Sari la conținut

Monumente istorice, lăsate în paragină. După ce timpul le distruge, proprietarii construiesc blocuri sau clădiri de birouri

Strada Visarion nr. 8. Un loc din mijlocul Capitalei, emblematic pentru starea clădirilor istorice din România. În vremuri mai bune, aici se ridica o casă monument - cu ferestre mari, camere înalte, stucaturi elaborate şi o curte spaţioasă. Astăzi, aceeaşi casă este complet distrusă. A fost furată, bucată cu bucată. Proprietarii cer acum Primăriei construirea unei noi clădiri în locul celei vechi.

După 10 ani în care a fost lăsată în paragină, din clădirea construită după planurile arhitectului Ion Berindeni nu a mai rămas decât un zid. Proprietarul vrea ca în locul superbei case să apară un bloc de 5 etaje. A solicitat aprobare din partea Primăriei Capitalei, dar comisiile tehnice nu au fost de acord, cel puțin deocamdată.

Deşi proprietarii aveau obligaţia, potrivit legii, să asigure paza clădirii, nu au facut-o. Astfel, clădirea a fost demolată cărămidă cu cărămidă. Mai multe organizaţii neguvernamentale au adus la cunoştinţa autorităţilor starea deplorabilă în care se afla casa, dar nimeni nu a luat nici o masură concretă să o protejeze. Acum, aceleaşi organizaţii fac o ultimă încercare de a salva casa, dar şi intreaga zonă.

„Am făcut o plângere penală la finalul lunii ianuarie 2014 pentru distrugerea unei clădiri care face parte dintr-un ansamblu-monument istoric, anasamblul Lascăr Catargiu”, spune Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul.

Ceee ce se întâmplă pe strada Visarion nu este unic. Proprietarii clădirilor istorice aflate într-o stare avansată de degradare preferă să aştepte distrugerea lor, decât să investească bani în refacere. În aceeaşi situaţie sunt zeci de alte clădiri. Fie o inundaţie, fie un incendiu le grăbeşte finalul.

Potrivit legii, clădirile istorice nu pot fi demolate, iar Ministerul Culturii, Inspecţia de Stat în Construcţii, Primăria Capitalei și primăria de sector sunt instituţiie care ar fi trebuit să împiedice distrugerea lor. Proprietarii care susțin că nu își pot permite să le repare pot construi altceva, mai profitabil, după dispariția naturală a acestor clădiri, prin simpla scurgere a timpului.

În străinătate, legile sunt mult mai stricte. Dacă nu se îngrijesc de astfel de monumente arhitectonice, proprietarii sunt amendaţi şi chiar expropriaţi.