Sari la conținut

Instanţa supremă: Asigurătorul va repara singur prejudiciile produse prin accidente auto

 

Foto: Gulliver/Getty Images

„În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă”, potrivit deciziei luate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.23/2015.

Judecătorii au admis astfel recursul în interesul legii declarat de fostul procuror general Tiberiu Niţu.

Soluţiile date de instanţele judecătoreşti sesizate cu astfel de dosare:

Într-o primă orientare, instanţele au apreciat că societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente şi că este obligată fie să repare singură prejudiciul cauzat prin accidentul auto, fie să plătească despăgubirile civile în solidar cu inculpatul.

Potrivit celei de-a doua orientări, instanţele au considerat că societatea are o calitate procesuală distinctă: cea de asigurător de răspundere civilă. Astfel, judecătorii au obligat la plata despăgubirilor civile fie asigurătorul RCA, fie inculpatul alături de/împreună cu asigurătorul, fie inculpatul în solidar cu asigurătorul.

După analizarea celor două tipuri de soluţii, atât procurorul general, cât şi instanţa supremă au considerat că prima orientare este cea corectă.

În concluzie, societatea de asigurare este considerată drept parte responsabilă civilmente şi va fi obligată să răspundă singură pentru plata daunelor.

Argumentele deciziei:

„Societatea de asigurare nu a participat nici direct, nici indirect la producerea accidentului auto imputabil inculpatului, acesta din urmă fiind singurul autor al faptelor. Societatea de asigurare şi-a asumat conduita acestuia, obligându-se la plata despăgubirilor.

Asigurătorul, atunci când acoperă prejudiciul suferit de terţul victimă a accidentului, nu face o plată pentru inculpat şi nici alături de acesta, ci îşi îndeplineşte obligaţia asumată prin contractul de asigurare.

De altfel, Curtea Constituţională, în juridisprudenţa sa constantă, a susţinut că asigurătorul nu este doar un simplu garant, ci adevăratul debitor al despăgubirii care se cuvine terţului prejudiciat, deoarece el nu doar avansează, ci suportă, efectiv şi definitiv, prejudiciul cauzat prin culpa asigurătorului său.

Totodată, dispoziţiile exprese din legislaţia asigurărilor caracterizează răspunderea asigurătorului de răspundete civilă şi a asiguratului ca fiind solidară.

Prin urmare, modificarea legislativă relevată de art. 86 din Codul de procedură penală rezolvă situaţia juridică creată prin încheierea contractului de asigurare obligatorie de către inculpat, consacrând expres răspunderea civilă contractuală a părţii responsabile civilmente care, potrivit noilor dispoziţii poate acoperi singură prejudiciul creat de inculpatul vinovat de săvârşirea faptei.

Conţinutul nou al dispoziţiei legale invocate este menit să rezolve diferendele jurisprudenţiale existente în această materie sub imperiul legii anterioare.

În concluzie, persoana vătămată îşi poate formula pretenţiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, angajarea răspunderii inculpatului în temeiul răspunderii civile delictuale fiind posibilă doar pentru pagubele neacoperite, în ipoteza în care prejudiciul depăşeşte întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare şi normele speciale aplicabile în materie”.