Sari la conținut
News Alert

Perdelele forestiere au rămas doar pe hârtie. Între timp, zeci de milioane de euro se duc anual pe deszăpezirea drumurilor

Dintr-un plan de cinci mii de hectare de perdele s-au făcut proiecte pentru 10% din suprafaţă şi s-au plantat pe doar 1%. Perdelele forestiere au nevoie de aproape şapte ani pentru a deveni eficiente, iar până atunci România cheltuieşte zeci de milioane de euro anual pentru contracte de deszăpezire a unor drumuri pe care nu e în stare să le protejeze de viscol.

Pe hârtie, proiectul de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie este unul grandios.

1.752 de kilometri şi 5.270 de hectare de teren pe care să fie plantaţi copaci ca paravan în calea viscolului. În total, este vorba de peste 70 de drumuri naţionale şi judeţene, plus trei autostrăzi.

Badea Marinescu, inspector-şef Garda Forestieră Bucureşti: „Eu cred că de perdele forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie avem nevoie ca de aer. Pentru că, ce este mai rău decât un drum înzăpezit pe timp de iarnă? Ce este mai rău decât oameni blocaţi în nămeţi, intervenţii, cheltuieli, şi, de ce nu, Doamne fereşte, pierderi de vieţi umane?”.

Cele mai multe drumuri vizate sunt cele din sud-est şi din Moldova, închise în fiecare iarnă cu zilele din cauza zăpezii viscolite. Suprafeţele unde e nevoie de perdele forestire au fost stabilite printr-o ordonanţă de urgenţă intrată în vigoare în iunie 2014. În toamna aceluiaşi an ar fi trebuit să înceapă şi plantările de-a lungul şoselelor, la o distanţă considerată de maximă eficienţă.

Corina Ganţ, inginer-proiectant la ICAS: „Pentru autostrăzi şi drumuri naţionale este undeva la 30 de metri. Lăţimea perdelelor pe care noi am proiectat-o este tot de 30 de metri. Sunt perdele total acumulatoare de zăpadă, adică zăpada se strânge în ele şi în parte expusă vântului, în aşa fel încât pe drum să ajungă numai zăpada căzută de sus, nu şi cea viscolită de pe terenurile înconjurătoare.

Responsabil de proiect este Ministerul Mediului, prin Garda Forestieră şi Romsilva. După ce Compania Naţională de Drumuri a stabilit care sunt zonele cu pericol, ministerul trebuia să comande studiile de fezabilitate. Acestea cad în sarcina Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice. Într-un an şi jumătate de la intrarea în vigoare a ordonanţei, specialiştii au făcut 22 de proiecte.

Florin Achim, director tehnic al ICAS: „De-a lungul autostrăzilor A1, A2, A4, Centura Bucureştiului şi câteva drumuri naţionale. Suprafaţa ce acoperă proiectarea perdelelor respective se ridică la circa 478 de hectare distribuite pe cinci judeţe, inclusiv municipiul Bucureşti”.

Adică mai puţin de zece la sută din total. Numai că, din cele 478 de hectare, din 2014 şi până acum, au fost plantaţi copaci doar pe 24 de hectare, în apropiere de Feteşti. Alte 22 de hectare ar urma să fie împădurite în primăvara acestui an. Directorul Romsilva spune că, deşi proiectele sunt gata pe hârtie, realitatea din teren e diferită.

Adam Crăciunescu, director general al Romsilva: „Romsilva are asiguraţi puieţii necesari pentru toate studiile care sunt realizate până acum, dar am fost în imposibilitatea să înfiinţăm aceste perdele pentru că terenul nu l-am primit încă”.

De multe ori, proprietarii terenurilor pe care urmează să fie plantate perdelele forestiere sunt aproape imposibil de găsit pentru a fi expropriaţi, aşa că proiectul bate pasul pe loc. Problema ar fi de fapt lipsa unui registru naţional de cadastru.

Florin Achim, director tehnic al ICAS: „Au fost şi câteva primării care nu ne-au răspuns sau au răspuns cu mare întârziere, motiv pentru care în momentul de faţă, din cele 22 de documentaţii avem cinci pentru care nu avem date complete în ceea ce priveşte proprietarii terenurilor”.

În unele cazuri, chiar dacă este găsit proprietarul terenulului, nu poate fi stabilită suprafaţa pe care o deţine. Un lung şir de lipsuri birocratice care face ca drumurile să rămână în continuare fără apărare în faţa viscolului.

Specialiştii spun că, potrivit ordonanţei, proprietarii nu pot refuza împădurirea.

Badea Marinescu, inspector-şef la Garda Forestieră Bucureşti: „În situaţia în care proprietarii sunt de acord cu înfiinţarea acestor perdele ei rămân proprietari de vegetaţie forestieră şi primesc nişte despăgubiri conform legii 46/2008. În situaţia în care nu sunt de acord cu înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie se trece la etapa următoare, respectiv exproprierea pentru o cauză de utilitate publică”.

Odată plantată, o perdea de protecţie începe să producă efecte după 6-7 ani, când ramurile copacilor să unesc. Tocmai de aceea, statul ar fi trebuit să ia astfel de măsuri cu mulţi ani în urmă. De exemplu, atunci când au fost făcute planurile de construcţie a autostrăzilor.

Adam Crăciunescu, director general al Romsilva: „Trebuia atunci delimitate aceste culoare pentru că sunt stabilite pe planuri, dar nu s-au emis procedurile de punere la dispoziţie a acestor terenuri pentru a fi împădurite”.

Amenajarea unui hectar de perdea forestieră costă aproximativ 30.000 de lei, în timp ce despăgubirile acordate pentru exproprieri pot fi chiar şi de zece ori mai scumpe, în funcţie de valoarea terenului.