Sari la conținut

Moldova, ţară la răscruce de vremuri tulburi

Istoria tânărului stat care încă nu şi-a reglat complet structura geopolitică abia acum încearcă să aleagă decisiv între cele două opţiuni majore: Estul sau Vestul. Sunt repere care tulbură continuu viaţa politică, fracturează partide şi polarizează o societate amorţită de sărăcie şi lipsă de speranţă. Există însă nuclee de gândire şi voinţă pentru a provoca schimbarea. Chiar la o întâlnire în oraş, cu prietenii. Am intrat şi noi într-un asemenea loc din Chişinău, cu un nume predestinat: Propaganda Cafe.

Iarăși suntem la un minimum al răbdării, al toleranței.

Luarea de atitudine nu ține de condițiile în care locuiești sau de produsul intern brut al unei țări, este important să vrei să schimbi lucrurile.

E nevoie de sinceritate din partea politicului. Cel puțin să ne spună, da, noi un pic furăm, dar vă vom lăsa și vouă.

Partea sentimentală eu cred că a trecut”, spun tinerii care vin la Propaganda Cafe.

Într-un spaţiu neconvenţional în care mai degrabă te-ai aştepta ca tinerii să-şi facă planuri de distracţie şi vacanţă, ai supriza să auzi discuţii pe teme cu totul diferite.

Gazda de fiecare seară este Natalia Morari, jurnalist de televiziune și militant activ pentru drepturile civice. Dincolo de profesia pentru care rusoaica din ea a învăţat limba română, Natalia a visat mereu micul business pe care îl conduce acum. Un spațiu calm şi cald pentru idei şi opinii exprimate clar şi asumate într-o ţară în care se tace mult.

Natalia Morari: Oamenii mai în vârstă totuși au obiceiul acesta venit încă de pe timpul sovieticilor când mai bine tăceai și departe ajungeai. Eu cred că frica vine din nesiguranța pe care oamenii încă o mai trăiesc, când nu ești sigur dacă ziua de mâine îți va aduce salariul complet sau iarăși salariul va întârzia.

Natalia este unul din cei aproape un milion de cetățeni moldoveni care au decis la un moment dat să plece. Ea a studiat la Moscova și a lucrat acolo 7 ani ca jurnalist. A fost expulzată după un articol despre banii negri ai Kremlinului. Acasă a găsit o Moldovă aproape neschimbată. Până în aprilie 2009, când a fost în prim-planul mişcărilor civice când strada s-a răzvrătit împotriva partidului comunist.

Natalia Morari: Pentru noi tinerii era imposibil de stat acasă și de tăcut pentru că nouă ni s-a părut că nouă ne-au furat țara. Așteptările de la opoziție erau extrem de mari. Iar acum stau, mă uit și mă gândesc că s-au folosit de noi, de naivi, proști care au ieșit în stradă și n-au făcut nimic altceva decât au luat sistemul vechi care lucra atunci pentru comuniști și acum îl folosesc în propriile interese.

Şi Artur Gurău a fost printre acei naivi, care acum se încăpăţânează să construiască normalitatea în ţara sa.

Artur Gurău, antreprenor IT: Moldovenii sunt destul de umili ca popor. Până nu simt ei problema pe pielea lor nu se revoltă. Atâta timp cât există această poveste frumoasă cu integrarea europeană și parcă sunt și niște acțiuni, cumva oamenii au primit partea, doza lor de spectacol și de pâine și sunt puțin mai liniștiți. Eu nu sunt împotriva unei coaliții a dreptei cu stânga. Important e ca această coaliție să fie performantă, să lupte cu corupția, să facă acele reforme care erau necesare cu patru ani în urmă.

Dar nu toţi tinerii sunt pasionaţi de politică. De exemplu Victor, care strânge fonduri pentru a reabilita un spaţiu din centrul Chişinăului.

Victor Chiroandă: Prin acest proiect noi tindem nu doar să schimbăm un loc în sine, dar să schimbăm atitudinea oamenilor față de problemele de dezvoltare urbană. Faptul că noi am colectat, într-o lună 15.000 de dolari de la oameni, contribuții foarte mici, ne-a demonstrat că oamenii nu sunt indiferenți.

Este un pas spre acea mentalitate a coeziunii sociale care, odată cultivată, poate reduce indiferența oamenilor față de țara în care s-au născut. Şi indiferenţa politicienilor față de electorat, după cum spun interlocutorii noştri.

Sandu Coica: Acum probabil toată lumea are o idee vagă cam ce și-ar dori, cum ar dori să vadă evoluția noastră, cum ar dori să vadă societatea, dar nu se văd liderii, nu se văd persoanele care ar putea înfăptui propriu zis această schimbare. Le lipsesc propriu-zis cu adevărat voința și intențiile nobile.