Sari la conținut

România, prima țară a Estului aliată a Vestului. Povestea aderării la NATO

România a pornit pe drumul către integrarea în cadrul Alianţei Nord-Atlantice imediat după Revoluţie, când obiectivul aderării la NATO a început să fie din ce în ce mai prezent pe buzele liderilor politici ai vremii. Parcursul intergrării a fost complicat şi ar fi imposibil de realizat fără demersurile făcute de toţi actorii politici care s-au succedat timp de mai bine de un deceniu la conducerea ţării. Cel mai mare impediment care stătea în calea apartenenţei României la NATO era stadiul întârziat în care ne aflam, după aproape jumătate de secol de comunism. Pentru a avea şanse, armata română trebuia reformată din temelii, la fel ca și politica externă a ţării.

În 1990, premierul de la acea vreme, Petre Roman, i-a adresat secretarului general al NATO, Manfred Wörner, o invitaţie în România. A fost primul pas spre formarea unor relaţii diplomatice cu oficialii organizaţiei.

„Un element de bază a fost contactul nemijlocit şi invitarea lui Manfred Worner, secretarul general al NATO. A venit în 1992, când am deschis împreună Casa Euroatlantică, centru euroatlantic, în fosta casă a lui Ceaușescu”, a declarat fostul președinte Ion Iliescu.

Ion Iliescu a făcut cunoscută la nivel internațional intenția de aderare a României, în 1993, când, aflat la Bruxelles, i-a solicitat oficial secretarului general al NATO să ia în considerare candidatura țării noastre. Un an mai târziu, România devine prima țară din Europa Centrală și de Est care aderă la Parteneriatul pentru Pace. Documentul care prevedea cooperarea euro-atlantică în materie de securitate a fost semnat de Teodor Meleșcanu, ministru de Externe la acea vreme.

În următorii ani, țara noastră participă activ la exerciții și misiuni în cooperare cu țările membre NATO, cu gândul la anul 1997, când spera sa devină membru cu drepturi depline al organizației, la summit-ul de la Madrid. Obiectivul nu este atins, însa oficialii NATO menționează România printre statele pentru care ușa rămâne deschisă la următoarea etapă de lărgire a Alianței.

Bill Clinton, la București: „Păstrați direcția, viitorul e al vostru!”

FOTO: MEDIAFAX

Bill Clinton a spus chiar că țara noastră este unul dintre cei mai serioși candidați. A venit la București după eșecul României la Madrid, ca într-un fel de vizită de consolare, și i-a încurajat pe români să-și păstreze drumul către NATO: „Stay the course, stay the course, the future is yours!” (Păstrați direcția, viitorul e al vostru!”), le-a spus șeful Casei Albe miilor de români adunați în Piața Universității.

Procesul de adaptare la cerințele organizației continuă și în mandatul lui Emil Constantinescu. Sunt inaugurate centre de pregătire, iar spațiul aerian al României devine în 1998 legatura NATO catre Kosovo, în timpul conflictului din fosta Iugoslavie.

În timpul mandatului meu, ideea a fost ca să avem relații sigure cu vecinii. Trilateralele au arătat că România poate să joace un rol în această activitate de stabilitate regională”, a declarat fostul președinte Emil Constantinescu.

Tot în 1998, ministrul Apărării, Victor Babiuc, participă la reuniunea miniștrilor de Externe ai Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, unde contribuția activă a României în cadrul Parteneriatul pentru Pace este apreciată.

Discuțiile în vederea aderării sunt continuate de Adrian Năstase, în mandatul său de premier. După atentatul terorist din 11 septembrie 2001, din Statele Unite, România se declară aliat al NATO în lupta împotriva terorismului internațional, punându-și la dispoziție toate mijloacele militare. Un an mai târziu, la summit-ul NATO de la Praga, țara noastră primește invitația de a adera la cea mai importantă alianță politico-militară, după ce statele membre apreciază progresele pe care le-am facut în ultimul deceniu.

În 2003, la Bruxelles, este semnat protocolul de aderare, iar în același an Parlamentul aprobă participarea forțelor militare române la operațiunile NATO din Afganistan și Irak. România a schimbat rolul de candidat cu cel de membru cu drepturi depline în NATO în 2004, la 11 ani de la cererea oficială de aderare, făcută de prețedintele Ion Iliescu. Tot atunci, alte șase state care s-au aflat în trecut sub influența sovietică au intrat în organizație

FOTO: MEDIAFAX

Aderarea celor şapte ţări va ajuta cauza libertăţii şi va întări Alianţa Atlantică, principalul pilon al relaţiilor transatlantice, într-un moment în care aceasta se confruntă cu noile provocări ale secolului XXI", a declarat Casa Albă într-un comunicat.

A fost mesajul de întâmpinare al Casei Albe pentru România și ceilalți șase noi membri ai organizației, la 29 martie 2004. Patru zile mai târziu, la sediul NATO din Statele Unite, tricolorul României flutura alături de celelalte drapeluri ale statelor membre, iar țara noastră facea astfel unul dintre cei mai importanți pași strategici din istoria sa militară.

Importanța României în cadrul alianței transatlantice a fost reconfirmată în 2008, când Bucureștiul a fost gazda summitului Alianței Nord-Atalntice.