Sari la conținut

Neagu Djuvara, amintiri din copilărie la Digicult

Neagu Djuvara este istoric, diplomat, jurnalist şi romancier

M-am născut la București, trei zile după ce România intrase în război, în august 1916. (...) De la începutul războiului, cum se-ntâmplase cu multă lume din București, ne retrăsesem în Moldova și chiar tata, care fusese mobilizat, s-a gândit că e prudent, din cauza nu atât a războiului propriu-zis, ci a foametei care bântuia la noi în țară, în 1916, să îşi trimită mica familie, adică soția și cei doi copii, prin Rusia până în Franța. De ce în Franța? Pentru că tatăl său, bunicul meu, Trandafir Djuvara, era ministru plenipotențiar - astăzi am zice ambasador - în Belgia. Or, Belgia toată era evacuată în Franța, la Le Havre”, şi-a amintit Neagu Djuvara.

Copilăria scriitorului a fost marcată, destul de devreme, de o amintire neplăcută. Să știți că am întâlnit persoane pedante, care n-au vrut să admită că am amintiri de la vârsta de doi ani. Eu vă pot dezminți: am o amintire absolut precisă, de la vestea c-a murit tatăl meu”, a spus istoricul.

La Digicult, Neagu Djuvara a călătorit în timp şi şi-a amintit, cu mare drag, de cea mai luminoasă figură a copilăriei lui. Am avut o mamă excepțional de bună și de inteligentă și de blândă și de drăgăstoasă, așa încât, învelit, învăluit de dragostea asta maternă, n-am avut nicio durere. Știam de toate dramele: că fratele mamei înnebunise, că tata a murit, toate dramele astea le-am înregistrat, dar fără să-mi schimbe viața în mai trist. Pur și simplu eram fiul unei mame drăgăstoase și inteligente, deci copilăria mea a fost blândă, a fost dulce, nu a fost dramatică”, a mai spus acesta.

Tot în ediția de săptămâna aceasta, la Digicult, puteți intra în culisele unei expoziții despre revolta și vandalismul în artă și îl veți cunoaște mai bine pe prestigiosul dirijor și pianist Christian Zacharias, prezent la București pentru ediția 2015 a Festivalului George Enescu.

Sâmbătă, de la ora 14.30, la Digi24.