Sari la conținut

Orașul murăturilor

Gradinăritul este principala ocupaţie a localnicilor din Milişăuţi. Pentru unii este chiar mai mult decât o îndeletnicie; este o pasiune! Legumele, extrem de gustoase, cultivate în grădinile proprii, ajung apoi în borcane frumos decorate. Georgeta Semeniuc a deschis o veritabilă expoziţie cu murături chiar în faţa casei, la marginea drumului european care traverează oraşul.

„Mi s-a întâmplat să mănânce un borcan de zacuscă până m-am dus eu în casă să aduc o furculiţă şi o felie de pâine, l-o mâncat din două înghiţituri doi băieţi”, povestește Georgeta Semeniuc, producător de murături.

Unele dintre reţetele de murături le-a moştenit, dar cele mai multe dintre ele le-a adaptat în funcţie de legumele pe care le-a avut în grădină.

Cămara din casa ei arată ca un magazin. În fiecare an, pune la murat peste şase tone de varză, o tonă de castraveţi şi alte câteva sute de kilograme de alte legume. Pentru castraveţi are o reţetă specială folosită de mai toţi localnicii.

Butoaiele cu castraveciori le punem iarna în iaz şi acolo punem butoaiele, apa circulând nu îngheaţă şi butoaiele stau în apa aia, apa vine direct din izvor, nu îngheaţă niciodată”, mai spune Georgeta Semeniuc.

La câteva case distanţă, Ioan Prisăcaru, un alt localnic pentru care murăturile sunt principala sursă de venit, face calcule de zor.

Am pus în jur de cinci tone de castraveţi muraţi şi varză mă gândesc cam la 15 tone. În butoaie de lemn se murează cel mai bine şi cel mai original şi are şi gust”, spune el.

Varza ajunge într-o piaţă din Iaşi unde soţia sa stă câteva luni pe an şi vinde murăturile făcute acasă în Milişăuţi. „Vin mulţi şi dacă văd că sunt de la Rădăuţi, Milişăuţi, unde se recoltă murăturile şi servesc varză, castraveţi. Zilele astea, care mai merg, vindem câte 30-40 de kilograme şi castraveţi câte 20, nu mai mult, 10, depinde.”, spune Felicia Prisăcaru.

Unii dintre localnicii din Milişăuţi cu spirit antreprenorial mai dezvoltat au dus afacerea cu murături la nivelul următor. Mircea Mitriuca ambalează murături în pungi sau în borcane şi apoi le trimite la magazine din ţară şi din străinătate. „Cel ce-o fost învăţat de acasă cu murături acolo caută castraveţi, varză, harbuz. Ăştia-s pepeni şi punem şi mere care-s din producţia noastră, mere murate. Se pun toate mirodeniile, ardei, cimbru, busuioc, hrean”, povestește el.

Chiar dacă ar putea concura liniştiţi cu marii producători din Ungaria, oamenilor de la Milişăuţi le lipsesc asociaţiile de producători şi o piaţă de desfacere mai mare. Preferă să vândă murăturile în pieţe sau chiar pe marginea drumului, aşa că nici profitul nu este atât de mare.