Sari la conținut

Mircea Dinescu, audiat în dosarul Revoluției: „Un terorist n-au prins, să ni-l fluture la televizor”

Scriitorul Mircea Dinescu a ajuns joi dimineață la Parchetul General pentru a fi audiat în dosarul Revoluției. În dosarul „Revoluției”, ancheta deschisă de procurorii militari anul trecut vizează o nouă acuzaţie: infracţiuni contra umanităţii, o faptă care nu se prescrie.

170302_MIRCEA_DINESCU_MARTOR_REVOLUTIE_PG_00_INQUAM_PHOTOS_Octav_Ganea

Foto: InquamPhotos/Octav Ganea

Actualizare 13:30. Mircea Dinescu a plecat de la Parchetul General. El a declarat că a scris „un mic roman”. 

Scriitorul le-a mai spus jurnaliștilor că generalii lui Nicolae Ceaușescu aveau un interes mai mare să-l ucidă, decât Ion Iliescu. „El era marginalizat. Iliescu nu este marele manipulator, Iliescu a fost manipulat, e fricos, s-a lăsat purtat de valul de băieți. A fost purtătorul de cuvânt al vechilor slugi”, a spus el.


 

Mircea Dinescu a declarat că „păstrând proporțiile, mă simt ca Nicolae Bălcescu”. „După ce a condus Revoluția la 1848, ar fi audiat la 1875 să-și fi dat cu părerea”, a adăugat el.

„Mi se pare că jucăm într-o telenovelă, fiindcă ani de zile atunci când ar fi trebuit să se discute lucrurile s-au făcut tot felul de comisii și s-a îngropat chestia. După 27 de ani ce să afli, ce s-a întâmplat la televiziune?”, a mai spus scriitorul.

Dinescu a mai spus că „s-a întâmplat o minune” ca România să treacă de la comunism la capitalism, însă unul pe care nu l-a bănuit nici Carl Marx. „Făcut de activiști de partid și de securiști”, a precizat el.

„Să ne închipuim acum că toate acele personaje du sub Ceaușescu au dispărut peste noapte, în neant și s-au culcat liniștite... După o săptămână de la evenimente Miliția s-a numit Poliție, după două luni Securitatea s-a numit SRI”, a mai declarat Mircea Dinescu.

„Mie mi s-a părut un lucru nepermis că nu s-a vorbit despre jumătatea aia goală și ani de zile și-au dat cu părerea despre Revoluție numai foștii securiști, de la Timișoara, de la București. Cum e istoricul ăla... Deci toate cărțile de istorie sunt scrise din punctul de vedere al Securității și scrise de băieți care au avut de-a face cu ei, cum e Stoenescu ăsta, care a fost informator al Securității. Reiese că Securitatea era o instituție suavă și delicată, că au venit niște KGB-iști și au înțepat oameni cu steaguri în fund ca să izbucnească Revoluția în Piața Palatului. Unul n-au prins! Pe vremea când toată lumea murea de frică, știind că se ascultă telefoanele, de ce n-ați păstrat și voi unul de sămânță, un terorist nu ați păstrat, să ni-l fluturați la televizor”, a spus Mircea Dinescu.

„Chiar și la TVR, când am intrat și am spart ferestrele, a venit directorul și televiziunea era ocupată de tot soiul de personaje care pregăteau zilele de sfârșit de an în cinstea tovarășului, actori, cântăreți, activiști de partid... Toți și-au tras tricolor pe mână după aia ca în loc de hau hau cu nea Nicu au zis că au devenit revoluționari și acum au carnete de revoluționari”, a subliniat el.
Mircea Dinescu a mai spus că „adevărul e limpede” și că „nu intră două săbii în aceeași teacă”. „Din când în când, în loc să spunem povești la gura sobei, spunem la gura Parchetului”, a precizat scriitorul.

„Eu am o teorie. Când rușii au intrat în Praga și Ceaușescu a avur curajul să protesteze, cuprins de frică s-a gândit că rușii ar putea să intre și în România. Și atunci cineva l-a sfătuit ca în momentul în care ar intra rușii, pe căile de intrare să existe un rîzboi de gherilă ca să țină în joc câteva ore armata de ocupație și să aibă el timp să fugă în Occident și să tragă acolo un guvern de exil. De aici erau banii Securității, pentru prezumtivul guvern de exil. Și simulatoarele de pe acoperișuri, care dădeau impresia că sunt mitraliere dar erau aparate cu foc la gura țevii dar fără glonț, și băieții care trăgeau cu lunetele și nimereau de obicei în frunte. În loc să le folosească împotriva rușilor le-au folosit împotriva oamenilor ieșiți în stradă”, a spus Dinescu.

Întrebat dacă Ion Iliescu a fost un înger sau un demon, el a răspuns că „nici una, nici alta”. „Iliescu nu era un om foarte curajos. El e și o victimă a propriului destin de activist de partid, care s-a trezit peste noapte că trebuie să construiască capitalismul în România după ce toată viața a vorbit despre Marx și Lenin. În clipa în care a venit Iliescu, toți activiștii, generalii de securitate - care în mod normal trebuiau să plece odată cu Ceaușescu - au venit în spatele lui Iliescu și atunci noi am părut o cantitate neglijabilă”, a adăugat scriitorul.

El a mai spus și că foștii generali „s-au mâncat unii pe alții”. „Chițac fusese de fapt la Timișoara și omorâse oameni, acolo dăduse ordine criminale. Stănculescu la fel. Diversiunea era, păi cum să auzi doi generali de Armată și unul de Securitate întrebându-l pe ăla 'cine sunt ăștia, oamenii tăi?' Ei trebuiau să știe cine sunt aia care trag. Toți cetățenii care aveau mașină de scris, o dată pe an, te duceai cu mașina la Miliție și în fața unui plutonier băteai caracterele literelor. Era considerată o armă periculoasă. Erau cercurile din jurul lui Ceaușescu. El era semianalfabet dar era om șiret și își făcuse gardă pretoriană în jurul lui. Erau și trupe din Libia care se antrenau în România. Ei știu cine au fost, tot dintre ei, cine aveau arme”, a completat Mircea Dinescu.

Noi audieri

Fostul prim-ministru Petre Roman a fost audiat ieri în același dosar. În acest dosar au mai fost audiați, ca martori, europarlamentarul Laszlo Tokes și directorul Teatrului Naţional Bucureşti, Ion Caramitru, fost membru al Biroului Executiv al Consiliului Frontului Salvării Naţionale.

După 27 de ani de tergiversări, Parchetul General a decis să redeschidă Dosarul Revolutiei și să investigheze, in rem, infracțiuni împotriva umanității: „Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat”.

Procurorii militari vorbesc deschis despre greşelile făcute în Dosarul Revoluţiei. Ancheta începută în anul 1990 este plină de erori, omisiuni și neglijențe. În primele luni ale anului 1990, procurorii din toată ţara au deschis 4544 de dosare penale.

Până în anul 1995 au fost trimise în judecată doar 275 de persoane printre care: 25 de generali, 114 ofiţeri si 87 de civili. Majoritatea a făcut parte din regimul comunist. Nicio persoană din grupul care a preluat puterea după 22 decembrie 1989 nu a ajuns în faţa judecătorilor.

Anchetatorii au ajuns la concluzia că de vină pentru multe dintre vieţile pierdute ar fi chiar tocmai cei care au luat puterea, după fuga lui Nicolae Ceauşescu.

Iniţial, procurorii militari au spus că în România a existat un vid de putere în perioada 22- 27 decembrie 1989. Astfel, nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru deciziile luate în acea perioadă în care au fost înregistrate cele mai multe decese.

„Nu a fost revoluție, a fost o lovitură de stat”, spune generalul în rezervă Iulian Vlad, fost șef al Securității.

După analiza făcută de şefii parchetului s-a ajuns la concluzia că există documente clare care dovedesc că puterea fost preluată încă din 22 decembrie 1989 de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale.

Pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane. Reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui război civil”, afirmă Marian Lazăr, procuror militar.

La începutul anului 2016, conducerea Parchetului General a analizat decizia procurorilor de a închide dosarul Revoluţiei. După ce a recitit mii de declaraţii şi documente, a descoperit nereguli grave.

Am constatat că soluția de clasare a parchetelor militare este netemeinică și nelegală, fiind adoptată pe baza unor cercetări incomplete, cu ignorarea unor date și documente esențiale referitoare la evenimentele din 1989. Toate acestea zădărnicind aflarea adevărului și identificarea tuturor făptuitorilor precum și a făptuitorilor din spatele făptuitorilor”, spune Bogdan Licu, procuror general adjunct al României.

În decembrie 1989 au murit 1104 persoane şi au fost rănite 3320. Ancheta redeschisă anul trecut îşi propune să afle adevărul despre moartea a 709 români şi rănirea prin împuşcare a 1855.

Între timp, probele și martorii au dispărut sau continuă să dispară. Personaje cheie din dosarul Revoluției au murit. Generalii Victor Atanasie Stănculescu, Ştefan Guşă şi Nicolae Militaru au luat cu ei în viața de apoi informaţii preţioase. O parte dintre membrii FSN cum ar fi Silviu Brucan, Alexandru Bîrlădeanu sau Sergiu Nicolăescu au murit și ei.

La începutul anchetei, procurorii au avut o listă lungă de suspecţi pe care, între timp, i-au scos de sub urmărire penală pe motiv că faptele lor s-au prescris. În 2016, ancheta deschisă de procurorii militari vizează o nouă acuzaţie: infracţiuni contra umanităţii, o faptă care nu se prescrie.