DNA critică propunerile de modificare a Codului Penal: Ar îngreuna anchetele şi ar afecta statutul procurorului

Data publicării:
Sigla noua DNA - Directia Nationala Anticoruptie - Mediafax Foto-Liviu Adascalitei 1

 

FOTO Mediafax

Adoptarea propunerii ar diminua semnificativ eficiența Direcției Naționale Anticorupție și ar afecta în mod sever statutul procurorilor în cadrul sistemului judiciar.

Modificarea cadrului legislativ în regim de urgență și în lipsa unor analize obiective care să ateste o nevoie socială imperioasă este nejustificată, având în vedere că noile coduri au fost adoptate recent de Parlamentul României, în urma unor dezbateri îndelungate, care au implicat toate părțile interesate. De altfel, inițiatorii fac trimitere în expunerea de motive la apariția unor evenimente care necesită schimbarea politicii penale, fără însă ca acestea să fie indicate.

Legislația penală trebuie să realizeze un echilibru între nevoia societății de a trage la răspundere toate persoanele care au săvârșit infracțiuni și drepturile fundamentale ale persoanelor cercetate, însă modificările propuse ar altera acest echilibru și ar îngreuna identificarea și pedepsirea infractorilor.

Dispozițiile actuale protejează drepturile fundamentale ale persoanelor într-o manieră care corespunde standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se justifică adoptarea unor noi standarde care nu au corespondent în tradiția juridică română sau în legislațiile altor state europene.

Pe de altă parte, stabilirea unor reguli de procedură exclusiv pentru procuror, nu și pentru ceilalți participanți la procesul penal care exercită aceleași atribuții, este atipică și indică faptul că propunerea urmărește limitarea capacității investigative a organelor de urmărire penală”.

Modificări propuse la Codul de procedură penală:

1.Propunerea de modificare a art. 103 alin. 2 C.pr.pen., prin introducerea sintagmei „Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea ca acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială” (în loc de îndoială rezonabilă) vizează impunerea unui standard de probațiune care este imposibil de atins. 

2. Modificarea art. 106 C.pr.pen., prin introducerea obligativității de a înregistra audio – video toate declarațiile administrate în cursul urmăririi penale și a de a inscripționa un suport separat pentru fiecare declarație, poate îngreuna soluționarea cauzelor, în măsura în care nu este însoțită de resurse umane și materiale suplimentare pentru organele judiciare.

3.Prin introducerea unui nou alineat la art. 106 ar fi introdusă asistența juridică obligatorie în cursul urmăririi penale pentru toți suspecții și inculpații, indiferent de natura cauzei.

Această prevedere trebuie însoțită de asigurarea de resurse materiale suplimentare pentru plata avocaților din oficiu, având în vedere că în prezent cazurile de asistență juridică obligatorie sunt limitate.

4. Modificarea art. 131 C.pr.pen., prin introducerea caracterului obligatoriu al confruntării solicitate de inculpat, încalcă un principiu fundamental al procesului penal.

Textul propus poate atrage întârzieri nejustificate în soluționarea unei cauze dacă inculpatul solicită să fie confruntat cu toți inculpații și părțile unei cauze, chiar dacă nu există contradicții între declarații, sau dacă solicită în mod repetat să fie confruntat cu aceleași persoane pentru dovedirea unor împrejurări diferite.

5. Modificarea art. 139 alin. 4, prin excluderea raportului dintre avocat și suspect dintre situațiile care pot forma obiectul supravegherii, chiar atunci când aceștia pregătesc săvârșirea unei infracțiuni, echivalează practic cu reglementarea unei impunități pentru anumite categorii de fapte.

6. Abrogarea art. 141 C.pr.pen. privind autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror, pe o perioada strict determinată, ar lipsi organele de urmărire penală de un instrument esențial în combaterea criminalității grave.

7. Modificarea art. 173 C.pr.pen. referitor la numirea experților nu se justifică, având în vedere că eventualele incompatibilități invocate în cuprinsul propunerii pot fi soluționate prin aplicarea regulilor prevăzute de art. 174.

8. Modificarea art. 175 C.pr.pen., prin introducerea unei interdicții absolute pentru expert de a se raporta la concluziile unui raport de constatare anterior, poate îngreuna aflarea adevărului. Expertul trebuie să se raporteze la toate datele existente și care îi sunt utile pentru formularea concluziilor, nu doar la niște elemente prestabilite în mod arbitrar.

9. Modificarea art. 178, referitoare la raportul de expertiză, este inutilă, în condițiile în care, în reglementarea actuală, vinovăția unei persoane nu poate face obiectului unei expertize, fără a fi necesară o mențiune suplimentară expresă în acest sens.

10. Modificarea art. 202 prin introducerea condiției ca o măsură preventivă să fie dispusă numai dacă există probe din care rezultă vinovăția dincolo de orice îndoială este incompatibilă cu natura și scopul măsurilor preventive.
Măsurile preventive se dispun în timpul procesului penal, pentru a garanta buna sa desfășurare.

Adoptarea textului ar avea ca efect, practic, imposibilitatea de a se dispune orice măsură preventivă, în orice cauză, anterior condamnării inculpatului.

11. Modificarea art. 223 cu privire la condițiile de aplicare a arestării preventive ar atrage imposibilitatea dispunerii acestei măsuri preventive anterior condamnării, prin introducerea sintagmei „numai dacă există probe concrete din care rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpatul a săvârșit o infracțiune”.

12. Modificarea art. 224 și 225, prin excluderea denunțului dintre elementele care pot fi avute în vedere la aprecierea unei măsuri preventive este în contradicție cu principiile procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică și scopul general al bunei desfășurări a procesului penal trebuie apreciate pe baza tuturor elementelor cauzei, nu doar pe baza unor criterii selectate în mod arbitrar.

13. Modificarea art. 542 C.pr.pen. nu aduce elemente suplimentare esențiale față de situația existentă, însă menționarea expresă a caracterului obligatoriu al acțiunii în regres poate fi considerată ca o formă de presiune la adresa magistraților care soluționează cauze complexe.

Reglementările actuale prevăd deja că exercitarea funcției cu rea-credință sau culpă gravă de către un magistrat, care a provocat în acest mod daune unei persoane, atrage, după caz, răspunderea penală, disciplinară și materială.

Modificări propuse la Codul penal:

1. Modificarea art. 39 C.pen., prin limitarea pedepsei rezultante în cazul concursul de infracțiuni la maximul special al celei mai grele pedepse, reprezintă o îndepărtare de tradiția dreptului penal și poate crea situații nejustificat de blânde pentru unii infractori.

2. Modificarea termenelor de prescripție a răspunderii penale ar atrage imposibilitatea tragerii la răspundere penală pentru numeroase infracțiuni grave.

3. Prin creșterea cuantumului de la care consecințele sunt considerate deosebit de grave, cauzele aflate pe rol având ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu cu un prejudiciu între 2 și 4 milioane de lei vor fi calificate potrivit legii mai favorabile, cu consecința încadrării între limite de pedeapsă mai puțin grave și, implicit, cu reducerea termenelor de prescripție a răspunderii penale.

4. Modificarea art. 283 C.pen. și reglementarea infracțiunii de represiune nedreaptă prin referirea la condiția dincolo de orice îndoială are potențialul de a transforma orice magistrat într-un inculpat.

Aceste ipoteze nu pot fi asimilate cu o infracțiune săvârșită de magistrat, ci sunt tocmai rezultatul unei bune funcționări a sistemului judiciar, care trebuie să strângă toate probele necesare aflării adevărului, și în apărare și în acuzare, și să își formeze opinia doar la final, pe baza întregului probatoriu.

5. Modificarea art. 290 și 292, prin condiționarea cauzei de nepedepsire pentru mituitor și cumpărătorul de influență de formularea denunțului în termen de 6 luni, va limita numărul infracțiunilor descoperite în acest mod de organele judiciare.

6. Introducerea infracțiunii de abuz de putere al organelor judiciare ar avea ca unic efect exercitarea unei presiuni nemaiîntâlnite la adresa magistraților care soluționează cauze complexe.


Citiţi şi: 

„Marțea neagră”, reeditată în Parlament. Aleșii încearcă să oprească arestările cerute de procurorii DNA



Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri