Sari la conținut

Întrebări fără răspuns în cazul femeii torturate 10 ani în Italia. Reacţia familiei după ce a fost găsită

Zece ani de captivitate într-un beci, printre şobolani, cu bătăi şi violuri, au transformat o copilă de 19 ani din Constanţa într-o femeie cu mintea rătăcită de atâta suferinţă. Plecată la muncă în Italia, a încăput în mâinile unui bărbat care a făcut o pasiune bolnavă pentru ea: i-a făcut doi copii cu forţa, dar a obligat-o să îi aducă pe lume în temniţă, şi îi ţinea şi pe ei semi-prizonieri. Carabinierii au salvat-o abia după un deceniu, timp în care familia ei a căutat-o doar o dată. Drama este încă un semnal de alarmă pentru cei care pleacă la muncă în străinătate şi acceptă să lucreze fără un contract legal, care să îi ducă în evidenţa autorităţilor.

Iadul Cristinei a început la Lamezia-Terme, un orăşel calabrez infestat de Mafie, unde funcţionarii de la primărie au fost concediaţi din cauza legăturilor cu interlopii. Tănăra a plecat să îngrijească o bătrână. După moartea acesteia, fiul femeii a forţat-o pe româncă să rămână cu el. Şi-a dat seama însă că va încerca să fugă şi a închis-o în pivniţa casei. Cristina a intrat în subteran la 19 ani şi a ieşit acum la 29, după un şir de cazne care i-au înfiorat pe sociologii din Italia.

Antonio Marziale, sociolog: „A fost victima unor abuzuri sexuale repetate în faţa celor doi copii, de nouă şi de trei ani. El (agresorul-n.r.) constrângea familia să doarmă într-o cocioabă, fără lumină, fără încălzire, printre şobolani şi gândaci”.

Silvia Dumitrache - Asociaţia Femeilor Române din Italia: „Aceşti copii au venit pe lumea acolo, în condiţiile acelea. Iar ea a fost bătută, a avut răni cusute cu nailon, aţă pentru pescuit.”

În acest timp, în România, în satul Cerchezu din judeţul Constaţa, familia Cristinei nu mai ştia nimic despre fată, decât că a plecat în Italia împinsă de nevoi.

Pătruţ Dumitru, vecin: „Ea a plecat pentru munca pentru ca aici avea copil, a plecat la o femeie bătrână”.

Iubitul mamei copilei a plecat la un moment dat în Italia să o caute, dar carabinerii i-au răspuns că numele româncei nu le spune nimic. Rudele nu au depus însă niciodată o plângere oficială legată de dispariţia fetei. Astăzi, când poliţiştii au intrat în curtea familiei cu vestea că a fost găsită Cristina, mama şi mătuşa ei au izbucnit în lacrimi.

Maria Condrea, mama româncei sechestrate: „Nu am cuvinte să vă spun, de atâţia ani de zile”.

Mătuşa româncei sechestrate: „Nici nu mai speram că mai trăia. N-am mai ştiut de ea nimic”.

Italienii sunt şocaţi pentru că timp de zece ani, nimeni nu i-a sărit în ajutor româncei şi celor doi copii, deşi cel mare se pare că mergea la şcoală.

Antonio Marziale, sociolog: „Primăria şi serviciile sociale ştiau? Au făcut ceva? Vecinii, cunoscuţii, ştiau? Au făcut ceva? În ce fel de societate trăim?”

În cele din urmă, românca şi copiii ei au fost salvaţi de vigilenţa unor carabinieri. O patrulă l-a zărit pe băiatul de nouă ani, murdar şi speriat, în maşina agresorului. L-au luat la întrebări pe italian, au descoperit că are cazier pentru abuzuri sexuale şi au descins acasă la el. Când au văzut grozăvia, poliţiştii l-au arestat pe violator şi au dus victimele lui într-un centru pentru victimele violenţei domestice. Acum, psihologii încearcă să îşi explice de ce nici măcar copilul cel mare nu a cerut ajutor.

Elsa Falciani, psiholog: „Probabil s-au identificat cu tatăl, pentru că el, acest călău, este tatăl copiilor până la urmă. Persoana lor de referinţă”.

Asociaţiile românilor din Italia avertizează că femeile care nu insistă să aibă contract de muncă, pentru a fi luate în evidenţa autorităţilor, ajung deseori sclave.

Liliana Solomon, preşedintele Asociaţiei Maramureş, Torino: „Nu ştie nimeni nimic de ele, se duc prin recomandarea altor prietene şi atunci se ajunge aici. sunt expuse la violenţe fizice, jigniri, salarii mici”.