Sari la conținut

Emil Hurezeanu, despre Ioan Rus: E un mahăr. Ăștia recrutați de mult de Partid sunt buni băieți! Își fac treaba

Iată ce spune analistul Emil Hurezeanu:

 „Ioan Rus este un număr greu. Este un personaj influent, face parte din clubul cocoșaților, ca să zic așa, clubul mandarinilor (...) Dl. Rus, în ciuda numelui, e un mahăr. Face lucruri. Era președintele Centrului Universitar la Cluj înainte de 1989, pe vremea când aspiranți cu ciocul verde ca Boc și alții făceau mari eforturi să pătrundă pe orbită.

Rus e un băiat de țărani ardeleni, cu frați care au făcut școli bune, stăpân pe poziție, a făcut afaceri la timp, a făcut politică la timp, a lăsat urme adânci atunci când a trecut prin Ministerul de Interne, unul dintre cei mai respectați miniștri de Interne – acolo trebuie să ai chimie cu miliția, cu poliția, e greu....doar el și Blaga au avut asta.

Și are un joc non-conformist în interiorul buchiilor pesediste: a știut de la început să-i laude talentele promițătoare ale lui Ponta intrând mereu în conflict cu alții. A avut și o perioadă mai retractilă după plecarea din Guvern împreună cu Guvernul lui Adrian Năstase. A jucat imediat un rol important cu așa-zisul „grup de la Cluj”, care e mai mult o monedă puternică pe piața de la București (...) Având în vedere precaritatea mediului politic românesc, un primar sas de la Sibiu, un grup de la Cluj, un sforar-păpușar cu dexterități verificate de la Bacău – e vorba de dl. Hrebenciuc - , un excentric brazilianofil de la Constanța joacă roluri. Oamenii aceștia sunt văzuți ca soluții de derapare. În orice caz, mai îmbunătățesc puțin peisajul.

Dl. Rus l-a ținut atunci departe pe dl. Iliescu, în numele „grupului de la Cluj”. De fapt, el e grupul de la Cluj, deși și dl. Dâncu joacă un rol important de ilustrare intelectuală a unui grup de mahări. Dl. Pușcaș e puțin mai discret, își vede de studii.

Autostrada Transilvania nu ține de dl. Rus din Transilvania, dar în orice caz, dl. Rus din Transilvania își isprăvește treaba mai bine decât dl. Șova, derapat pe drumul dintre Gara de Nord și Cotroceni, de la sediul Ministerului Transporturilor spre sediul viitorului camarad al domniei sale.

Și Ponta joacă bine povestea asta. Își stârnește mici probleme printre baronii pe care, de fapt, nu-i înghite. E reciproc sentimentul, în cazul lui Ponta. Ponta nu-și înghite baronii și baronii nu-l înghit pe Ponta. De-aici jocul ăsta de hate-love în materie de „vrei-să-fii-prezidențiabilul-nostru, te rugăm, trebuie!”. „ - Aș vrea, dar nu pot, sunt prea tânăr, sunt prea deștept” și așa mai departe. Iar domnul Rus, sigur, poate să declanșeze multe obstacole, (...) să le urnească. El a fost, după intrarea în opoziție în 2005, unul dintre principalii susținători ai autostrăzii Transilvania. Și a reușit. E un element de integrare Rus.

Partidul nu s-a înșelat prea mult când a selectat, a recrutat oameni de nădejde pe la UASCR, pe la UTC, pe la Navrom, prin alte părți, în țară sau în străinătate. A ales bine. De acolo văd că s-au recrutat oamenii cei mai buni. Adolescenții democrației din ultimii 25 de ani dau greș, se împiedică, se bâlbâie. Aștia recrutați de mult sunt buni băieți! Își fac treaba”.