Sari la conținut

Președintele Camerei de comerț româno-americane: Relația Congres-Administrație este o rușine națională pentru americani și suntem jenați de ea

Luca Niculescu: Bună seara, dle Meyer. Bună seara. În primul rând, care este principalul scop al Camerei de comerţ româno-americane?

Mark Meyer: Camera de comerţ româno-americană, care în mod întâmplător împlinește anul acesta 25 de ani de la înfiinţarea sa din februarie 1990, este o organizaţie bilaterală tipică de comerţ şi investiţii. Ce facem noi? Susţinem comerţul şi investiţiile între SUA şi România. Exact la fel cum face, de exemplu, şi Camera de comerţ româno- germană, cea britanică şi cea franceză. Aş putea să mai adaug că suntem parte a board-ului european al camerelor de comerţ ale SUA, care include toate aceste organizaţii. Ceea ce este important pentru România este faptul că ne permite să dezvoltăm relaţii cu peste 25.000 de companii care funcţionează în SUA şi sunt interesate de afaceri în Europa.

Luca Niculescu: Asta înseamnă că aveţi camere de comerţ americane în fiecare ţară europeană?

Mark Meyer: Nu, este un organism diferit. Nu vorbesc despre camerele de comerţ ale SUA, Amcham, care operează şi în România. Acesta este un program complet diferit. Ca să clarific, Amcham este o „colecţie” de companii americane care au operaţiuni într-o anume ţară şi acestea se ocupă cu a face lobby pentru interesele membrilor lor, lucru care este în regulă şi corect. Asta nu înseamnă că nu fac şi alte lucruri, dar aceasta este preocuparea lor principală. Este însă ceva diferit faţă de Camera de comerţ din SUA. Pentru că noi nu facem lobby în numele membrilor noştri, noi suntem angajaţi în susţinerea activă a comerţului şi investiţiilor între ţările noastre.

Luca Niculescu: Puteţi să ne spuneţi de ce toţi foştii ambasadori SUA în România lucrează cu Camera de comerţ româno-americană?

Mark Meyer: Pentru că au acelaşi interes pe care cred că îl avem noi toţi, adică să promoveze relaţiile dintre SUA şi România. Şi apropo, nu sunt doar foştii ambasadori SUA în România, ci şi aproape toţi foştii ambasadori români în SUA şi de asemenea la Naţiunile Unite sunt membri ai consiliului nostru consultativ.

Luca Niculescu: Puteţi să ne daţi câteva exemple de proiecte pe care le aveţi în România?

Mark Meyer: Nu avem proiecte în România. Nu ne ocupăm cu asta. Nu lucrăm în România, ci în SUA. Dar acest lucru nu înseamnă că nu suntem afectaţi de ce se întâmplă în România şi poate cel mai bun exemplu este cel referitor la eforturile noastre pentru a promova dezvoltarea industriei turismului în România. Trebuie să vă spun că nu este nu lucru nou. Am discutat cu guverne succesive de-a lungul a celor 25 de ani de când funcţionăm despre ce se poate face pentru a promova imaginea ţării în turism şi pentru a construi infrastructura necesară pentru a avea un turism serios în România. România este aşezată pe o mină de aur care nu este deloc exploatată.

Luca Niculescu: Aţi văzut vreo îmbunătăţire?

Mark Meyer: O îmbunătăţire aproximativă. Nu una reală. Să vă dau un exemplu. Drumurile dintre Bucureşti şi Braşov. Autostrada dintre Braşov şi Bran. Sunt o ruşine. Castelul Bran a primit anul acesta peste 600 de mii de vizitatori. Şi cu toate acestea, drumurile şi infrastructura în satul Bran sunt groaznice. Aceşti vizitatori nu sunt „ţinuţi” in Transilvania şi în regiune pentru nicio perioadă de timp substanţială, cu toate că sunt multe de oferit. Lucrăm cu companii mari din SUA să vedem dacă se poate face ceva, dar ar fi nevoie de ceea ce se numeşte parteneriat public-privat. Noul ministru de finanţe, dl Teodorovici, a fost la New York săptămâna trecută, ne-am întâlnit şi am discutat fix despre acest subiect. El era destul de interesat şi o să vedem acum cum poate el să ajute la dezvoltarea unui program real pentru turiştii care vor veni.

Luca Niculescu: Dle Meyer, SUA nu au avut un ambasador în România de aproape trei ani. Sperăm să avem un nou ambasador în următoarele câteva luni, este acest fapt un obstacol pentru munca dvs. pentru România? Este un impediment pentru asociaţia dvs?

Mark Meyer: Nu. Deloc. Cred că nu este bine că Statelor Unite le-a luat atât de mult timp să numească un ambasador, dar nu are nimic de a face cu relaţia noastră cu România. Aceasta este o chestiune internă a Americii şi cei dintre voi care lucraţi în media ştiţi, şi voi folosi un cuvânt puternic, cât de ruşinoasă şi dezonorantă este relaţia dintre Congres şi Administraţie. Fără să arătăm cu degetul spre cineva, este o ruşine naţională pentru americani şi suntem jenaţi de ea.

Luca Niculescu: Vorbim despre guverne şi anumiţi membri ai actualului şi anteriorului guvern al României sunt acum în închisoare. Este acesta un subiect delicat pentru activitatea dvs?

Mark Meyer: A fost o chestiune dificilă. În anii 90 şi începutul acestui secol, oamenii erau reţinuţi când se discuta despre venirea în România, pentru că după cum ştiţi, avem un organism care pedepseşte inclusiv mita pe care americanii ar putea să o dea în România, lucru care chiar dacă nu este sub jurisdicţia SUA, este considerat ilegal în SUA. Şi nu avem nevoie de astfel de lucruri. Afacerile nu se fac aşa în America. Asta nu înseamnă că suntem complet curaţi, avem propriile noastre probleme, dar nu la nivelul altor ţări. Ce se întâmplă în România este cred şocant şi pentru români, şi pentru prietenii României. Ştiam că există corupţie, dar nu cred că vreunul dintre noi avea idee despre cât de adâncă, pătrunzătoare şi dezgustătoare era de fapt întreaga situaţie. Dar românii pot fi mândri de ceea ce se întâmplă şi ştiu că sunt mândri. Acest lucru are influenţă asupra afacerilor americane, pentru că se vede că ceva se întâmplă.

Luca Niculescu: Care este părerea dvs despre această luptă anticorupţie puternică, care a început acum un an?

Mark Meyer: Am făcut personal o propunere pentru guvernul din 1992, să adopte aceste programe pe care le foloseşte acum DNA-ul. Modelul lor este asemănător cu ceea ce am făcut noi în New York, prin comisia NAP, pentru că New York-ul avea o mare problemă legată de corupţie în 1970. Genul acesta de "eforturi" puse în practică atunci în New York au fost propuse de noi în anii 90. Dar, în apărarea oamenilor cărora le făceam atunci propunerea, pot spune că nu cred că România era pregătită pentru aşa ceva. Dar este pregătită acum.

Luca Niculescu: Mark Meyer, vă mulţumesc foarte mult.

Mark Meyer: A fost o plăcere să discutăm. De asemenea, mulţumesc.