Sari la conținut

"Şoldul lui Moga" | Proteza inovativă creată în România

Medicina din România are resurse uriaşe de talent. Un medic de la Spitalul Militar din Bucureşti visează să revoluţioneze operaţiile chinuitoare pentru pacienţii care au nevoie de proteză de şold. A creat o piesă care scuteşte oamenii de dureri şi complicaţii, iar pentru ea a primit medalii de aur la saloane de inventică. Străinii râvnesc deja la dispozitivul-minune, care ar costa de trei ori mai puțin și ar ajuta bolnavii să se însănătoşească mai repede. Aici însă intervine problema: ortopedul caută încă finanţare ca să înceapă producţia.

Nicoleta Nica, pacientă: „Aveam durereri absolut îngrozitoare. Simţeam că nu pot ajunge acasă, nu puteam să merg. Începusem să devin dependentă de pastile.”

Şapte ani de chinuri, în care durerea cumplită nu o mai lăsa să pună piciorul pe pământ. Una dintre pacientele ortopedului ce a inventat noua proteză are implantată tija folosită în prezent. O intervenţie dificilă, urmată de şase luni chinuitoare în care a reînvăţat să umble. Când credea că s-a terminat cazna, Nicoleta a aflat că boala de care suferă îi macină cartilajul dintre şold şi femur şi la celălalt picior. Asta înseamnă încă o operaţie.

Ortopedul Marius Moga s-a gândit cum să scutească de chin astfel de pacienţi în osul cărora trebuie să introducă o proteză metalică foarte mare.

Ideea a plecat din practica curentă. Operând zi de zi înlocuirea protetică a şoldului, am observat că sacrificam foarte mult os şi la persoane tinere. Renunţam la o cantitate prea mare de os când aş fi putut să o conserv si sa arunc doar partea uzată a pacientului,” precizează Marius Moga, medic primar ortoped la Spitalul Militar din Bucureşti.

Se introduce această proteză tip banană şi se bate cu ciocanul. Este maxim invazivă, uitaţi cât de mare este şi cât intră în femur. Există posibilitatea fracturării osului şi a ruperii şi a distrugerii,” explică Augustin Semenescu, prof. dr. univ. la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, Universitatea Politehnică.

Medicul a apelat la câţiva colegi şi la un fost pacient: Augustin Semenescu, profesor la Universitatea Politehnică Bucureşti. Ideea pornită din sala de operaţie s-a transformat în medalii de aur la Geneva şi Bruxelles: un nou tip de proteză pentru bolnavii care suferă de tumori osoase, artroze și fracturi. După ce medicul secţionează femurul, proteza este înşurubată simplu în os.

Primul avantaj este de conservare osoasă, pentru că pacientul tânăr are o viaţă în faţă şi ca orice organism mecanic introdus în interiorul pacientului are şi un grad de uzură. Pacientul în descursul vieţii mai ales va necesita şi o revizie din cauza uzurii. Cu cât vom avea mai mult capital osos la pacient, vom avea şi soluţii mai simple de protezare şi mai ieftine,” spune Marius Moga.

„Forma finală este realizată vreo 6 luni de după discuţii zilnice. A bâzâit telefonul mobil şi mail-urile, vizitele ori eu la doctorul Moga, ori doctorul Moga aici la mine,” adaugă Augustin Semenescu, prof. dr. univ. la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, Universitatea Politehnică.

Am întâmpinat mai multe obstacole, drumul până la final este presărat cu mai multe piedici. Noi a trebuie să rezolvăm câte o problemă care apărea. Problema se punea cu cimentul care umplea tot interiorul proteze şi m am gandit să facem nişte orificii,” spune Ileana Mateș, inginer medical la Spitalul Militar.

Invenţia medicilor români a primit deja zeci de medalii peste hotare, iar străinii privesc cu jind la dispozitivul minune. Şi în timp ce alţii ar da orice să fi avut ideea mai devreme, în România nu s-a găsit încă nimeni dispus să producă în serie proteza doctorului Moga.

Sperăm să-i convingem că proteza merită, este o soluţie ieftină şi care s-ar preta la majoritatea persoanelor, ne gândim în special la persoanele tinere care suferă din ce în ce mai mult,” spune Marius Moga, medic primar ortoped la Spitalul Militar din Bucureşti.

Ortopedul care a inventat proteza care scuteşte de chin duce însă zadarnic muncă de lămurire de doi ani. Nu şi-a pierdut încă speranţa şi insistă mereu cu gândul la pacienţii lui.