Sari la conținut
News Alert

Cine a fost Corneliu Vadim Tudor. Traseul politic

Corneliu Vadim Tudor a trecut pragul Revoluţiei ca jurnalist şi scriitor. Numele său devenise notoriu în perioada comunistă datorită admiraţiei pe care o arăta cuplului Ceauşescu. Ani la rândul, a publicat în revista "Săptămâna" poeme elogioase la adresa lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu, pe care îi numea "marele conducător" şi "fiica prea iubită a poporului român".

Corneliu Vadim Tudor: „Să trăiască Ceauşescu, care ne-a redat mândria de-a sărbători unirea şi de-a ne numi români!”

Şi dezaprobarea sa faţă de cei care se împotriveau regimului şi plecau din ţară îl făcuseră celebru înainte de Revoluţie. Imediat după căderea regimului comunist, s-a orientat spre politică.

Împreună cu scriitorul Eugen Barbu, în 1990 a fondat revista România Mare, iar anul următor, partidul România Mare.

Ales senator în 1992, Vadim Tudor a fost locomotiva parlamentară a formaţiunii sale timp de 16 ani, cu un discurs catalogat adesea drept extremist, xenofob şi naţionalist. La fiecare tur de alegeri a reclamat fraude uriaşe în defavoarea sa şi a PRM.

Corneliu Vadim Tudor, 11.10.1992: „Am votat cu sentimentul că... Se filmează, da? Am votat cu sentimentul că votul este mai puternic decât sabia cum spunea, acum 130 de ani, Abraham Lincoln.”

În 1996, candidează pentru prima oară la prezidenţiale, iar rezultatul este modest, sub 5%. Patru ani mai târziu, bulversează orice calcule electorale: ajunge în turul doi. Situaţia declansează o mobilizare publică fără precedent în favoarea lui Ion Iliescu, inclusiv în tabăra partidelor de dreapta.

Ion Iliescu câştigă fotoliul de la Cotroceni, în timp ce Vadim Tudor se mulţumeşte cu cele 121 de mandate parlamentare pentru PRM. În 2004, Vadim Tudor ţinteşte din nou prima poziţie din stat, în stilu-i deja consacrat.

Corneliu Vadim Tudor, 22.11.2004: „Eu candidez la preşedinţie şi eu vă spun că alegerile vor fi furate. Domnişoară, mă lăsaţi? Domnule Valeriu Nicolau, educaţi-vă salariaţii să nu ne mai bage pumnul în gură. Asta-i o mascaradă.”

Acuzat şi în ţară, şi peste hotare, pentru discursul xenofob, liderul PRM încearcă în 2004 o reconciliere publică. Prezintă scuze poporului israelian pentru afirmaţiile antisemite şi construieşte în Braşov o statuie a fostului premier Itzak Rabin. Însă aceste gesturi nu îl ajută: adună doar 12,5 la sută din voturile valabil exprimate.

Declinul PRM continuă la alegerile din 2008: partidul rămâne în afara Parlamentului. Un an mai târziu, Vadim Tudor obţine trei locuri în Parlamentul European. Elementul-surpriză este tandemul electoral făcut cu George Becali. Peste câteva luni, intră în cursa pentru Cotroceni, dar strânge numai 5,5 la sută din voturi.

Corneliu Vadim Tudor ratează şi scrutinul europarlamentar din 2014. Însă îşi depune pentru a cincea oară candidatura la Preşedinţia României. Un demers aproape individual, pentru că Partidul România Mare s-a dezmembrat după despărţirea de nume cu notorietate precum Lia Olguţa Vasilescu, Corneliu Ciontu, Codrin Ştefănescu sau Dorel Onaca. Iar în vara lui 2013, reprezentanţii a 24 de organizații județene ale PRM au decis prin vot revocarea lui Vadim Tudor și a întregii conduceri a partidului.

Corneliu Vadim Tudor, 28.07.2013: „Şi papa de la Roma poate fi debarcat tot prin votul lor. Că nu reprezintă pe nimeni. Partidul Romania Mare e înscris la OSIM pe numele Vadim Tudor. Cine a votat așa ceva va fi dat afara din partid. Eu pot cere la Registrul Comerțului radierea PRM pentru că e pe numele meu.”

Corneliu Vadim Tudor, 23.09.2014: „Toţi au ruinat această ţară, numai eu am dreptul moral să deschid gura. Să nu se spună că eu sunt perimat, expirat. Am o forţă de zimbru în mine. Şi pentru ţara mea sunt capabil de mult mai multe sacrificii.”