Sari la conținut

RETROSPECTIVĂ 2014 | Anul schimbărilor în PNL

În cursul istoriei sale, traiectoria PNL a străbatut de la stânga la dreapta aproape întreg spectrul politic. "PNL (...) a ratat oportunitate după oportunitate și, în loc să crească și să ajungă pivotul polului de centru-dreapta din România, s-a blocat și se îndreaptă acum tot mai vertiginos spre o criză care pare inevitabilă. Criza nu este provocată din afara partidului, ci de o grava deficiență internă de leadership", constata, încă de acum 8 ani, fostul liberal Valeriu Stoica.

Primul președinte liberal care a încercat să scoată PNL din pericolul stagnării a venit cu soluții de import. Crin Antonescu este produsul generației așa numiților lupi tineri ai anilor '90, printre care se numără Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban și Dinu Patriciu. Deputat din 1992, ajuns în lumina reflectoarelor în 1997, ca ministru al Sportului, politicianul atipic cu plete intră în forță în politica românească abia în martie 2009. Îl invinge atunci în alegerile interne pe fostul premier Călin Popescu Tăriceanu și devine președintele Partidului Naţional Liberal.

Conștient de potențialul partidului său, care nu trecuse pragul de 20%, Crin Antonescu va încerca să-și folosească personalitatea și ideile în această direcție. Primul an de mandat debutează promițător. Liderul PNL se căsătorește, iar două luni mai tarziu îl înfruntă pe Traian Băsescu în cursa pentru președinție.

În paralel, în tentativa sa de a da uitării imaginea PNL de partid-balama, Crin Antonescu a experimentat, rând pe rând, două alianțe neaşteptate. Alături de social-democratul Victor Ponta devine, în 2011, șeful Opoziției. Se naşte Uniunea Social Liberală, care are o ţintă unică: debarcarea preşedintelui Traian Băsescu.

Crin Antonescu, fost preşedinte PNL, declara atunci:" am fost atâţia ani adversari şi pentru că ne-am luptat cu atâta vrednicie, putem avea garanţia că acum vom lupta cu vrednicie împotriva duşmanului adevărat al României. Ne dăm mâna cu doctrinele noastre, cu identitatea noastră, cu istoria nostră, ne dăm mâna cu toţii pentru prezentul şi viitorul acestei ţări".

Principalul obiectiv al liderului PNL vizează însă folosirea noii alianțe pentru a crește reprezentarea formațiunii sale atât în plan local, cât și parlamentar. La alegerile din 2012, PNL obţinue un sfert de mandate în Parlament, o treime din numărul aleşilor locali, plus susţinerea PSD pentru Crin Antonescu la Cotroceni. Aceste cifre record nu sunt însoțite și de un proiect doctrinar asumat de dreapta, dublat de o reorganizare efectivă a filialelor din teritoriu, situație care se va dovedi, ulterior, fatidică pentru Crin Antonescu.

Intrarea la guvernare nu oferă liniștea dorită . După eşecul USL de a-l demite pe Traian Băsescu, tensiunile dintre PSD şi PNL se accentuează. Inevitabilul se produce pe 25 februarie 2014. Crin Antonescu realizează că PSD nu are de gând să-l susţină în cursa pentru preşedinţia României și constată că proprii miniștrii lucrează mai mult pentru social democraţi decât pentru PNL. Drept urmare, liderul PNL se angajează într-un gambit riscant: ieșirea partidului său de la guvernare din poziția de victimă a aliaților de până atunci. Pretextul l-a constituit refuzul premierului Victor Ponta de a-l numi pe liberalul Klaus Iohannis vicepremier şi ministru de interne.

Ieșirea PNL de la guvernare văduveşte partidul și așa în criză de cadre, de un fost lider de partid. Călin Popescu Tăriceanu îşi anunţă ieșirea din PNL și intenția de a-și crea propria formaţiune politică. "Nu aş dramatiza deloc. Nu mă miră. (...) Privesc, din punctul acesta de vedere, fără emoţii ce face domnul Tăriceanu, dar cu o nesfârşită jenă pentru că totuşi e vorba de un om a cărui imagine 20 şi ceva de ani a fost asociată cu cea a PNL", a reacționat atunci Crin Antonescu.

Odată cu ruperea USL, preşedintele liberal se putea întoarce la ce ştia să facă cel mai bine: lupta din opoziţie. Strategia nu mai dă însă roade. În trecut, profitând de cota sa de imagine, Crin Antonescu și-a impus voința în ședințele de partid, jucând cu propria demisie pe masă. Odată cu aducerea lui Klaus Iohannis în partid, acest fel de a conduce a avut efect de bumerang. Imediat după eșecul de la europarlamentare, în buna tradiție liberală, președintele erodat al acestei formațiuni politice este sacrificat pe altarul intereselor cooperativei formate de liderii din teritoriu.

Cel care a profitat a fost chiar omul adus de Crin Antonescu să preia frâiele partidului în cazul în care el ar fi a ajuns la Cotroceni. Klaus Iohannis :"conform statului, în calitate de prim-vicepreşedinte, am preluat interimar funcţia de preşedinte al partidului". Fostul primar al Sibiului a înțeles rapid metoda de joc a liberalilor: "dacă congresul va vota pentru mine, voi accepta".

Atât noul lider, cât și liberalii care l-au susținut au fost conștienți, de la bun început, că această coabitare este doar temporară. Pentru Klaus Iohannis, noua funcție a constituit rampa de lansare spre scaunul prezidențial în timp ce pentru liderii de filiale a însemnat finalul centralizării puterii la Bucureşti și reîntoarcerea la vremurile în care ei decideau cine va fi preşedintele partidului.

În prezent, liberalii au de-a face cu provocarea înregimentării în altă familie europeană - cea a popularilor europeni şi a coabitării prin fuziune cu foştii democraţi-liberali conduşi de Vasile Blaga. Pe lângă temerile legate de identatea ca partid, vechii liberalii trebuie să facă faţă acestor teste cu o conducere interimară, reprezentată de Alina Gorghiu,

"La vârsta mea interminabilă am considerat că partidul acesta care împlineşte 104 ani (...) are nevoie de o întinerire, care nu s-ar fi realizat nici cu dl Atanasiu, nici cu dl Orban. Şi oricum ar fi fost greu de ales pentru ei, nu ştiu cum s-ar fi împărţit voturile. (...) Eu aveam de ales intre niste prieteni si interesele PNL", avea să comenteze, după alegerea noului lider interimar seniorul Mircea Ionescu Quintus.

Rămâne de văzut câte avantaje aduc aceste mişcări la viitoarele alegeri din 2016, care se vor constitui în test atît intern, ca organizare internă şi preludiu la prezidenţiale, cât şi extern, prin tematică şi afiliere pentru PNL.