Sari la conținut

Ariel Sharon: „Specialitatea lui Meir Dagan era de a-l separa pe un arab de capul lui”

 

Foto: Gulliver/GettyImages

Meir Dagan a murit pe 17 martie 2016, la vârsta de 71 de ani, după un transplant de ficat nereușit, iar potrivit New York Times el nu putea fi considerat un adversar facil pentru dușmanii Israelului. De fapt, el a fost considerat „unul dintre cei mai brutali războinici din Orientul Mijlociu modern”. O explicație pentru severitatea cu care elimina inamicii Israelului ar putea fi dată de fotografia pe care o purta mereu în portofel: tatăl său îngenungheat în fața unui ofițer nazist înainte de a fi ucis.

Fostul prim-ministru Ariel Sharon, care l-a numit la șefia Mossad și care i-a și fost mentor, spunea că „specialitatea lui Meir Dagan era de a-l separa pe un arab de capul lui”.

În anii 70 s-a făcut remarcat prin inovațiile în lupta împotriva terorismului. El a fost pionierul unității "Mistaravim": militarii se deghizează în palestinieni ca să captureze militanți suspecți.

Laura Codruța Kovesi, spionată de foști agenți Mossad. Reacția șefei DNA

La mai bine de trei după ce a fost forțat să-și întrerupă activitatea îndelungată la șefia Mossadului, Serviciul de Informații și Misiuni Speciale al Israelului, Meir Dagan a ținut un discurs despre Orientul Mijlociu plin de nemulțumire la adresa lui Benjamin Netanyahu. Meir Dagan considera că premierul israelian era pe punctul de a bombarda instalațiile nucleare ale Iranului. „Nu mai poate fi oprit”, spunea fostul director al Mossadului în 2014.

Meir Dagan a fost suspectat că se află în spatele uciderii unor oameni de știință iranieni în trafic. Metoda: un om pe motocicletă oprește lângă mașină, lipește bomba de portieră și demarează în trombă. The New York Times scrie că fostul director Mossad nu a vorbit niciodată despre aceste misiuni.

Una dintre misiunile despre care se știe că Meir Dagan a fost organizator se referă la atacurile Stuxnet. Deși Israelul nu a confirmat oficial rolul său în atacul coordonat cu Statele Unite, implicarea sa este asumată la scară largă atât la Tel Aviv cât și în alte capitale.

The New York Times relatează că, deși nu era un hacker, Meir Dagan a recunoscut meritele tehnologiei care i-au încurcat pe iranieni să-și dea seama cine se află în spatele atacurilor. Elaborată cu doi președinți americani, fostul director Mossad considera că asta este metoda prin care Israelul ar trebui să se apere în viitor: nu prin demonstrații de forță care ar putea atrage repercusiuni militare, nu prin asasinate și ocuparea inamicului, ci prin atacuri subtile și indirecte.

DIICOT: Foștii agenți Mossad care o spionau pe șefa DNA, arestați încă din 3 aprilie 

David Sanger, șeful din Washington al publicației New York Times, notează în articol că Meir Dagan l-a criticat nu pentru faptul că ar putea furniza informații clasificate, ci că Israelul, respectiv Mossad, nu a fost suficient creditat pentru operațiunile faimoasei unități 8200. El a refuzat însă să-i dezvăluie jurnalistului detalii, argumentând că e bătrân, bolnav și nu vrea să-și petreacă sfârșitul vieții în închisoare.

Potrivit sursei citate, în conflictul său cu premierul Benjamin Netanyahu, care s-a accentuat după realegerea în funcție din 2015, Meir Dagan ar fi avut două obiective.

Primul ar fi fost să-și refacă reputația după ce agenții Mossad au fost înregistrați intrând și ieșind dintr-un hotel din Emiratele Arabe Unite, în 2010, când aveau misiunea să ucidă un lider palestinian al Hamas.

Succesul atacurilor Stuxnet privind încetinirea programului nuclear iranian ar fi o importantă „moștenire”, notează jurnalistul american, însă asta nu l-ar ajuta pe fostul director Mossad, pentru că percepția publică este că a fost operațiunea Washingtonului.

Un al doilea motiv ar fi politic: să înăbușe campania condusă de Benjamin Netanyahu și Ehud Barack, fost premier între 1999 și 2001 și fost ministru al Apărării între 2007 și 2013. Cei doi politicieni doreau să bombardeze instalațiile nucleare ale Teheranului.

Jurnalistul notează că dezvăluirile privind atacurile cibernetice însemna o metodă mai elegantă și mai puțin provocatoare de a încetini programul nuclear iranian, ceea ce ar pune dificultăți celor doi politicieni să ridice în aer avioanele de luptă.

De altfel, în 2011 când a plecat de la șefia Mossad, Meir Dagan se adresa Parlamentului că „dificultățile tehnologice” ar putea să amâne construirea unei bombe iraniene până în 2015.

Meir Dagan mai considera că politica iraniană este divizată și numai un conflict deschis cu Israelul i-ar ajuta să se unească.

„Însă nu încapă îndoială că atunci când a fost înmormântat, Meir Dagan a câștigat lupta, cel puțin pentru o perioadă: acordul diplomatic privind programul nuclear iranian a redus la tăcere atacurile militare, care nici nu mai pot fi justificate după exportul uraniului îmbogățit. Iar în ultima perioadă, unii lideri politici de la Tel Aviv au început să susțină că acordul între autoritățile de la Teheran și marile puteri în ceea ce privește dosarul nuclear iranian le-au adus mai mult răstimp decât un atac militar”, încheie David Sanger.

Cu ce se ocupă Black Cube, compania care a spionat-o pe șefa DNA