Sari la conținut

Tudor Postelnicu, fost șef al Securității, trimis în judecată în ”cazul Ursu”

Marin Pîrvulescu este maior în rezervă, Vasile Hodiş este colonel în rezervă, ambii fiind foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului. Aceștia sunt acuzați de infracţiuni contra umanităţii. George Homoştean a fost ministru de interne, iar  Tudor Postelnicu șef al Departamentului pentru Securitatea Statului în timpul regimului Ceaușescu. Ei vor fi judecați pentru complicitate la infracţiuni contra umanității.

Disidentul Gheorghe Ursu a fost acuzat că a corespondat cu postul de radio Europa Libera și a murit din cauza torturii la care ar fi fost supus. A fost bătut, susţin anchetatorii, în timpul interogatoriilor de la Arestul Miliției Capitalei, dar și în celula sa, de un alt bărbat arestat. Cei doi au fost deja condamnați.

Inculpaţii Pârvulescu Marin şi Hodici Vasile, în calitate de ofiţeri în cadrul Direcţiei a 6-a Cercetări Penale, din Departamentul Securităţii Statului, au exercitat acţiuni represive şi sistematice, cum ar fi filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică asupra victimei ing. disident Ursu Gheorghe Emil, acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să-i aducă atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă. De asemenea, inculpaţii Homoştean George, în calitate de ministru de interne, şi Tudor Postelnicu, în calitate de şef al Departamentului Securităţii Statului, în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1985, au transmis către ambasadele României şi Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse de inculpaţii maior în rezervă Pârvulescu Marin şi colonel în rezervă Hodici Vasile împotriva lui Gheorghe Ursu în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi penale pentru opinii considerate ostile regimului comunist”, a anunțat procurorul militar Marian Lazăr.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Emil Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare, pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985 şi decedând în 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava, precizează News.ro.

„Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Ursu Gheorghe Emil şi pentru a face dovada că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au inventat  infracţiunea de deţinere şi operaţiuni cu mijloace de plată din străinătate”, potrivit PICCJ.

În realitate, potrivit probelor din dosar, reprezentanţii Departamentului Securităţii Statului erau interesaţi de aspecte cum ar fi legăturile lui Gheorghe Ursu cu postul de radio Europa Liberă şi relaţiile acestuia cu lumea literară şi artistică din ţară şi din diaspora, precum şi impresiile consemnate în jurnalul acestuia despre politica statului şi despre conducătorii partidului şi statului comunist.

Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş sunt acuzaţi că au desfăşurat acţiuni represive şi sistematice faţă de Gheorghe Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate „ostile regimului comunist”. De asemenea, Pîrvulescu, principalul anchetator al lui Gheorghe Ursu, secondat de Hodiş, au participat la torturarea sistematică şi, în final, la uciderea disidentului.

Dosarul a fost trimis în judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Greva foamei pentru adevăr

Până acum, pentru moartea lui Gheorghe Ursu au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, fost coleg de celulă cu Gheorghe Ursu, Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări Penale, şi Mihail Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitalei. 

Fiul disidentului a făcut greva foamei timp de 17 zile pentru a cere ca toţi cei responsabili de moartea violentă a tatălui său să fie traşi la raspundere. Abia după 30 de ani, dosarul a fost redeschis, iar procurorii au ajuns să-l cerceteze şi pe ministrul de interne comunist.

Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu: „Ce am făcut a fost să prezint dovezi că acel dosar disjuns acum în urmă cu 11 ani nu a fost niciodată urmărit penal şi nu a fost niciodată judecat. A fost pur şi simplu muşamalizat.”

Fiul disidentului Gheorge Ursu a intrat, în 21 octombrie 2014, în greva foamei, în semn de protest faţă de faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis, iar ofiţerul de la Securitate care a coordonat ancheta ce l-a vizat pe acesta nu este pus sub acuzare. El a arătat că a încercat să vorbească, în mai multe rânduri, cu ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, însă acesta nu l-a primit, ci a acceptat să vorbească cu el doar după ce a intrat în greva foamei.

Inițial, Parchetul Tribunalului Bucureşti a dispus, printr-o rezoluţie din 21 ianuarie 2013, neînceperea urmăririi penale pentru fostul ofiţer de securitate Marin Pîrvulescu. Soluţia a fost contestată de fiul lui Gheorghe Ursu la Tribunalul Militar Bucureşti, care în 16 octombrie 2013 a respins definitiv cererea de judecare a fostului ofiţer de securitate.

Judecătorul Tribunalului Militar Bucureşti a susţinut, în motivarea deciziei, că Gheorghe Ursu nu a fost cu adevărat un disident politic, opoziţia sa la regim fiind "nesemnificativă". Mai mult, în motivare s-a afirmat că Ursu a fost chiar "un privilegiat" al regimului: şi-a făcut concediile în străinătate, "neexistând practic ţară din Europa nevizitată de acesta", nu a fost dat afară de la serviciu, iar fiul său era stabilit în SUA. Judecătorul nu a precizat sursa acestor informaţii despre Ursu şi nici sursa aprecierilor sale despre practicile regimului comunist.

Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliţiei Capitalei, în 1985, fiind bătut sistematic de anchetatori şi de colegii de arest, tocmiţi de organele de anchetă. La 1 iulie 2016, el ar fi împlinit 90 de ani.


Citiți și:

Fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, în greva foamei: „Am ajuns efectiv la exasperare”
Fiul disidentului anti-comunist Gheorghe Ursu își caută dreptatea de 30 de ani