Sari la conținut

RETROSPECTIVĂ 2014 | De la USL şi PDL, la USL 2.0 şi PNL  

La trei ani de la înfiinţare, Uniunea Social Liberală s-a destrămat. PNL a decis să rupă alianţa. Motivul invocat: PSD ar fi refuzat să-l accepte pe edilul Sibiului, Klaus Iohannis, pentru funcţia de vicepremier şi Ministru de Interne.

Cu doar o oră înaintea anunţului PNL, premierul Victor Ponta a făcut apel la liberali să revină la masa negocierilor. Şeful Guvernului a insistat pentru o formulă guvernamentală aşa cum a fost validată de Parlament la finalul anului 2012, respectiv una în care liberalilor le revenea postul de viceprim-ministru cu atribuţii de ministru al Finanţelor. Astfel, deşi nu a existat un refuz ferm, Victor Ponta a dat de înţeles că nu va accepta ca primarul Sibiului să devină vicepremier şi ministru de Interne.

Marele nemulţumit de ruperea Uniunii a fost Călin Popescu Tăriceanu, fostul preşedinte al PNL. În iulie, el a anunţat că fondează Partidul Liberal Reformator, iar o lună mai târziu, la primul congres, a devenit preşedinte al PLR şi prezidenţiabil. Formaţiunea nu este nici acum înscrisă oficial în registrul partidelor politice.

Pe scena politică românească a apărut şi Partidul Mişcarea Populară, desprins din fundaţia Mişcarea Populară, cea care fusese înfiinţată la cererea şi sub directa îndrumare a lui Traian Băsescu. Cel mai important politician al partidului devine Elena Udrea. Demisionara din PDL este aleasă preşedintă a formaţiunii la congresul din vară, ocazie cu care îl prezntă şi pe prezidenţiabilul PMP: fostul consilier prezidenţial Cristian Diaconescu. În cursa electorală pentru prima funcţie în stat a intrat, în cele din urmă, aceeaşi Elena Udrea.

Aproape de jumătatea anului, PNL părea să nu îşi fi revenit după despărţirea de PSD. Rămaşi pe cont propriu în lupta electorală, liberalii nu au reuşit să-şi atingă obiectivul de 20% din voturi la alegerile europarlamentare din luna mai. Lucru pentru care şi-au asumat răspunderea deţinătorii primelor două funcţii din partid: Crin Antonescu şi Klaus Iohannis.

Într-o răsturnare neaşteptată de situaţie, demisionarul Klaus Iohannis primeşte mandat să asigure, interimar, funcţia de preşedinte. Iar evenimentele continuă cu repeziciune. PNL renunţă aproape peste noapte la demisionarul Crin Antonescu, modifică statutul pentru a-i permite primarului din Sibiu să candideze la şefia partidului şi organizează un congres la finalul căruia Klaus Iohannis este declarat preşedinte al PNL. Cu aceeaşi ocazie se oficializează şi foarte proaspăta alianţă cu PDL, iar formaţiunile îşi anunţă intenţia de a prezenta un candidat unic la alegerile prezidenţiale. După o lună de suspans, este anunţat şi numele celui care va concura pentru fotoliul de la Cotroceni: Klaus Iohannis.

În faţa ofensivei liberale, PSD răspunde, cu două zile înaintea turului al doilea al alegerilor prezidenţiale, cu reînfiinţarea Alianţei aflate la putere la începutul anului. USL 2.0 îşi propune să ducă mai departe proiectele alianţei care obţinea un scor zdrobitor la alegerile parlamentare din 2012, iar locul PNL este luat de PLR, partidul încă neînregistrat al lui Călin Popescu Tăriceanu.

Sfârşitul anului aduce şi el schimbări importante pe scena politică românească. Învingător detaşat, dar totuşi neaşteptat al competiţiei electorale, sobrul Klaus Iohannis îi ia locul impulsivului Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al României. Şi va trebui să găsească echilibrul între USL 2.0, al cărui principal pol de putere este Partidul Social Democrat, şi marele Partid Naţional Liberal, care uneşte PNL şi PDL.