SRI, parte responsabilă civil în dosarul torţionarilor disidentului Gheorghe Ursu

Data publicării:
gheorghe ursu crop

Curtea de Apel Bucureşti a decis, miercuri, intoducerea Serviciului Român de Informaţii, a Ministerului Afacerilor Interne şi a Ministerului Finanţelor ca părţi responsabile civil în dosarul morţii disidentului comunist Gheorghe Ursu, ucis în bătaie în timpul interogatoriilor din beciurile Securităţii, informează News.ro.

La termenul de miercuri al procesului, inculpaţii Vasile Hodiş şi Marin Pârvulescu, foşti ofiţeri de Securitate şi ulterior angajaţi ai SRI, au arătat că nu doresc să urmeze procedura simplificată, că urmează să dea declaraţii în proces şi că nu recunosc faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

A urmat o declaraţie amplă a lui Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, omorât în bătaie în noiembrie 1985. “Aveam 27 de ani în 1985. Am vârsta pe care o avea tatăl meu când a murit. În acel an, tatăl meu a început să fie urmărit şi anchetat pentru că avea o atitudine ostilă statului comunist. Acţiunile lui erau rezultatul exasperării cultului personalităţii a dictatorului Ceauşescu şi nu exista opoziţie din partea cetăţenilor. Era inginer şi poet. Din poziţia de inginer a avut posibilitatea să cunoască direct ordinele criminale ale lui Ceauşescu”, a arătat Adrian Ursu.

În continuare, Andrei Ursu a spus că problemele tatălui său cu regimul comunist au început odată cu sarcina de a consolida blocul “Patria” din Capitală, după cutremurul din 1977. “A fost desemnat după cutremurul din 1977 pentru consolidarea blocului Patria pentru că el era specializat în asigurări seismice. În această calitate, a realizat un proiect de consolidare care a fost respins chiar de Nicolae Ceauşescu, într-o şedinţă. Ceauşescu avea interesul de a opri toate consolidările la blocurile afectate de cutremur. Le-a  spus şefilor de proiect că s-au făcut abuzuri şi exagerări şi că nu mai au voie să consolideze, cu sancţiunea închisorii. A spus să le tencuiască. Tatăl meu a consemnat discursul lui Ceauşescu din 4 iulie 1977, care a fost un moment de turnură pentru soarta blocurilor din Bucureşti. A spus că nu se vor consolida blocurile construite în regimul burghezo-moşieresc, astel că toate blocurile au rămas neconsolidate, respectiv cele cu bulină”, a mai arătat Ursu.

Relatarea a continuat cu demersurile făcute de Gheorghe Ursu pentru a reabilita blocurile afectate de cutremur. “Tatăl meu nu a suportat această idee, mai ales pentru soarta locatarilor care nu au fost nici evacuaţi, nici informaţi. Ceauşescu a dat ordin că până la 23 august să se termine toate blocurile. Ceauşescu nu voia să mai dea ingineri şi resurse pentru consolidarea blocurilor pentru că începuse proiectul la Casa Poporului. Tatăl meu şi-a dat seama că nu putea să îi anunţe pe locatarii din 300 de blocuri care erau în stare foarte gravă după cutremur. Mai erau încă 4.000 de blocuri având gradul doi de risc seismic. A anunţat locatarii din blocul Patria. Nu avea cum să îi anunţe şi pe ceilalţi, aşa că s-a hotărât să scrie o scrisoare la Radio Europa Liberă. Documente recente descoperite la CNSAS arată că toată inginerimea ştia despre situaţia acelor blocuri. Existau informatori care au adus la cunoştinţă Securităţii despre starea blocurilor şi starea de spirit a inginerilor şi locatarilor. Numele tatălui meu era menţionat că având o stare ostilă conducerii. Spunea că va încerca să continue consolidarea chiar dacă va fi nevoit să plătească stâlpii de consolidare din propriul salariu. Nu a reuşit să trimită scrisoarea. Scrisoarea  a ajuns în posesia radioului în 1978, când tatăl meu a obţinut aprobarea pentru o călătorie în străinătate”, a arătat Andrei Ursu. 

Au urmat ani de supraveghere şi hărţuire a acestuia. Gheorghe Ursu a fost anchetat mai multe luni de Securitate şi arestat în 1985, sub pretextul deţinerii ilegale de valută. “La scurt timp după prezentarea materialului de urmărire penală, în noiembrie 1985, am primit un telefon de la secţia de miliţie sector 6 şi mi s-a spus să vin la Spitalul penitenciar Jilava să preiau lucrurile tatălui meu deoarece acesta a decedat. Pe 20 noiembrie 1985, am fost acolo cu mama şi un infirmier mi-a înmânat hainele tatălui, pline de sânge închegat. Cămaşă era ruptă franjuri pe spate. Am încercat să aflăm cauza morţii, dar nu ni s-a comunicat. Am fost primiţi târziu de directorul spitalului, care ne-a spus că nu ne poate preciza cauza morţii. Am mai întrebat pe infirmier ce s-a întâmplat. Mi-a zis că «nu ştiţi, îi bat acolo şi îi aduc la noi în ultimul moment, când nu se mai poate face nimic». Pe 21 noiembrie mi-au zis să merg la crematoriul unde era depus tatăl meu şi l-am văzut. Era lovit pe frunte, pe faţă şi pe tâmple, pe torace. Avea tăieturi adânci, până la os la încheieturi, iar pe spate avea urme de lovituri adânci cu sânge închegat. S-a dat ordin să nu vină nimeni la incinerare. Un infirmier mi-a zis că avea toate organele rupte, inclusiv ficatul şi splina”, a mai povestit Andrei Ursu.

El a mai relatat că familiei i se cereeau acte privind cauza morţii, însă nimeni nu dorea să vorbească despre acest caz. “Tot nouă ni se solicita un certificat de deces pe care trebuia menţionată cauza morţii. Pe adeverinţa de deces nu era trecută cauza morţii. La un moment dat, am ajuns la o persoană care am presupus că era factor de decizie şi care a dat un telefon. A vorbit şi a zis, la un moment dat, «a, e un caz special» şi a închis telefonul. A doua zi a avut loc incinerarea, la care au venit destul de mulţi prieteni, în ciuda interdicţiei. Prietenii tatălui meu au văzut contuziile pe faţă şi rănile de la mâini care erau provocate de cătuşe”, a mai arătat Ursu. 

În continuare, el a povestit cum a fost chemat la Securitate după moartea tatălui său şi anchetat de cei doi inculpaţi, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş. “Am fost urmărit de securitate cât timp tatăl meu a fost arestat şi după moartea acestuia. O maşină a Securităţii stătea permanent în faţă casei. Mă însoţeau la pas, până la autobuz. La serviciu mi s-a spus să nu iau legătura cu Radio Europa Liberă. În octombrie 1985, am fost chemat la Securitate, cât tatăl era închis. Am fost anchetat de cei doi inculpaţi, care mi-au returnat o parte din jurnalul tatălui meu. Cele mai vechi caiete din 1950. M-au întrebat despre activităţile tatălui meu şi mai ales dacă mai există alte documente ascunse în alte părţi. În septembrie1985, Hodiş m-a urmărit la Palatul Telefoanelor, că eu nu mai aveam telefon. M-a oprit şi m-a întrebat: «Ai venit să dai raportul? Ai grijă ce spui»”, a mai arătat fiul lui Gheorghe Ursu.

El a mai povestiţi că în 1991 s-a întâlnit cu un medic care a participat la operaţia din închisoare a tatălui sau. “În 1991 am contactat un doctor de la Jilava care atunci era deţinut. Doctorul Constandache a participat la operaţia tatălui meu. Acest doctor îl ştia pe tata din copilărie. Nu s-au văzut de 50 de ani, dar s-au recunoscut când tatăl meu a fost adus la Jilava. Avea deja peritonită generalizată, nu se mai putea face nimic. Mi-a zis că a văzut echimozele de pe abdomen şi şi-a dat seama că sursa acestora erau lovituri puternice. L-a întrebat pe tatăl meu în franceză de ce a fost adus aşa târziu şi tata a răspuns că este deţinut politic şi că a fost bătut cu şpiţul în burtă, în anchetă, de către ofiţerii de securitate. L-am mă întâlnit pe doctorul Costandache prin 1994 şi mi-a dat de înţeles că s-au făcut presiuni asupra să retracteze declaraţiile. Mi-a zis să vin după alegerile din 1996, că până atunci «îl strâng pantofii». În ianuarie 1985, părinţii mi- au zis că a avut loc o percheziţie făcută de Pârvulescu şi Hodiş şi ofiţerul de securitate Ion Dumitraciuc. Le-au spus că dacă nu scot toate materialele scrise, urmează să scoată parchetul din casă. Au ridicat aproape toate materialele scrise de tatăl meu de-a lungul anilor, inclusiv scrierile literare. Dosarul de urmărire a tatălui meu sub pseudonimul Udrea a fost închis de cei doi inculpaţi în 1987”, a mai arătat Andrei Ursu.

La următorul termen al procesului, stabilit pentru 27 septembrie, urmează să fie audiaţi martorii din rechizitoriu. 

De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a decis, miercuri, să citeze SRI, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor ca părţi responsabile civil în acest dosar, după ce avocatul fostului ofiţer de Securitate Vasile Hodiş le-a spus judecătorilor, la termenul anterior, din 10 mai, că acesta s-a pensionat în 2013 din SRI. Avocatul lui Hodiş a cerut să fie introduse în proces şi Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Finanţelor, în condiţiile în care Ministerul Finanţelor este reprezentatul statului român, iar Ministerul de Interne, înainte de 1989, avea în subordine penitenciarele, Gheorghe Ursu decedând într-un spital penitenciar. Instanţa a admis această solicitare.

Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu au fost trimişi în judecată în 1 august 2016, de procurorii militari de la Parchetul instanţei supreme, maiorul în rezervă Marin Pîrvulescu şi colonelul în rezervă Vasile Hodiş, foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului, fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, iar foştii miniştri de Interne George Homostean şi Tudor Postelnicu, de complicitate la aceste infracţiuni.

Potrivit rechizitoriului, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Emil Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare, pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985 şi decedând în 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.

“Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi pentru a putea face «dovada» că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au «inventat» infracţiunea de deţinere şi operaţiuni interzise cu mijloace de plata străine", au scris procurorii militari în actul de sesizare a instanţei.

În realitate, potrivit probelor din dosar, reprezentanţii Departamentului Securităţii Statului erau interesaţi de aspecte cum ar fi legăturile lui Gheorghe Ursu cu postul de radio Europa Liberă, relaţiile şi discuţiile acestuia cu lumea literară şi artistică din ţară şi din diaspora, precum şi de impresiile consemnate în jurnalul acestuia despre politica statului şi despre conducătorii partidului şi statului comunist.

Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş sunt acuzaţi că au exercitat acţiuni represive sistematice faţă de Gheorghe Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate “ostile regimului comunist".

De asemenea, Pîrvulescu, principalul anchetator al lui Gheorghe Ursu, secondat de Hodiş, au participat la torturarea sistematică şi, în final, la uciderea disidentului, susţin procurorii.

"Inculpaţii  Pârvulescu Marin şi Hodiş Vasile, în calitate de ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra victimei, inginerul disident Ursu Gheorghe Emil, acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă", au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

George Homostean şi Tudor Postelnicu au fost acuzaţi de procurorii militari că, în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1985, au transmis către ambasadele României de la Paris şi Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse de Pârvulescu şi Hodiş împotriva lui Gheorghe Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare.

"De asemenea, la solicitarea comunităţii internaţionale şi a unor oameni politici din SUA de a primi informaţii referitoare la situaţia disidentului român, aceştia au ascuns caracterul represiv al acţiunilor îndreptate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, inculpaţii Homostean George şi Tudor Postelnicu înlesnind astfel săvârşirea faptelor comise de inculpaţii maior (rez.) Pârvulescu Marin şi col. (rez.) Hodiş Vasile. Totodată, în exercitarea abuzivă a funcţiilor deţinute, cei doi foşti demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia", susţin procurorii.

Până acum, pentru moartea lui Gheorghe Ursu au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, fost coleg de celulă cu Gheorghe Ursu, Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări Penale şi Mihail Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitalei.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri