Sari la conținut

Străzi vecine, lumi paralele

Strada Ion Ghica din Bucureşti este un rai al maşinilor parcate la întâmplare. Acum se lucrează pentru lărgirea trotuarelor, iar strada va fi îngustată de la zece la patru metri. Ca o piedică în calea şoferilor, pe marginea trotuarelor vor fi montate bile mari de metal.

Va fi refăcută şi reţeaua de canalizare. Şoferii şi pietonii speră ca primăria să nu descopere mai târziu că a uitat ceva.

Proiectul a fost avizat încă de acum un an. Alte străzi sunt pe lista de aşteptare a primăriei de zeci de ani.

Un milion trei sute de mii de euro va plăti Primăria Capitalei pentru reabilitarea şi modernizarea străzii Ion Ghica, din zona zero a Capitalei.

La nici 200 de metri depărtare, însă, strada Nicolae Mavrogheni arată ca în Evul Mediu. Deşi în urmă cu doi ani s-au făcut lucrări de infrastructură drumul e în continuare pavat cu piatră de râu.

Drumul, care nu are mai mult de 100 de metri, se înfundă la fiecare ploaie. Iar pe vreme bună, spre disperarea locatarilor, devine refugiu pentru oamenii străzii.

„Nu e deloc linişte, este mizerie, s-a umplut aici de şobolani. Eu vreau să plec de aici, vă spun. Eu sunt proprietar, am cumpărat, dar fac un schimb şi plec”, spune o doamnă care locuiește acolo.

După nenumărate sesizări, Administraţia Străzilor a făcut un proiect de reabilitare anul trecut. Însă a fost contestat în instanţă de Prefect şi acum procesul e pe rol. Pe de altă parte, Primăria admite că nici nu are banii necesari asfaltării.

În 2013, strada a fost spartă pentru schimbarea reţelei de canalizare, dar reparaţiile au fost făcute de mântuială. Pentru a putea circula pe stradă, locuitorii din zonă au cârpit singuri drumul cu pietriş.