Sari la conținut

Torționarii comuniști, protejați de 25 de ani. Radu Preda, președintele IICCMER: „Nu a existat o voință judecătorească”

Când vorbim despre crimele comunismului trebuie să înţelegem că vorbim nu doar despre moarte. Dosarul conţine peste de 80 de volume pline cu dovezi despre metodele barbare folosite de comunişti pentru a prelua puterea în România şi, apoi, pentru a o păstra. Procurorii trebuie să-i aducă în instanţă pe torţionarii din cele mai cumplite lagăre de muncă forţată, cum ar fi Canalul Dunăre-Marea Neagră şi cele din Câmpia Bărăganului. Acolo a şi dispărut o mare parte din ceea ce a fost elita politică a României interbelice, la care se adaugă preoţi, scriitori şi jurnalişti.

Singura lor vină a fost să creadă în libertate şi democraţie. Aceeaşi soartă au avut-o şi ţăranii care au refuzat colectivizarea.

După anul 1980 au început şi revoltele muncitorilor din Valea Jiului şi Braşov. N-au mai vrut să muncească zi lumină pentru împlinirea idealurilor dictatorului Nicolae Ceauşescu. Securitatea i-a vânat şi a avut grijă să-i trimită la aşa-zisa reeducare de la Jilava şi Gherla. Timp de un sfert de secol, toate aceste orori au rămas nepedepsite.

Procurorii militari au în faţă o muncă sisifică. Ei trebuie să-i găsească pe cei pe care vor să-i trimite în judecată pentru crimele comunismului, după ce vor analiza mărturii ce acoperă o perioadă de mai bine de patru decenii.

Este a doua încercare de a-i aduce în faţa justiţiei pe torţionarii care au distrus partidele istorice, au ucis lideri politici care se opuneau comunismului şi au decimat elita intelectuală. De ce abia acum?

Radu Preda, preşedinte executiv al IICCMER, explică: „Nu a existat o voinţă judecătorească. Cel care era chemat să pună în aplicare legea nu a luată în seamă. Fie spunând că legea este incompletă sau confuză, fie ingorând prevederile ei. Ordonanţa procurorului general al României reprezintă, fără să folosim cuvinte mari, un moment istoric”.

De-a lungul anilor, istoricii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului au studiat zeci de mii de documente aflate in arhivele penitenciarelor, dar şi în cele ale fostei securităţi: Aici au descoperit fişe matricole, dar şi certificate de deces ale deţinuţilor care s-au opus regimului comunist. În alte documente au găsit metodele de tortură la care aceştia au fost supuşi.

Avem mărturii nenumărate ale celor care suferit nemijlocit şi care au supravieţuit. Mărturiile celor care au supravieţuit includ şi date despre cei care au cedat, care au murit în timpul torturilor”, spune Radu Preda, preşedinte executiv al IICCMER.

Timp de 25 de ani, toate aceste mărturii ala atrocităţilor au fost ignorate. O recunoaşte chiar procurorul general al României, în actul de redeschidere a anchetelor: Analizând soluţiile de neurmărire penală (...) constat că ele au fost date cu nesocotirea unor date, acte şi evenimente istorice incontestabile, referitoare la împrejurări obiective cu semnificaţie penală în privinţa infracţiunilor contra păcii şi omenirii" (sursa: Ordonanţa procurorului general).

Istoricii susţin că este puţin probabil ca toţi torţionarii, ofiţerii de securitate sau lideri ai Partidului Comunist să mai ajungă la judecată. În plus, majoritatea celor torturaţi nu mai sunt în viaţă. Astfel, statul trebuie să găsească o soluţie de a-i ecompensa pe urmaşii lor.

Noi avem de-a face cu o ipostază criminală a statului român care trebuie să-şi asume aceste greşeli. Cred că statul român mai poate să facă un efort, inclusiv material, nu pentru a-şi plăti partea de vină, ci pentru a marca un nou început”, spune Radu Preda, preşedinte executiv al IICCM.