Sari la conținut

VIDEO. Aproape un sfert de veac de la Mineriadă. Oficial, au murit şase persoane. În Cimitirul Străuleşti pe zeci de cruci se putea citi "Neidentificat"

Mai bine de 50 de zile, zeci de mii de români au protestat împotriva regimului impus de Ion Iliescu. Unii dintre ei au rămas în Piaţa Universităţii şi după alegerile din 20 mai 1990. Deranjaţi de amploarea fenomenului din Piaţa Universităţii, conducătorii de atunci, legitimaţi de primele alegeri libere, au ordonat degajarea centrului Capitalei.

Prorector al Universităţii Bucureşti în primii doi ani de după Revoluţie, Emil Constantinescu, la rândul său participant activ la proteste, spune că planul autorităţilor pentru 13-15 iunie 1990 nu a funcţionat întocmai.

Trebuia să vină 4.000 de muncitori să cureţe piaţa. Nu au venit de data aceasta. Au reuşit să aducă doar un grup de la IMGB, foarte restrâns, de 200 de persoane. A eşuat acest lucru. Trebuia trecut la... sigur, au venit au curăţat Piaţa Universităţii în forţă, cu brutalitate, cu o brutalitate care însemna reinstaurarea fricii, aceasta era motivată, trebuia să fie publică. Reacţia a fost foarte promptă a populaţiei şi în acel moment s-a trecut la nivelul doi de provocări”, povesteşte Emil Constantinescu, preşedintele României în perioada 1996-2000.

În după-amiază zilei de 13 iunie, Ion Iliescu a chemat minerii în Capitală. Seara, trei garnituri de tren pline cu ortaci conduși de Miron Cozma au plecat din Petroșani spre București, iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre Capitală. Numai că directorul regionalei CFR Craiova, Ioan Mănucu, a reuşit să întârzie, pentru două ore, venirea minerilor în Capitală.

.„Venirea minerilor era programată să se producă noaptea pentru a spori această imagine de confuzie, de dezastru de care profitaseră forţele de represiune şi omorâseră oameni la întâmplare. Scopul era instaurarea terorii. Şi au sosit dimineaţă. Asta a fost cea care ne permite azi să ştim adevărul. dacă ar fi sosit noaptea, lucrurile s-ar fi desfăşurat în favoarea celor care organizaseră şi puteau manipula perfect, să ascundă cine erau de fapt teroriştii şi care era conspiraţia”, explică Emil Constantinescu.

Minerii au acţionat după un plan bine stabilit. Un grup foarte mare a ocupat Piața Universității. Imediat au pătruns în incinta facultăţilor care îşi aveau sediile în zonă. Minerii au devastat şi sediile PNȚCD și PNL.

Pe străzi au avut loc confruntări violente între mineri şi manifestanţi, soldate cu pierderi de vieţi şi arestări în rândul protestatarilor. Presa internaţională îşi manifesta stupoarea faţă de ororile mineriadei de la Bucureşti, care aduceau un prejudiciu adânc imaginii României.

După ce i-au bătut cu bestialitate pe bucureşteni, minerii au fost duşi la Romexpo, unde şeful statului le-a vorbit.

„Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”, le-a spus Ion Iliescu.

Nu este niciun mort provocat de mine. Sigur că minerii, la rândul lor, au făcut şi lucruri bune. Eu au ajutat să fie curăţată Piaţa Universităţii de urmele vandalismelor din ajun şi reluarea traficului. Ei au pus mâna pe sapă şi au refăcut tot spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional”, povestea ulterior Ion Iliescu.

Bilanţul victimelor este controversat. Oficial, numărul răniților este de 746, iar numărul morților este de șase: patru morți prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată. Neoficial, cifra ar fi mult mai mare. Câteva zile mai târziu, în Cimitirul Străuleşti au fost filmate câteva zeci de morminte noi, pe ale căror cruci se putea citi „Neidentificat".