Sari la conținut
News Alert

ADHD, o boală de multe ori greșit diagnosticată

Copii agitați, care nu prea stau la locul lor și nu se pot concentra când li se dă ceva de făcut. Este situația perfectă pentru a-i trimite pe cei mici la psihiatru, cu suspiciunea că ar suferi de ADHD. Conform organizației „Salvați Copiii”, de multe ori diagnosticul se pune în numai 30 de minute, în condiţiile în care, în mod normal, comportamentul copilului ar trebui analizat timp de câteva săptămâni. Asta face ca ADHD sa fie una dintre bolile cele mai fals diagnosticate.

David a ajuns în anul 2016 în Centrul Edulier destinat copiilor cu dificultăţi de învăţare cu diagnosticul de ADHD.

„Am ajuns la terapie în urma anumitor probleme referitoare la neatenţie, atât în casă la teme, cât şi în colectivitate”, a explicat tatăl copilului.

După ce l-au evaluat, terapeuţii şi-au dat seama că băiatul nu suferă de această tulburare mintală.

„El de fapt era dislexic şi hiperactivitatea din timpul orelor cu siguranță se datora faptului că ritmul de predare era prea alert pentru capacitățile lui. Normal ca îşi pierdea interesul şi începea să facă altceva”, a explicat terapeutul educațional Roxana Din.

Astfel de situaţii sunt foarte întâlnite în România. De exemplu, specialiştii de la organizaţia „Salvaţi Copiii” confirmă tulburarea la mai puţin de 30% dintre copiii care ajung aici cu acest prognostic. Şi asta pentru că orice copil mai agitat şi cu rezultate slabe la învăţătură este diagnosticat cu ADHD, fără prea multe investigaţii, într-un timp record.

Din păcate, în România după 20 de minute se cam pune un astfel de diagnostic. Multe dintre simptomele ADHD sunt comune într-o serie de alte dificultăţi de sănătate emoţională pe care copiii le trăiesc, ADHD fiind un diagnostic foarte uşor de pus, foarte de la îndemână”, a explicat psihologul Diana Stănculeanu.

„În spate se ascund alte tulburări: tulburări de anxietate, de adaptare mai ales şcolară, de ataşament. De exemplu, mulţi dintre copiii care au tulburare de ataşament de tip dezinhibat pot fi foarte uşor de confundat cu copiii care au o simptomatologie de tip ADHD”, a adăugat medicul psihiatru Oana Niculae.

Trataţi pentru o boală pe care nu o au

Mai grav este faptul că, pe lângă terapie, doctorii recomandă tratament medicamentos. Astfel, copiii ajung să ia pastile pentru o afecţiune pe care nu o au, iar efectele asupra organismului pot fi grave.

„În momentul în care eu asupra structurii şi funcţionării lui de bază intervin cu o substanţă medicamentoasă de care el nu are nevoie atunci vor apărea efecte la nivelul funcţionării însemnând că, dacă eu dau unui copil un antidepresiv şi el nu are nevoie în mod clar o să văd nişte simptome care o să-l activeze suficient de tare ca un antidepresiv”, a explicat medicul psihiatru Oana Niculae.

„Va suprastimula producţia unor substanţe, va frâna foarte tare producţia altor substanţe. Evident că intrăm într o poveste de dezechilibru de care nu aveam nevoie”, a adăugat psihologul Diana Stănculeanu.

În mod normal diagnosticul se pune în câteva săptămâni sau chiar luni de către un specialist.

O resursă foarte bună este consilierul şcolar. Este o persoană calificată, care are informaţii şi acces la nişte informaţii foarte clare şi ar putea să facă o referire mai departe către un specialist care să pună diagnostic”, a precizat psihiatrul Oana Niculae.

„Un cadru didactic poate doar să spună părinților: pentru vârsta aceasta, copilul dumneavoastră este înainte sau în urma cu aceste comportamente. Poate ar fi bine să investigați mai departe să vedeți despre ce poate fi vorba. Dar în niciun caz un cadru didactic nu poate să spună: copilul dumneavoastră, cred eu, are ADHD sau o mai spune și public în şedința cu părinții sau să i se spună direct copilului de față cu colegii săi”, a atras atenția psihologul Diana Stănculeanu.

Şi asta pentru că este una dintre cele mai stigmatizate boli. În România, copiii cu ADHD sunt marginalizaţi, alungaţi din şcoli şi catalogati drept „copii problemă". De aceea, psihologul şi psihiatrul trebuie să îi urmărească timp de mai multe săptămâni, atât la şcoală, cât şi acasă, pentru a pune un diagnostic corect.

„Fac o evaluare foarte ştiinţifică dacă vreţi, cu teste, cu baterii psihologice sau special construite pentru asta, dar nu-i pun un diagnostic pentru că l-am văzut 20 de minute în cabinetul meu, mi s-a părut că s-a mişcat foarte des şi am decis ca medic sau ca psiholog clinician ca acest copil să primească diagnosticul de ADHD”, a precizat psihologul Diana Stănculeanu.

Astfel, diagnosticaţi la timp, elevii cu ADHD se pot recupera şi pot ţine pasul cu ceilalţi colegi. În caz contrar, fără un ajutor specializat, copiii stigmatizaţi de astăzi riscă să devină adulţii inadaptaţi de mâine.

Citiți și: Copiii hiperactivi suferă de o „tulburare cerebrală”, nu sunt „prost crescuți”

Problemele întâmpinate de mama unui copil cu ADHD

Cifrele ADHD în România - 200.000 de copii afectați

Cum trebuie să ne comportăm cu copiii cu ADHD

Puţini profesori de sprijin pentru elevii cu nevoi speciale