Sari la conținut

VIDEO. Frăția, echipa din liga a cincea care câștigă campionatul camaraderiei

Egalitatea absolută e principiul de bază al Clubului Frăţia Bucureşti. Proprietarul echipei este Constantin Zamfir. Are 50 de ani şi este fost jucător de fotbal în divizia a doua românească, selecţionat la Steaua şi Pandurii Târgu Jiu. Iubeşte atât de mult fotbalul, încât visul lui a fost să aibă propria echipă. În 2001 a pus bazele Frăţiei, iar în 2003 a cumpărat un teren, de la o fostă fabrică. Fără energie electrică, fără apă potabilă.

Am reușit să fac un puț de apă potabilă ca să aibă copiii apă și, ușor-ușor, azi am pus un pom, alt pom poimâine. Erau zile, nopți când stăteam cu cana de apă pe teren, cu furtunașul, să curgă apa, să fac terenul cât de cât apt de joc”, spune Constantin Zamfir, managerul clubului.

Pentru a susţine financiar clubul, Constantin Zamfir cântă la nunţi. 1000 de euro îl costă pe lună întreţinerea terenului şi echipamentele. Şi, pentru că de multe ori a rămas fără bani, a mai şi împrumutat de la bancă.

„Aici am început să construiesc casa unde să locuiesc cu familia mea, că am pierdut casa după un credit bancar pentru stadion şi acum locuiesc la socri”, spune Constantin Zamfir.

Nu are bani să îşi plătească jucătorii, dar creşte pentru ei gâini, porci şi capre. Pentru mulţi jucători de la „Frăţia", hrana este uneori un lux.

„Aceste animale le cresc pentru sportivii noştri. Mai sunt printre ei care nu au ce să mănânce sau când avem sărbătoarea Crăciunului, facem aici la stadion, tăiem un porc”, spune managerul Frăției.

80 de sportivi legitimaţi, echipe la liga a patra, a cincea, de juniori şi seniori. Asta înseamnă astăzi Clubul Frăţia.

Sunt bineveniți, orice categorie... nu contează rasa... Porțile clubului Frăția sunt deschise pentru oricine”, spune Constantin Zamfir.

De aia ne numim Frăția, pentru că suntem solidari. Când nu are celălalt, venim îl ajutăm, ne sprijinim. În afară de activitatea de sportivi, și în viața de zi cu zi suntem prieteni”, spune un sportiv al clubului, Daniel Coman.

Portarul echipei nu are o mână. Dintotdeauna, visul lui a fost să joace fotbal. Comuniştii l-au trimis acasă.

„Sistemul era de așa natură. Persoanele cu handicap nu aveau voie să facă un sport de performanță. Eram copil și nu înțelegeam, mă duceam, plângeam pe la ușa doctorilor și îmi ziceau că nu pot să facă nimic”, spune portarul Tudorel Mihăilescu.

Aime Lema, un congolez venit în România, să studieze chimia industrială, îi pregăteşte pe jucătorii clubului de fotbal Frăţia Bucureşti. S-a stabilit aici după ce s-a însurat cu o româncă, iar acum este primul şi singurul antrenor de culoare din fotbalul românesc.

Eu am afacerile mele. Fac mai multe lucruri, venim de plăcere, dar încercăm să alocăm cât mai mult timp posibil. Am în general două zile de antrenament, marțea și joia”, spune Aime Lema.

Plus meciurile de la sfârșitul săptămânii, ceea ce înseamnă ore întregi petrecute la Frăția.

Seniorii de la Frăţia Bucureşti se pregătesc acum pentru campionat. Îşi pun speranţele într-o victorie.