Sari la conținut

Scutul antirachetă în Europa prinde contur. Ce țări au un rol în arhitectura de apărare a NATO

Ambasadorul SUA la NATO, Douglas Lute FOTO: nato.usmission.gov

„Luna acesta, SUA vor oferi un impuls de 9.000 de tone capacităţilor de apărare anti-rachetă ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Odată cu sosirea USS Porter, a treia navă echipată cu sistem Aegis cu capacităţi de apărare antirachetă care va avea port de bază în Spania, SUA continuă să îşi îndeplinească angajamentul de a spori protecţia aliaţilor europeni în faţa ameninţărilor venite din volatilul Orient Mijlociu.

O a patra navă americană, USS Carney, va sosi în această toamnă.

Alături de cele patru nave echipate cu sisteme Aegis cu capacităţi de apărare antirachetă, un sistem similar, terestru, cu capacităţi de detectare şi interceptare („Aegis Ashore”) va deveni operaţional până la sfârşitul anului la Deveselu, în România.

Aegis Ashore prezintă aceleaşi capacităţi de apărare antirachetă ca şi sistemele Aegis maritime, fiind însă un sistem fix, terestru. Combinaţia de nave dotate cu sisteme Aegis, sisteme terestre Aegis şi îmbunătăţiri ale sistemului de interceptare şi armament vor creşte capacitatea NATO de a proteja populaţiile, teritoriile şi forţele ţărilor europene membre de circa zece ori faţă de Capacitatea Interimară de Apărare Antirachetă, anunţată de Alianţă la întâlnirea la nivel înalt de la Chicago, din 2012.

Apărarea antirachetă a NATO este un efort complex, integrat, iar SUA s-au angajat să-şi îndeplinească obligaţia alături de mulţi alţi aliaţi. NATO a luat hotărârea iniţială de a crea o misiune de apărare antirachetă la Summit-ul NATO de la Lisabona, din 2010. De atunci până în prezent, am continuat eforturile pe măsură ce aliaţii s-au oferit să găzduiască sau să contribuie la dezvoltarea capacităţilor militare ale NATO.

Din 2013, SUA, Germania, Spania şi Olanda au dislocat sisteme de apărare antirachetă Patriot în Turcia, sub comandă şi control NATO.

Spania găzduieşte nave americane echipate cu sisteme de apărare antirachetă, în timp ce Turcia găzduieşte un important radar terestru antirachetă.

Germania găzduieşte structura de comandă şi control la Baza Aeriană de la Ramstein, utilizând software caracteristic apărării antirachetă, creat şi instalat de NATO.

Asemenea României, Polonia va găzdui un sistem Aegis Ashore, care va deveni operaţional până în anul 2018.

Olanda se află în plin proces de modernizare a fregatelor sale pentru a contribui cu patru radare maritime de avertizare timpurie.

Danemarca s-a angajat să furnizeze un senzor maritim pentru sistemul de apărare antirachetă a NATO şi mulţi aliaţi participă la dezvoltarea capacităţilor antirachetă ale Alianţei prin intermediul programului de apărare antirachetă dislocat în teatrul de operaţiuni.

Per total, aceste eforturi în domeniul apărării antirachetă reprezintă o dovadă excelentă a angajamentului NATO de a disloca capacităţi moderne, de înalt nivel tehnologic.

Despre capacitățile USS Porter

USS PORTER FOTO: WIKIPEDIA.ORG

Asemenea navelor USS Cook şi USS Ross, USS Porter este un distrugător extrem de specializat multirol, dotat atât cu senzori şi capacităţi de interceptare antirachetă, cât şi cu capacităţi standard de atac terestru, antisubmarin şi de apărare antiaeriană.

Radarul Aegis al USS Porter monitorizează spaţiul aerian, terestru şi maritim pentru a detecta, intercepta şi distruge ameninţările la adresa aliaţilor NATO. Pe lângă misiunea sa de apărare antirachetă, nava USS Porter va constitui un atu în misiunile permanente ale NATO, participând la operaţiuni de securitate maritimă şi la antrenamente bilaterale şi internaţionale.

Este important de menţionat că sistemul de apărare antirachetă al NATO este pur defensiv, menit să intercepteze şi să distrugă rachete balistice în faza de zbor, inclusiv focosul şi orice alte arme de distrugere în masă ar putea transporta acestea.

Rachetele de interceptare nu sunt dotate cu focos exploziv, bazându-se pe energia cinetică pentru a se ciocni cu şi a distruge focoasele rachetelor balistice inamice.

Sistemul de apărare antirachetă al NATO este proiectat să protejeze populaţiile, teritoriile şi forţelor ţărilor europene membre NATO de ameninţarea crescândă reprezentată de proliferarea rachetelor balistice din ce în ce mai letale şi cu rază din ce în ce mai mare de acţiune.

Peste 30 de ţări dezvoltă rachete balistice din ce în ce mai sofisticate. Pentru a se apăra de această ameninţare reală, NATO are nevoie de o apărare efectivă. Contracararea ameninţării unor atacuri cu rachete balistice din exteriorul regiunii euro-atlantice este o provocare din ce în ce mai serioasă la adresa securităţii colective, căreia NATO îi va răspunde. Pentru a clarifica, sistemul de apărare antirachetă al NATO nu este îndreptat împotriva Rusiei şi nu va submina în nici un fel capacităţile strategice de descurajare ale Rusiei.

În septembrie 2014, la Summitul din Ţara Galilor, liderii NATO au reafirmat importanţa dezvoltării capacităţilor de care Alianţa are nevoie pentru a răspunde noilor ameninţări. Anul acesta, odată cu sosirea USS Porter, USS Carney şi cu Aegis Ashore, NATO face un important pas înainte către asigurarea capacităţilor sale de apărare antirachetă. În plus, NATO demonstrează încă o dată capacitatea sa de adaptare la noi provocări, aşa cum a făcut timp de peste 65 de ani”.