Chinei, Franţei, Marii Britanii, Germaniei, aşezaţi de aceeaşi parte a mesei, au putut soluţiona o problemă serioasă a timpurilor noastre. Deci eu cred că acesta este şi mesajul lui 1956: prin unirea forţelor, prin voinţă, putem rezolva cele mai grave probleme.