Sari la conținut

Cum ajung deținuții pe acoperiș?

Un penitenciar este structura perfectă pentru cățărare, pentru că ferestrele au gratii. În România, penitenciarele sunt foste unități militare, foste fabrici care şi-au modificat destinaţia prin peticeli și cârpeli făcute cu bugete mici în ultima jumătate de secol. Faptul că azi mai crăpăm un perete și mai facem o ușă ca să ajungem mai repede la curțile de plimbare, mai separăm o astfel de curte ca să avem mai mult spațiu pentru mai mulți deținuți înseamnă că sunt tot felul de facilități și improvizații care permit cățărarea, a explicat Ștefan Teoroc.

Pe de altă parte, Ștefan Teoroc atrage atenția asupra resurselor umane deficitare. Un agent supraveghează nu mai puţin de 200 de deţinuţi, spune preşedintele Sindicatului Lucrătorilor de Penitenciare. Aşadar, angajaţii penitenciarelor sunt nevoiţi să dialogheze şi să negocieze cu deţinuţii. Ştefan Teoroc susține că, potrivit procedurilor, momentan nu se poate interveni în forţă pentru a opri revolta deţinuţilor.

În multe din penitenciare, ușile sunt deschise, conform regimului, a atras atenția liderul sindical, care consideră însă că determinarea este cea care îi ajută în primul rând pe deținuți să ajungă pe acoperiș. În plus, în România, sistemul penitenciar nu este represiv, nu se bazează pe intervenția în forță, întrucât forțele noastre sunt precare. „Conviețuim cu ei și ne bazăm pe un dialog cu ei”, a arătat Ștefan Teoroc.

Întrebat dacă deținuții nu pot fi dați jos de pe acoperișuri, totuși, liderul sindical a spus că procedura obligă la trecerea prin anumite etape de rezolvare a incidentelor. Penitenciarele care în prezent au deținuți pe acoperișurile unor clădiri sau ale unor parcări negociază mai întâi cu ei și abia apoi se intervine cu forțele din MAI cu care există protocoale de colaborare.

Ștefan Teoroc consideră că televizarea incidentelor a acționat ca un catalizator. Întrebat dacă are impresia unei acțiuni coordonate, reprezentantul angajaților din penitenciare spune că e mult spus o coordonare din interior, dar în același timp, este ciudată descrierea personalului ca torționar sau bestii cu chip uman. „Ne pune pe gânduri”, a adăugat Ștefan Teoroc. El recunoaște că în penitenciar sunt condiții grele, dar a subliniat că nu angajații penitenciarelor sunt de vină.

Pe de altă parte, liderul sindical subliniază că personalitățile aflate acum în detenție, care nu mai pot recurge la diminuarea pedepselor prin scrierea de cărți, sunt înclinate să caute alte modalități, cum ar fi eliberarea prin amnistie sau grațiere. Însă asemenea măsuri nu vor produce „efecte fantastice”, spune Ștefan Teoroc. Vor ieși 5.000 din cei 28.000 de deținuți, dar oare ce va aduce asta în sistem? Vor pleca și ploșnițele cu ei? se întreabă retoric liderul sindical.