Sari la conținut

Răspunsul lui Klaus Iohannis la cererea lui C.P.Tăriceanu de a le demite pe L.C.Kovesi și L.Stanciu

Foto: Facebook

„Stimate domnule Președinte al Senatului,

La data de 26 mai a.c., mi-ați transmis o scrisoare, semnată împreună cu alți patru membri ai Senatului, prin care îmi solicitați ca, folosind instrumentele constituționale și legale de care dispun, să înlătur, prin demitere sau demisie, din funcțiile pe care le ocupă, pe președintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna Livia Stanciu, și pe procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, doamna Laura-Codruța Kovesi și să inițiez, în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, o anchetă disciplinară a celor doi magistrați menționați. Totodată, îmi solicitați să mă alătur, neîntârziat și fără rezerve Parlamentului în demersul acestuia de modificare a Codului de procedură penală în sensul eliminării arestului preventiv pentru infracțiunile comise fără violență și a înlocuirii noțiunii de „suspiciuni rezonabile” cu cea de „indicii temeinice” ca precondiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Referitor la solicitarea de înlăturare din funcție a președintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie și a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, precizez că Președintele României nu dispune de asemenea competențe constituționale sau legale. În plus, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor nu prevede instituția demiterii, ci pe cea a revocării, ca modalitate juridică de încetare a unei funcții de conducere exercitate de un judecător sau de un procuror înainte de termenul pentru care a fost numit. Măsura revocării nu poate fi luată de către Președintele României. Aplicarea acestei sancțiuni se poate face numai după parcurgerea unei proceduri ale cărei etape sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004. 

În ceea ce privește solicitarea de înlăturare a celor doi magistrați prin demisie, consider că demisia dintr-o funcție de conducere reprezintă un act unilateral de voință, care nu poate fi determinat sau influențat de nicio autoritate publică, deci nici de către Președintele României.

Asigurarea independenței justiției reprezintă un element fundamental al statului de drept, iar potrivit Legii fundamentale, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei, fiind singura autoritate publică ce are competenţa să se pronunțe cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor și a procurorilor și, implicit, cu privire la cariera acestora. În conformitate cu prevederile Art. 97 alin.(1) din Legea nr.303/2004, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare. Din această perspectivă, consider că, în măsura în care apreciați necesar, urmează să vă adresați direct Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât Președintele României nu are atribuția de a declanșa, în numele niciunei alte autorități sau persoane, un asemenea demers juridic.

În ceea ce privește solicitarea de a mă alătura demersului Parlamentului de modificare a Codului de procedură penală, îmi mențin poziția exprimată public, prin care mi-am manifestat opoziția față de o eventuală modificare a acestor reglementări.

În opinia mea, o situație particulară și regretabilă precum cea menționată în scrisoarea dumneavoastră trebuie analizată în primul rând în cadrul autorității judecătorești, cu prioritate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce nu exclude dezbaterea civică asupra ei, însă nu presupune cu necesitate valorificarea unui astfel de precedent în plan politic. 

Un caz particular, oricât de regretabil ar fi, nu poate constitui un motiv suficient și rezonabil pentru modificarea legislației penale. Pentru adoptarea sau modificarea unor legi este necesară o analiză aprofundată, inclusiv a impactului social și juridic pe care astfel de noutăți le-ar putea produce în viața societății. Codul penal și Codul de procedură penală au intrat în vigoare relativ recent și, din această perspectivă, aplicarea lor pe o durată atât de scurtă nu a permis crearea unei cazuistici suficiente care să inducă o justificare rezonabilă pentru modificarea acestora, separat de orice rațiuni sau interese politice.

Refuzul meu de a mă ralia unui demers parlamentar de modificare a legislației penale rămâne ferm, cu atât mai mult cu cât toate aceste modificări legislative par a urmări diminuarea capacității autorității judecătorești de instrumentare a dosarelor penale, inclusiv a celor de mare corupție”, scrie președintele în scrisoarea trimisă lui Călin Popescu Tăriceanu.

De ce vrea Călin Popescu Tăriceanu demiterea şefelor DNA şi Înaltei Curţi

Reacția președintelui vine după ce cinci parlamentari din grupul PLR, în frunte cu preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, i-au cerut lui Klaus Iohannis demiterea Liviei Stanciu şi a Laurei Codruţa Kovesi.

Livia Stanciu e acuzată de abuz în funcție. Acuzația e legată de cazul Marianei Rarinca, femeia acuzată de șefa Înaltei Curți că ar fi șantajat-o. Aceasta a stat șase luni în arest, apoi a fost achitată definitiv de Curtea de Apel. 

În ceea ce o privește pe șefa DNA, și aceasta este acuzată de abuz în funcție, pentru că Mariana Rarinca a fost reținută de DNA, în iunie 2014, după plângerea Liviei Stanciu.

Călin Popescu Tăriceanu, la Digi24: Șefele DNA și ÎCCJ nu mai au autoritate morală, justiția se decredibilizează

Șefele DNA și ÎCCJ nu mai au autoritatea morală să asigure credibilitatea instituției, prezența acestor doamne are un efect de decredibilizare a justiției. Când președintele Înaltei Curți se folosește de instrumentele de putere pentru a pune în cătușe un om care stă șase luni în privare de libertate, aceste lucruri trebuie privite cu mare seriozitate”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu miercuri seară, la Digi 24.