Sari la conținut

Monica Ridzi, apel „disperat” către ministrul Justiţiei: „Mă rog la Dumnezeu în fiecare clipă să nu mor în penitenciar”. Reacția ANP

Actualizare 16.45. Administrația Națională a Penitenciarelor reacționează la afimațiile făcute de Monica Iacob Ridzi.

Redăm comunicatul integral:

„Referitor la opiniile exprimate în spațiul public ce fac referire la condițiile de cazare de care a beneficiat o anumită persoană custodiată de Penitenciarul Gherla, la cheltuielile alocate pentru întreținerea deținuților, dar și la faptul că activitatea sistemului penitenciar nu este verificată niciodată, Administrația Națională a Penitenciarelor face următoarele precizări:

1. CONDIȚIILE DE CAZARE/ RESPECTAREA DREPTURILOR

Din data de 17.02.2015 și până la momentul transferului, persoana în cauză a fost cazată în infirmeria penitenciarului, împreună cu o altă deținută și a urmat tratamentul medical prescris de specialiștii consultați înainte de intrarea în custodia sistemului penitenciar.

Deținuta a primit două pături din dotarea penitenciarului și i-a fost aprobată cererea de a primi o pilotă de la familie.

În cadrul Penitenciarului Gherla, inclusiv la Secția Exterioară Cluj, temperatura medie în camerele de cazare este 22 C. Fiecare cameră are în dotare un termometru și zilnic temperatura camerelor este notată într-un registru special.

Ca urmare a verificărilor efectuate în camera unde a fost cazată deținuta IRM, a rezultat faptul că afirmația conform căreia 'pereții sunt scrijeliți, cu urme de sânge, iar în cameră sunt urme de fecale' nu corespunde realității, aceasta respectând normele igienico-sanitare.

(Fotografie atașată comunicatului ANP. Instituția nu a precizat unde a fost făcută fotografia)

2. CHELTUIELILE ALOCATE PENTRU ÎNTREȚINEREA DEȚINUȚILOR PREVĂD:

Cuantumul cheltuielilor alocate pentru întreținerea unui deținut în anul 2014 a fost de 535 lei/lună cost mediu și a rezultat din raportul prevederilor bugetare pentru bunuri și servicii și numărul mediu al deținuților din anul menționat (31.847 deținuți). Costul mediu cuprinde cheltuielile cu hrana deținuților, utilitățile (energie electrică, gaze naturale, apă, CLU pentru încălzire și preparare hrană), materialele pentru curățenie, carburanții, reparațiile curente, medicamente, materiale sanitare, dezinfectanți, piese de schimb, lenjerie și accesorii de pat și altele.

De asemenea, în anul 2014 contribuţia medie lunară la bugetul asigurărilor sociale de sănătate (CASS) pentru un deținut a fost de 94 lei.

Referitor la suma de 2.100 lei, vehiculată adesea în spațiul public, facem precizarea că aceasta cuprinde cheltuielile cu personalul, investițiile, inclusiv cheltuielile cu bunuri și servicii detaliate mai sus și CASS, raportate la numărul mediu de deținuți. Toate cheltuielile menționate reprezintă bugetul integral al instituției.

(Fotografie atașată comunicatului ANP. Instituția nu a precizat unde a fost făcută fotografia)

3. EVALUAREA ACTIVITĂȚII ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR ȘI A UNITĂȚILOR SUBORDONATE

Sistemul penitenciar a fost și este verificat periodic de autoritățile cu atribuții de control, naționale și comunitare. Menționăm că activitatea Administrației Naționale a Penitenciarelor și a unităților subordonate a făcut obiectul unor verificări din partea auditorilor Curții de Conturi a României și ai Camerelor Teritoriale ale Curții de Conturi, ultimul control având loc în luna noiembrie 2014. În cadrul misiunilor de audit, respectiv control au fost verificate și evaluate situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea veniturilor și a efectuării cheltuielilor din bugetul de stat alocat instituției noastre. Controalele au vizat exercițiile financiare aferente anilor 2008 – 2013.

De asemenea, modul de desfășurare a procedurilor de achiziții publice este monitorizat de către Autoritatea Națională de Reglementare și Monitorizare a Achizițiilor Publice, sistemul administrației penitenciare, nefiind exclus de la aplicarea prevederilor OUG nr. 34/2006.

În ceea ce privește respectarea drepturilor deținuților, Administrația Națională a Penitenciarelor este verificată periodic de Corpul de Control al ministrului justiției, dar și de organisme internaționale, precum Comitetul pentru Prevenirea Torturii. Precizăm că ultima misiune de verificare din partea CPT a avut loc în luna iunie 2014.”


Fostul ministru al Tineretului, Monica Iacob Ridzi, condamnată la cinci ani de închisoare, a scris, marţi, pe blogul său, un mesaj intitulat „Apel la reflecţie”, în care vorbeşte despre condiţiile din închisori, spunând că aceia care ajung în penitenciare sunt condamnaţi, a doua oară, la umilinţă, notează Mediafax.

„Sunt două săptămâni de când sunt în penitenciar dintr-o gravă eroare judiciară, două săptămâni de chin, de umilinţă, de durere, de suferinţă. Două săptămâni în care m-am simţit tot mai rău, două săptămâni în care medicul penitenciarului - o doamnă căreia nu am ce să-i reproşez - văzând cât îmi este de rău, a făcut eforturi să mă trimită la un spital pentru investigaţii ce îmi sunt urgente şi necesare având în vedere bolile grave de care sufăr”, scrie Monica Iacob Ridzi.

Ea spune că sistemul medical din penitenciar nu este bine gândit, asistenţa medicală fiind bine reglementată în lege, dar greu aplicabilă în practică.

„Medicamentele sunt foarte puţine, cele extrem de necesare lipsesc, medicamentele sub formă de capsule sau plicuri, nici familia nu are voie să le cumpere chiar dacă ai reţetă, fondurile pentru analize medicale sunt limitate… Toate acestea se întâmplă deoarece în ultimii 25 de ani în România toţi cei care au fost la şefia Ministerului Justiţiei au subfinanţat Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi cei care au făcut unele reguli nu au trecut pe aici”, mai arată Ridzi.

Aceasta mai spune că pentru condiţiile din penitenciare nu sunt vinovaţi directorii penitenciarelor, pentru imposibilitatea efectuării unor investigaţii necesare deţinutilor nu sunt vinovaţi medicii din penitenciare, vinovaţii fiind cei care, subfinanţând în mod constant Administraţia Naţională a Penitenciarelor, au generat o situaţie critică în acest moment şi „ar trebui să răspundă penal pentru asta”. 

„Mă întreb câţi oameni trebuie să mai moară în penitenciare sau să se îmbolnăvească grav, câte procese să mai piardă România la CEDO pentru ca să se facă ceva şi pentru cei care, odată ajunşi în penitenciare, sunt condamnaţi, a doua oară, la umilinţă? Condamnare primesc, deopotrivă, şi familiile deţinutilor, şi copiii lor care vin să-şi vadă părinţii în condiţii improprii, greu de descris. Copiii mei au fost deja grav afectaţi de vizita cu dispozitiv de separare la care au avut dreptul. Şi nu doar ai mei. La aceşti copii nu se gândeşte nimeni? De ce trebuie pus un geam între o mamă şi copiii ei de doar câţiva anişori? Dacă mama nu a fost acuzată de fapte de violenţă, vizitele cu dispozitiv de separare pot fi considerate tratament inuman, o formă de tortură atât pentru mamă, cât şi pentru copii, tratament interzis de lege”, mai spune fostul ministru.

Monica Iacob Ridzi mai arată că situaţia sa medicală este agravată de condiţiile din penitenciar, care „nu asigură respectarea demnităţii umane, cum prevede Legea 254/2013 la art. 4”.

„Pot să vă spun că nu am fost condamnată doar la o pedeapsă privativă de libertate. Am fost condamnată să stau în frig, mă încălzesc - ca şi celelalte deţinute - cu sticle de apă încalzită la filtrul de cafea, am fost condamnată să fac duş de trei ori pe săptămână în cele zece minute cât este apă caldă acum (cele zece minute le împart cu colega de cameră pentru că avem un singur duş, de fapt o ţeavă în loc de duş, dar ne bucurăm ca nişte copii când o avem (...) Mai mult, am fost condamnată să mă plimb maxim o oră pe zi într-o "cuşcă" de aproximativ 10 m / 4 m în care cerul îl vezi tot prin gratii acoperite cu plasă deasă. Sau am fost condamnată să nu mă plimb deloc dacă ora de "plimbare" se suprapune ca program cu ora de vizită”, mai arată Ridzi.

Ea susţine, de asemenea, că, în condiţiile în care pe lângă afecţiunile grave pe care le are suferă şi de o formă gravă de trombofilie, pe care nu o poate trata din cauza unei alte afecţiuni, boala Von Willebrand, „singura variantă de a evita decesul prin trombembolie” este să facă mişcare cât mai des.

„Prin urmare, fac sute de paşi pe lungimea de trei metri a celulei în care stau şi mă rog la Dumnezeu în fiecare clipă să nu mor în penitenciar cum au mai murit oameni bolnavi în penitenciarele din România. Deşi nu am voie să stau lângă persoane bolnave, răcite sau cu alte infecţii din cauza riscului de a mi se agrava bolile pe care le am din cauza lipsei imunităţii, acest lucru este imposibil în penitenciar din cauza supraaglomerării. Deşi stau tot timpul cu masca de protecţie, iau antibiotic de 26 de zile deja, pentru a preveni contractarea unei alte infecţii pe lângă pielonefrita de care sufăr în acest moment, riscul de a contracta o altă infecţie este mare şi poate duce chiar la decesul meu”, mai scrie Monica Iacob Ridzi.

În finalul scrisorii sale, ea îl roagă public pe ministrul Justiţiei să meargă în penitenciare şi să vadă condiţiile în care sunt ţinuţi deţinuţii şi în care lucrează angajaţii.

„Poate atunci veţi aloca mai mulţi bani celor care, nu din vina lor, sunt condamnaţi a doua oară odată ajunşi în penitenciare. Sper, domnule ministru, că nu gândiţi că: "aşa le trebuie, au greşit, să sufere. Nu trebuie să investim în penitenciare". Ştiţi, domnule ministru, moartea în chinuri este mult mai dureroasă şi este o formă de tortură. Ori, pentru un om bolnav ca mine, condamnarea la închisoare este de fapt o condamnare la moarte, pentru că sistemul penitenciar, gestionat de dumneavoastră, nu poate asigura mie şi sutelor de deţinuţi din România minimul de decenţă şi non-umilinţă umană. Este un apel la reflecţie. Este un apel disperat. Înteleg să îmi duc crucea până la capăt. Însă înţeleg să vreau să trăiesc cu gândul la copiii mei, de care nicio instanţă, de care nimeni nu mă poate despărţi. Ei sunt, la urma urmei, singura determinare pe care o mai am", îşi încheie Ridzi mesajul postat pe blogul său.

Monica Iacob Ridzi, la Spitalul Penitenciar Jilava. „O condamnare la închisoare să sperăm că nu va echivala cu o condamnare la moarte”, spune soțul acesteia