Sari la conținut

PAŞAPORT DIPLOMATIC. Evenimentele externe din 2015, în viziunea lui Bogdan Aurescu

Cristina Cileacu: Bine aţi venit la „Paşaport diplomatic”.

Bogdan Aurescu: Bine v-am găsit, este o plăcere să fiu din nou alături de dvs şi vreau să spun că prima mea emisiune la care am participat în calitate de ministru a fost la postul dvs de televiziune şi iată, iarăşi, la final de an, este, repet, o plăcere să trecem în revistă principalele repere ale unui an care într-adevăr a fost extrem de complicat şi prin urmare am avut şi eu un mandat foarte complicat.

Cristina Cileacu: Vă propun să începem cu războiul din Siria, care abia în 2015 pare să fi atras atenţia întregii lumi, mai ales pentru faptul că în redacţia Charlie Hebdo din Paris au fost comise o serie de atentate teroriste. Cu toate că măsurile luate de serviciile secrete franceze au fost destul de dure, totuşi atacurile teroriste s-au repetat în Franţa la finalul acestui an.

Bogdan Aurescu: Într-adevăr a fost un an complicat care a început cu atacurile teroriste de la Charlie Hebdo, care au arătat şi ulterior pe parcursul anului s-a confirmat acest lucru, că fenomenul terorist este în creştere şi de amplitudine şi de frecvenţă, ceea ce necesită luarea unor măsuri mult mai decisive la nivelul UE, poate şi la nivelul Alianţei Nord Atlantice, cred prin urmare, am spus-o de mai multe ori, este necesar ca şi pe agenda summitului de la Varşovia din 2016 combaterea terorismului să fie înscrisă şi care cer prin urmare poate şi eforturi de inovare la nivel de drept internaţional, pe plan internaţional în general. După atentatele de la Charlie Hebdo au existat o serie de reuniuni la nivelul UE şi nu numai care au încercat să găsească o serie de măsuri, de instrumente, de mecanisme, care să facă mai eficientă lupta împotriva terorismului cu accent tocmai pe creşterea cooperării interstatale, pe schimbul de informaţii, pe combaterea aşa-numitului fenomen al luptătorilor străini, şi alte astfel de măsuri, dar care iată s-au dovedit a fi ineficiente. În seria de propuneri pe care le-am făcut în acest an s-a înscris prin urmare şi o iniţiativă în acest domeniul al încercării de a preveni şi combate terorismul, aceea de a crea o Curte Internaţională pentru combaterea Terorismului. Este o propunere pe care am facut-o chiar pe 9 februarie la prima reuniune a Consiliului Afacerilor Externe după atentatele de la Charlie Hebdo. Este o iniţiativă care a fost îmbrăţişată foarte rapid de către Spania şi la nivel tehnic de către Olanda, am lucrat împreună la conceptul acestei iniţiative pe care l-am promovat în mai multe etape prin demersuri bilaterale şi la nivel multilateral pe lângă membrii permanenţi ai Consiliului de securitate, prin demersuri mai ales cu partenerii din sud, din vecinătatea sudică a Uniunii Europene şi a NATO, mai ales state arabe care sunt interesate de combaterea acestui terorism şi mai ales de decuplarea percepţiei despre terorism ca fiind generat de musulmani, şi mai ales la nivelul ONG-urilor internaţionale care iată au început să sprijine acest concept. Este un concept care are în vedere în primul rând stimularea sistemelor naţionale de combatere a terorismului, dar şi utilizarea instrumentelor statului de drept, ale dreptului internaţional în acest scop. Şi mă bucur să constat că există o susţinere din ce în ce mai largă pentru această idee, care va trebui să fie însă promovată în continuare pentru că este un proiect aşa cum spuneam de mai multe ori, pe termen mediu şi lung.

Cristina Cileacu: Diplomaţia de regulă arată efecte pe termen lung sau pe termen mediu. Cât de ameninţată putem să spunem că este România de terorism, în momentul de faţă?

Bogdan Aurescu: Nu suntem fără îndoială ocoliţi de perspectivele acestui fenomen şi de consecinţele sale, însă România nu se confruntă cu o ameninţare directă cu privire la securitatea naţională, deşi repet, trebuie să fim extrem de vigilenţi, trebuie să cooperăm foarte strâns la nivelul schimburilor de informaţii şi al cooperării în acest domeniu cu toate statele partenere, în aşa fel încât să evităm pe cât posibil un astfel de eveniment şi pe teritoriul României.

Cristina Cileacu: O altă problemă care a fost generată tot de războiul din Siria, dar şi de conflictele din nordul Africii, o reprezintă problema refugiaţilor. Încă din primăvară au început să apară în Europa valuri foarte mari de oameni care fug de războaiele din ţara lor iar Europa nu prea a fost foarte eficientă în a-i primi. Anul viitor urmează ca România să primească cota parte stabilită de Uniunea Europeană, de număr de refugiaţi. Cât de pregătiţi suntem?

Bogdan Aurescu: Există două dimensiuni ale acestui fenomen care trebuie să fie avute în vedere. În primul rând este vorba despre dimensiunea internă, care este gestionată de către ministerele de interne din statele membre ale UE...16.23.11 Şi pe de altă parte dimensiunea externă a efortului de a răspunde acestei provocări pentru că dosarul migraţiei va rămâne cu siguranţă poate cel mai sensibil şi mai complicat dosar pe termen mediu şi lung, cu care se confruntă şi se va confrunta UE. În ceea ce priveşte dimensiunea externă, de politică externă a acestui fenomen, aici putem spune că România a luat parte la tot acest efort care s-a referit în principal la creşterea cooperării cu statele care provin din regiunea care crează acest fenomen, în încercarea de a adresa care sunt cauzele profunde. Cauzele profunde care generează fenomentul migraţionist, unele dintre ele sunt comune cu cele care generează fenomenul terorist. Sunt o serie de demersuri care trebuie să aibă în vedere şi măsuri cu caracter educaţional, măsuri cu caracter de sprijin al societăţilor din statele de provenienţă ale fenomenului, soluţionarea crizelor care determină instabilitate statală şi fenomene de instabilitate generală în sudul UE şi din punctul acesta de vedere există eforturi pe care UE le-a făcut, prin summiturile pe care le-a organizat în relaţia cu Africa, prin summitul de la La Valleta din luna noiembrie a oferit o serie de răspunsuri în acest sens, inclusiv prin crearea acelui fond fiduciar pentru Africa, 1.8 miliarde de euro care sunt alocaţi tocmai pentru aceste proiecte de stabilizare socială, economică, culturală, educaţională. Planul de acţiune care a fost încheiat de UE cu Turcia şi care reprezintă cred şi dintr-o altă perspectivă un moment important al anului 2015 şi care încearcă să trateze o dificultate pe care statele de tranzit şi statele vecine zonelor de conflict o au în gestionarea situaţiei refugiaţilor şi migranţilor. Spuneam că este un moment important şi dintr-o altă perspectivă pentru că acest plan de acţiune între UE şi Turcia declanşează printr-o nouă dinamică procesul de aderare al Turciei la UE.

Cristina Cileacu: Credeţi că este posibilă aderarea Turciei la UE?

Bogdan Aurescu: Cred că acest summit al UE cu Africa, care a dus la adoptarea formală a acestui plan de acţiune, marchează nişte puncte importante în relaţia dintre UE şi Turcia, care au fost mai degrabă neglijate în anii care au trecut. Şi unul dintre aceste puncte se referă şi la o dinamică mai accentuată de aderare ale Turciei la UE, care nu ar fi trebuit să fie blocate atât de mult, sau încetinite atât de mult aşa cum am văzut în ultimii ani. Revenind la chestiunea refugiaţilor este importantă şi acţiunea de sprijin pentru statele din vecinătatea zonelor de conflict care au deja un număr foarte mare de refugiaţi pe teritoriul lor, mă refer la Liban, Iordania şi Turcia. Sunt câteva milioane de astfel de refugiaţi provenind din Siria care sunt deja pe teritoriile acestor state şi fondurile care au fost create, şi fondul pentru Siria, aşa-numitul fond Madad, şi acest fond fiduciar pentru Africa şi ajutorul care va fi acordat Turciei, în valoare de aproape 3 miliarde de euro, sunt destinate pentru a ajuta aceste state pentru a gestiona mai bine fenomenul migraţionist. Însă nu în ultimul rând, cel mai important factor pe care ar trebui să îl avem în vedere în dimensiunea acestui set de instrumente destinat soluţionării problemei refugiaţilor, se referă la soluţionarea marilor crize, marilor dosare de criză, în special cel sirian şi cel libian. Şi aici, după cum s-a putut vedea mai ales în ultima parte a acestui an, s-au făcut eforturi consistente pentru a găsi soluţii, mai ales în ceea ce priveşte dosarul sirian unde vedem reuniunile acestea de la Viena din octombrie, din noiembrie, care au continuat şi în această lună în decembrie, şi care vor continua şi la anul şi care au ca scop găsirea unor elemente de soluţie care să acopere principalele probleme care conturează dosarul sirian. Este vorba despre identificarea rolului preşedintelui Assad într-un eventual proces de tranziţie, declanşarea procesului de negociere propriu-zisă între regimul Assad şi opoziţia siriană, care înseamnă în acelaşi timp şi identificarea exactă a reprezentanţilor opoziţiei siriene. Aici, Arabia Saudită a preluat o parte din această încărcătură printr-o reuniune care s-a desfăşurat pe 8.10 decembrie la Ryad şi unde s-a încercat conturarea unui număr de reprezentanţi care să participe la acest proces de negociere. Apoi identificarea listei organizaţiilor teroriste din Siria, care nu trebuie să facă parte din acest proces de tranziţie, momentul în care se va putea vorbi despre o încetare a focului în Siria, respectiv momentul în care se va putea vorbi despre adoptarea unei noi constituţii şi eventual organizarea de alegeri libere la care să participe toţi sirienii, inclusiv cei care s-au refugiat în afara graniţelor. Este un proces complex, în luna noiembrie am propus şi o serie de măsuri care să pună în valoare ambasada noastră de la Damasc, pentru că România şi-a păstrat deschisă această misiune diplomatică tocmai pentru a reprezenta un canal de legătură cât de cât eficient cu regimul Assad în cazul în care este nevoie pentru transmiterea unor mesaje importante.

Cristina Cileacu: Aceasta era una dintre întrebări, de ce România, foarte multe alte ţări şi-au închis ambasadele, de ce România a rămas totuşi prezentă la Damasc?

Bogdan Aurescu: Am considerat că este important să menţinem ambasada deschisă, pe de o parte pentru că există aceste canale de legătură cu autorităţile siriene care permit transmiterea unor mesaje în timp util şi în acelaşi timp permit culegerea de informaţii la faţa locului într-un mod cât se poate de exact, şi pe de altă parte pentru că în Siria există o comunitate românească numeroasă, de 10 până la 12 mii de persoane care trebuie să fie în continuare protejate inclusiv prin acţiunea misiunii diplomatice de la Damasc. De altfel, misiunea de la Damasc reprezintă şi interesele altor state: Franţa, Canada, Australia, Republica Moldova, deci ne găsim într-adevăr utilitatea într-un loc care este foarte complicat atât din punct de vedere politic, cât şi mai ales din punct de vedere securitar.

Cristina Cileacu: Dacă revenim puţin la fenomenul migraţionist despre care am vorbit, ce ar putea să facă Europa - ca măsuri rapide - , astfel încât persoanele care au emigrat deja sau sunt la a doua sau a treia generaţie să fie mai bine integrate în societăţile unde trăiesc acum?

Bogdan Aurescu: Acestea sunt măsuri care ţin în mod esenţial de domeniul naţional de competenţă şi aici sigur că fiecare stat, mai ales statele din Europa de vest care au astfel de comunităţi pe teritoriul lor şi care manifestă tendinţe de radicalizare în anumite momente, pentru ca aşa cum s-a văzut este vorba despre implicarea în astfel de, vorbeam despre atentate teroriste, a unor persoane care fac parte dintre cei care reprezintă poate a doua sau a treia generaţie de migranţi care sunt deja pe teritoriul european. Trebuie luate măsuri de integrare socială, de integrare economică, de integrare din punct de vedere educaţional, şi acestea sunt măsuri care nu au efecte pe termen imediat. Este nevoie de un efort consistent din acest punct de vedere. Dar încă o dată, cel mai important este ca problemele să fie tratate la sursă iar sursa o reprezintă tocmai aceste focare de conflict din Orientul Mijlociu, care trebuie să-şi găsească soluţia. Vorbeam şi despre dosarul libian. Este important ca în acest dosar să existe până la urmă susţinerea pentru un guvern de uniune naţională în Libia, pe care să-l susţină toate forţele politice din această ţară, în aşa fel încăt ajutorul pe care UE îl acordă din toate punctele de vedere, ca asistenţă financiară, ca asistenţă din punct de vedere al întăririi instituţiilor, să poată să fie mult mai eficient. Sperăm că acest efort va da rezultate.

Cristina Cileacu: Dacă revenim la România, suntem membru NATO, dar reprezentăm de asemenea şi o parte din graniţa estică a NATO. Suntem vecini cu două ţări vulnerabile, Ucraina şi Republica Moldova. Credeţi că va exista o extindere reală a NATO înspre est, dacă luăm în calcul reacţiile destul de violente pe care le-a avut Rusia la aceste propuneri până acum?

Bogdan Aurescu: Spuneam de la început că a fost un an deosebit de complex pentru că până acum în jurul României şi în jurul UE şi NATO, ca organizaţii din care România face parte, s-a creat un veritabil coridor de instabilitate. Avem nu doar în sud aceste probleme, am vorbit mai devreme despre migraţie şi despre fenomenul terorist, despre marile dosare foarte complicate care îşi caută încă soluţionarea, dar avem şi această frontieră estică pe care România are datoria să o folosească, ca o punte, pentru a proiecta stabilitate, prosperitate şi democraţie. Şi spuneam la reuniunea ambasadorilor şi pe de altă parte şi la finalul mandatului că România are această datorie de a încerca să proiecteze securitate, stabilitate şi prosperitate, democraţie, nu doar pentru România ca stat, ca noi să fim mai bine protejaţi, ci pentru comunitatea de valori din care facem parte. Este o responsabilitate mai mare decât cea doar pentru România. Ca frontieră estică a UE am fost nevoiţi să acţionăm atât în interiorul UE, cât şi al NATO, pentru a găsi acele instrumente şi mecanisme care să facă efortul acesta de a proiecta stabilitatea, democraţia, prosperitatea mai eficient. Şi atunci aş aminti faptul că în interiorul Alianţei Nord Atlantice în luna mai, la Antalya, la reuniunea ministerială de externe, am avansat pe de o parte o iniţiativă de a face o reflecţie, o analiză în interiorul Alianţei Nord Atlantice, cu privire la importanţa pe care Marea Neagră o are din punctul de vedere al securităţii NATO, pe de altă parte am propus o strategie a NATO cu două braţe, una pentru est şi una pentru sud, pentru a întări capacitatea partenerilor Alianţei de a-şi gestiona mai bine sistemul naţional de apărare, de a fi mai eficienţi în gestionarea provocărilor de securitate. Ambele iniţiative sunt în curs de operaţionalizare. Tot în cadrul NATO am susţinut procesul de extindere. Şi mă bucur că susţinerea pe care am arătat-o pentru Muntenegru de exemplu, s-a concretizat foarte recent la reuniunea ministrilor de externe din luna decembrie, cu această invitaţie de aderare.Este o dovadă că politica de extindere a Alianţei continuă, nu este doar o politică pe hârtie, şi demonstrează pentru celelalte state care sunt candidaţi din Balcanii de Vest, fie că e vorba despre Bosnia şi Herţegovina, fie că e vorba despre Macedonia, că acest proces poate să continuie şi prin urmare este un stimulent pentru continuarea procesului de reforme în aceste state. Nu trebuie să uităm nici Georgia, pentru că până la urmă şi Georgia a făcut progrese consistente pe fond. Se comportă ca un stat al Alianţei, de facto. Cred că Alianţa Nord Atlantică îşi va continua politica de extindere şi asta este un mesaj important şi pentru state terţe cum este Rusia, care iată se vede că nu poate influenţa deciziile Alianţei când este vorba despre decizii care au un astfel de impact politic important.

Cristina Cileacu: România are relaţii foarte bune cu vecinii, dar despre unele dintre ele putem spune că sunt mai degrabă reci. Ce aţi făcut în acest sens?

Bogdan Aurescu: Vecinii reprezintă un dat. Ucraina este un vecin extrem de important şi paradoxal vorbind putem spune că, criza care s-a declanşat în 2014 şi care a continuat pe parcursul acestui an a condus la o îmbunătăţire a relaţiei bilaterale dintre România şi Ucraina. Am avut contacte frecvente cu omologul meu ucrainean, care de altfel a şi făcut o vizită foarte bună la Bucureşti, am discutat împreună şi am convenit reluarea formatului comisiei mixte privind minorităţile naţionale, foarte important plecând de la faptul că în Ucraina avem aproape jumătate de milion de români ca minoritate. A intrat în vigoare tratatul de mic trafic de frontieră dintre România şi Ucraina şi la 1 septembrie au fost înmânate primele permise de mic trafic, pentru că el răspunde practic necesităţii de circulaţie fără viză pentru aproape 2 milioane de cetăţeni români şi ucraineni de pe o parte şi cealaltă a frontierei şi sper ca în relaţia cu Ucraina să se înregistreze noi progrese. Republica Moldova este într-o criză politică profundă. Criza politică din păcate continuă. Este important ca un guvern pro-european să fie instalat cât mai curând pentru a se continua procesul de reformă, pentru că sigur că România în acest an a continuat să sprijine apropierea R.Moldova de Uniunea Europeană. Din păcate, efortul principal trebuie să fie al autorităţilor din R. Moldova, al forţelor politice din R. Moldova, care trebuie să conştientizeze ce responsabilitate importantă au pentru viitorul acestei ţări. Totuşi a existat şi un moment important bilateral vorbind, o realizare cred eu importantă a diplomaţiei române şi anume faptul că am reuşit să obţinem călătoriile fără paşaport în R. Moldova. Este o idee pe care am iniţiat-o în luna martie şi care în luna iunie s-a concretizat printr-o decizie a guvernului R. Moldova de a permite tuturor cetăţenilor europeni, inclusiv şi mai cetăţenilor români să intre doar pe baza cărţii de identitate, ceea ce este un pas important în deschiderea dacă vreţi a spaţiului din R. Moldova către spaţiul european.

Cristina Cileacu: Celălalt vecin, dinspre vest, şi anume Ungaria, cum vor evolua relaţiile?

Bogdan Aurescu: Depinde foarte mult şi de Ungaria, pentru că din punctul de vedere al României am încercat să avem o relaţie cât mai deschisă şi normală, în baza acelor parametri pe care i-am convenit atât în tratatul politic de bază din 1996, iată în 2016 se vor împlini 20 de ani de la acest instrument bilateral, în declaraţia de parteneriat strategic pentru secolul 21 din 2002, aceştia sunt dacă vreţi parametrii care trebuie să fie respectaţi atât de România, fără îndoială, şi cred că în acest an şi nu numai România a acţionat în conformitate cu acest cadru politic şi juridic bilateral, dar şi de către Ungaria. Avem în continuare o restanţă importantă în relaţia bilaterală, aceea de a finaliza protocolul mix bilateral în ceea ce priveşte minorităţile naţionale, există o anumită întârziere pe care partea ungară trebuie să o depăşească în negocierea acestui instrument care a început în iunie 2011 deja cu destul de mult timp în urmă. Cred că, cu deschidere, cu abordarea relaţiei bilaterale în parametri consensuali şi nu de acţiune unilaterală, cred că putem să avem o relaţie cu Ungaria care să corespundă acestei definiţii de parteneriat strategic bilateral, mai ales că sunt şi foarte multe realizări din punct de vedere economic.

Cristina Cileacu: Spuneam la un moment dat al discuţiei noastre că rezultatele diplomaţiei se văd de regulă în timp. Dacă ar fi să faceţi o apreciere personală a mandatului dvs care ar fi reuşita la care ţineţi cel mai mult din acest punct de vedere?

Bogdan Aurescu: Este foarte greu de spus pentru că iată a fost un mediu internaţional extrem de complex, cu foarte multe provocări şi cu foarte multe iniţiative pe care ar fi trebuit să le propunem ca să răspundem acestor provocări, să încercăm să creăm în locul acelei centuri de instabilitate o centură de securitate şi de contracarare a acestei instabilităţi. Toate aceste intiţiative şi propuneri vor trebui să fie, unele dintre ele duse mai departe, unele dintre ele s-au concretizat deja şi trebuie să fie puse în aplicare, prin urmare este dificil de spus care este cea mai importantă dintre aceste propuneri. În egală măsură al lui Security Trust mi se pare important, pentru că el s-a regăsit deja în arhitectura politicii europene de vecinătate, propunerea legată de Curtea împotriva Terorismului este un proiect pe termen mediu şi lung care aduce ceva nou la nivel internaţional. Faptul că finalizăm scutul de la Deveselu la finalul acestui an, este iarăşi un element important. Cred că mai important decât unul sau altul dintre aceste proiecte sau iniţiative este faptul că trebuie să conştientizăm că în diplomaţie efectele nu se văd imediat. Este nevoie de un efort de durată, de zi cu zi, uneori continuat vreme de ani de zile, cu multă consecvenţă, cu multă muncă, uneori o muncă pe care nu o vezi aşa, în mod obişnuit în mod curent, şi care la un moment dat ajunge la bun capăt cu rezultate pentru politica externă şi profilul internaţional al României. Poate că asta este cea mai importantă lecţie care trebuie să fie reţinută.