PAȘAPORT DIPLOMATIC: Organizațiile care dau sfaturi liderilor din întreaga lume și rolul lor în România
Urmărește integral emisiunea PAȘAPORT DIPLOMATIC și interviurile cu reprezentanţii German Marshall Fund şi ai Institutului Aspen.
După euforia victoriei asupra nazismului, în 1945, a urmat perioada mult mai dificilă, a reconstrucţiei Europei. Una dintre cele mai dedicate personalităţi ale acestui proiect a fost George Catlett Marshall. Militarul american ajuns în rang de general a fost şeful statului major al armatei Statelor Unite în al Doilea Război Mondial, iar după război, şeful diplomaţiei americane.
În această calitate, el a elaborat aşa-numitul Program de reconstrucţie europeană, cunoscut mai târziu ca Planul Marshall. Cu un buget total de 160 de miliarde dolari la cursul de astăzi, planul a făcut posibilă reconstrucţia şi modernizarea Europei occidentale, aşa cum o cunoaştem astăzi. Uniunea Sovietică a interzis statelor aliate să participe la acest program.
În 1972, ca semn de recunoştinţă, cancelarul german Willy Brandt a anunţat fondarea unui program permanent în memoria Planului Marshall. „Memoria trecutului a devenit misiunea viitorului” - a argumentat Willy Brandt pornirea acestei iniţiative. De atunci, German Marshall Fund urmăreşte promovarea unor acţiuni comune între Europa şi Statele Unite pentru consolidarea democraţiei şi a cooperării regionale.
După 1989, GMF şi-a extins activitatea în Europa şi de est şi a jucat un rol activ în tranziţia spre democraţie a ţărilor regiunii. În România, GMF este prezentă prin fundaţia Black Sea Trust for Regional Cooperation (BST). Înfiinţată în 2007, BST are ca obiectiv principal consolidarea cooperării regionale, a democraţiei şi a societăţii civile în statele din regiunea Mării Negre: România, Bulgaria, Turcia, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Rusia.
Care este rolul German Marshall Fund în România?
Alina Inayeh: Sunt două roluri pe care noi încercăm să le jucăm în România. În primul rând avem un rol regional, fiind creaţi în 2007, când România era în apogeul dorinţei sale de a fi un jucător important la nivel regional, am urmat această dorinţă şi încercăm să transpunem pe cât putem expertiza şi experienţa României în ţările din jurul nostru, din regiunea extinsă a Mării Negre. Şi apoi încercăm să jucăm şi un rol intern, care este, dacă vreţi, de calmare a spiritelor sau de menţinere a normalităţii discursului şi dezbaterii publice, încercăm şi am încercat în cele mai nebuneşti momente ale existenţei României, începând din vara anului 2012 să aducem în discuţie subiecte normale, subiecte care ieşeau din nebunia, din vâltoarea vieţii politice şi ţineau de interesul naţional al României. Discutăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în ţările din jur, ce se întâmplă în Europa. Repet, în momente în care discursul politic şi dezbaterea publică din România erau dominate de nebuneli.
Vorbeaţi de o normalitate a discursului politic, dar luptele acestea politice, retorice, sunt cumva ceva obişnuit peste tot în lume. De ce este România o excepţie de la aceste reguli?
Alina Inayeh: Sunt absolut normale şi obişnuite peste tot şi noi nu le descurajăm în totalitatea lor. Numai că în România ele sunt atât de puternice încât zguduie, nu chiar din temelii, dar zguduie destul de puternic progresul României, înaintarea României, dezvoltarea României. Ceea ce s-a întâmplat în 2012 şi nu numai, au fost anumite momente în dezvoltarea României, repet, în care discursul politic şi tensiunea de pe scena politică au stagnat orice fel de evoluţie pozitivă în România. În alte ţări, precum Germania, SUA, sunt mult mai avansate în ceea ce priveşte democraţia şi dezvoltarea în general. Evident că aceste discuţii există şi ele sunt bune, conflictul este bun atâta timp cât repet, el nu opreşte, nu stagnează evoluţia ţării.
Cum vă stabiliţi subiectele de proiecte?
Alina Inayeh: În primul rând proiectul nostru favorit şi proiectul pentru care noi am fost creaţi de altfel, este ceea ce se întâmplă pe plan regional şi avansarea dacă vreţi şi a imaginii României pe plan regional. Deci ne interesează odată, după cum am mai spus, ca tot ceea ce se întâmplă şi s-a întâmplat în România şi s-a consolidat într-o experienţă a României de tranziţie, cu bune, cu rele, cu eşecuri, cu succese, să poată să fie folosit în alte ţări care trec acum prin aceleaşi perioade tulburi, dar şi pe de altă parte tot ceea ce se întâmplă în regiunea extinsă a Mării Negre şi pentru noi asta înseamnă până la Marea Caspică, deci este o regiune amplă, generoasă geografic, ca tot ceea ce se întâmplă în această regiune să poată fi luat în considerare în România, în crearea politicii externe a României, în crearea reacţiilor României, din plan securitar, din plan de politică externă şi din plan economic, pentru că unele sunt şi oportunităţi. Deci, aceştia sunt cei doi factori care influenţează desenarea programelor noastre în România şi în regiune.
Cine sunt partenerii regionali cu care cooperaţi în anumite proiecte?
Alina Inayeh: Lucrăm cu foarte multe think tankuri, cu foarte multe organizaţii din aceste ţări, care au ca obiectiv avansarea dezbaterii intelectuale din ţările lor, deci lucrăm foarte foarte mult cu acestea, lucrăm de asemenea şi cu foarte multe organizaţii care încurajează şi ajută participarea cetăţeanului în procesul decizional, iar în România lucrăm cu foarte puţinele think tank-uri care activează în România, aici avem o problemă, căci noi am vrea mai multe, lucrăm foarte bine cu Institutul Aspen, lucrăm foarte bine cu Centrul Regional de politici Europene, cu Institutul de Politici Publice, deci sunt câţiva parteneri cu care lucrăm foarte bine şi în România.
În ce măsură sunteţi consultaţi de Ministerul Afacerilor Externe?
Alina Inayeh: La nivel informal, deci prin discuţii personale cu diverşi angajaţi ai MAE avem relaţii foarte bune şi suntem consultaţi destul de des, discutăm problematica la care noi ne pricepem, la care avem expertiză, deci cea regională, în diverse formate bilaterale sau poate chiar mai ample. La nivel oficial însă ne-am dori ca această colaborare să fie, n-aş vrea să spun instituţionalizată, că atunci ar însemna ceva oarecum rigid, dar am dori ca ceea ce noi putem să facem şi facem în celelalte ţări, şi anume să promovăm şi să transplantăm expertiza României, să poată fi cumva integrat în ceea ce face şi MAE în ţările respective sau în diplomaţia publică pe care MAE încearcă să o facă în aceste ţări.
Cum vă măsuraţi eficienţa? De exemplu, care au fost proiectele cu cel mai mare impact cu care aţi fost mulţumită sau foarte mulţumită?
Alina Inayeh: Lucrăm în ţări precum Azerbaijan, Rusia, Turcia, Ucraina, ţări foarte dificile, care au o evoluţie foarte sinuoasă, deloc, absolut deloc lineară. Deci în momentul în care noi ne simţim bine cu proiectele noastre, suntem pe drumul cel bun şi au un oarecare impact, nu numai rezultate pozitive ci şi impact, în acel moment se întâmplă ceva gen criza din Ucraina sau invazia Georgiei în 2008, sau declaraţiile lui Erdogan din ultimele săptămâni, care ne dă absolut toate proiectele şi rezultatul şi impactul peste cap. Deci este foarte greu de măsurat impactul proiectelor noastre pe termen lung. Pe termen scurt ele au foarte mult succes, mobilizează mulţi cetăţeni, sunt destul de preluate în media locală în media din ţările respective, se întâmplă lucruri, ca să zic aşa. Numai că din păcate geopolitica şi marea politică de foarte multe ori ne încurcă impactul proiectelor noastre. În ceea ce priveşte proiectele pe care le avem în ţară, aici lucrurile sunt un pic mai stabile şi oarecum mai lineară decât celelalte din jurul nostru, modul în care factorii decidenţi, oamenii politici participă la proiectele pe care noi le facem împreună cu Aspen, împreună cu CRP-ul, este un indicator bun al succeselor proiectelor noastre. Şi până acum, de aproape trei ani de zile de când am început să avem şi proiecte interne, până acum nu aveam decât regionale, pot să spun că atât numărul, cât şi poziţia celor care se implică în aceste dezbateri şi aceste proiecte a crescut, ceea ce pentru noi este un indicator al succesului acestora.
Think tankurile şi ONG-urile se întâmplă să abordeze şi subiecte incomode sau delicate pentru guvernarea actuală sau de la acea dată. De exemplu, prim ministrul Viktor Orban al Ungariei a declarat anul acesta că ONG-urile sunt reprezentanţi ai intereselor străine în Ungaria. Aţi avut vreodată un sentiment de genul acesta în România, că incomodaţi sau vi s-a atras atenţia că poate nu e tocmai bine ce faceţi?
Alina Inayeh: La nivel instituţional şi guvernamental în ultimul timp absolut nu. Dacă vă referiţi la experienţa de 25 de ani, de foarte multe ori. Dar în ultimul timp, nu. Există bineînţeles subiecte incomode pe care nu numai că le abordează think tankurile şi ONG-urile, dar trebuie să le abordeze. Cel puţin ONG-urile de participare civică ele pentru asta sunt create, ca să implice cetăţenii în cele mai dificile şi controversate probleme ale momentului. Think tank-urile la fel, dacă nu-şi aduc aportul intelectual în probleme care sunt incomode, cum ar fi discutarea securităţii României, bine nu acum, nu în acest moment în care toată lumea discută şi lucrurile sunt oarecum clare, dar în momente mai tulburi. Deci, dacă nu se implică în astfel de discuţii care sunt incomode înseamnă că există degeaba şi nu fac decât să fie un fel de portavoce a guvernului, nu au niciun fel de aport intelectual. Există persoane care se simt, din guvern sau dintre guvernanţi, care se simt inconfortabil cu anumite concluzii ale rapoartelor noastre sau cu anumite sugestii de politici publice pe care noi ne permitem să le facem. Dar asta este. Existenţa noastră nu este pentru a mulţumi pe toată lumea ci pentru a discuta în mod obiectiv probleme importante.
Cu ocazia alegerilor din Moldova aţi organizat o deplasare cu mai mulţi jurnalişti străini şi cu analişti de politică străini. La ce a folosit această deplasare, care au fost rezultatele ei?
Alina Inayeh: Nu este prima deplasare de acest gen, asta trebuie să menţionăm, pentru că noi am căpătat experienţă muncind, organizând aceste study tour-uri cum le numim noi şi scopul principal al acestora este de a ajuta participanţii la aceste study tour-uri, cei nouă, opt, zece, unsprezece oameni câţi reuşim noi să aducem, de a intra în legătură directă şi în contact direct cu oficialii, cu liderii civici, liderii politici din ţările respective, cu ziariştii şi cu cetăţenii din ţările respective pentru a lua contact direct şi a vedea în mod direct care este atmosfera şi care este realitatea în aceste ţări. Participanţii la aceste study tour sunt oameni care lucrează în mod direct în fiecare zi, au ca responsabilitate acoperirea acestor ţări, deci oameni care lucrează în diplomaţia europeană, la Bruxelles sau în diverse capitale europene, sau jurnalişti de marcă de la The Economist, The Guardian, Washington Post şi aşa mai departe. Deci, oameni cărora contactul direct cu atmosfera şi cu realitatea din ţările respective le face un foarte mult bine, le aminteşte care sunt acele nuanţe pe care poate ei de la Bruxelles, de la Berlin sau din Washington nu le mai văd, dar care sunt foarte importante în ceea ce fac ei.
În cursul acestui study tour v-aţi întâlnit cu politicieni de vază din Moldova, printre care primul ministru, au fost nişte întâlniri informale, în spatele uşilor închise, ca să spun aşa. Care este feelingul dumneavoastră? La aceste întâlniri, politicienii sunt mai deschişi, oferă informaţii mai confidenţiale dacă vreţi, faţă de discursurile şi declaraţiile lor oficiale?
Alina Inayeh: Da, exact ăsta este motivul pentru care noi facem aceste întâlniri nu neapărat cu uşile închise ci sub chatham house rules, având ziarişti în acest grup este foarte clară regula de la început că se ascultă toate opiniile bineînţeles şi intervievatul şi persoana cu care ne întâlnim discută cât mai liber însă nu poate fi citat pe ceea ce spune decât evident, cu acordul domniei sale. Din experienţa noastră, acest format dă politicienilor, pentru că politicienii sunt cei care sunt mai zgârciţi aşa în a oferi informaţii şi opinii, îi oferă un oarecare confort cu cei din grup, inclusiv cu ziariştii. De foarte multe ori ei acceptă să fie citaţi, chiar dacă în cadrul discuţiei ne spun lucruri care nouă ni se par deosebit de noi şi deosebit de neaşteptate, de foarte multe ori am avut ocazia ca ei să accepte să fie citaţi, deci folosindu-ne dacă vreţi ca un media foarte bun pentru a-şi promova opinia, dar am avut şi câteva cazuri în care au negat orice fel de posibilitate de a fi citaţi. Deci, tot ceea ce am discutat, tot ceea ce ne-a spus, a rămas acolo în cadrul acelui grup, ziariştii au fost supăraţi pentru că nu şi-au putut vinde aceste informaţii, dar acestea au fost foarte importante pentru a crea back ground-ul de care vă spuneam, de care profită atât ziariştii, cât şi mai ales oamenii de la Departamentul de Stat şi din celelalte instituţii care lucrează în politică externă, relaţii internaţionale.
Două întrebări pentru sfârşit, una dintre ele se referă la ce spuneaţi mai devreme, că situaţia din zonă este destul de instabilă sau mai sinusoidală aşa, deci prima întrebare ar fi problemele cele mai importante de securitate în 2015?
Alina Inayeh: Cred că în plan securitar în 2015 cred că acţiunile Rusiei continuă să fie o ameninţare, nu neapărat pentru România în mod direct, deci nu prevăd în niciun fel, nu este probabil un atac asupra teritoriului României în niciun fel, dar cu siguranţă eu cred că Rusia îşi va continua acţiunile în Ucraina, în Ucraina de Est şi există o foarte mare probabilitate, nu ştiu dacă şi posibilitate ca Rusia să îşi continuie aceste acţiuni nu neapărat militare, dar subversive şi de instabilizare şi în regiunea Odessa şi Sudul Ucrainei, care include şi Bugeacul, Basarabia de Sud, ajungând cu aceste acţiuni până la gurile Dunării. Deci nu prevăd neapărat o invazie militară până la gurile Dunării, nu cred că Rusia mai are putere economică pentru a susţine o astfel de invazie militară, dar are foarte multe alte pârgii pentru a destabiliza zona, pentru a destabiliza Transnistria, Odessa şi Bugeacul şi cred că aici trebuie să ne aşteptăm la câteva mişcări în 2015.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
