Sari la conținut

Situație dramatică pentru serviciile de medicină legală din România

Serviciile de Medicină Legală din România sunt într-o "situaţie dramatică" - două unităţi nu au laborator de toxicologie, 13 funcţionează fără laborator de anatomie patologică, iar 16 nu pot face nici măcar analize simple pentru stabilirea grupei de sânge, în timp ce 13% dintre autopsii nu se efectuează la sediul instituţiilor medico-legale, ci pe teritoriul judeţului, în condiţii mai mult sau mai putin improvizate, arată raportul pe 2016 al Institutului Naţional de Medicină Legală (INML). În plus, în aproximativ 20% dintre autopsii, medicii legişti trebuie să facă necropsia asupra unor cadavre cu risc biologic considerabil (TBC activ, Hepatita B şi C, SIDA, putrefacţie avansată), aspect mult prea uşor „uitat” de autorităţi. De asemenea, unele servicii de medicină legală se confruntă cu o lipsă acută de personal, relatează News.ro.

Astfel, potrivit raportului citat, la nivel naţional există două servicii judeţene de Medicină Legală (SMLJ), respectiv cele din Ilfov şi Giurgiu, care nu au laborator de toxicologie, 13 unităţi nu au laborator de anatomie-patologică, respectiv cele din Alba, Braşov, Caraş-Severin, Dâmboviţa, Giurgiu, Gorj, Ialomiţa, Ilfov, Maramureş, Olt, Sălaj  şi Teleorman, iar 16 unităţi nu pot face nici cea mai simplă investigaţie serologică (grupă de sânge), fiind vorba despre cele din judeţele Argeş, Bacău, Bistriţa Năsăud, Caraş-Severin, Covasna, Dâmboviţa, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Ialomiţa, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi şi Olt.

De asemenea, majoritatea serviciilor judeţene de Medicină Legală care au laborator de toxicologie pot face doar determinarea alcoolemiilor, întrucât nu sunt dotate cu mijloace de determinare a stupefiantelor, arată raportul INML pe 2016.

În anul 2016, la nivel naţional au fost făcute 21.939 de autopsii, cu aproape 2.000 mai multe decât în 2015. 13% dintre autopsii nu se efectuează la sediul instituţiilor medico-legale, ci teritoriul judeţului, în condiţii mai mult sau mai putin improvizate. Pentru a schimba această situaţie, ar trebui ca toate serviciile judeţene de Medicină Legală să aibă sală de autopsie proprie şi mijloace de transport proprii, ceea ce, din păcate, nu există, se mai menţionează în document.

În aproximativ 20% dintre autopsii, medicii legişti trebuie să facă necropsia asupra unor cadavre prezentând un risc biologic considerabil (TBC activ, Hepatita B si C, SIDA, putrefacţie avansată), aspect mult prea uşor „uitat” de autorităţi. "Trebuie subliniat că, în ciuda folosirii unor echipamente de protecţie, riscul de contaminare a personalului care efectuează autopsia nu poate fi eliminat, ceea ce explică incidenţa crescută a TBC şi hepatitelor în rândul personalului din instituţiile de Medicină Legală", mai spun autorii raportului INML.

Reţeaua de medicină legală cuprinde 53 de unităţi medico-legale în care au activat în cursul anului 2016 un număr de 1.012 persoane, dar încadrarea cu personal în majoritatea instituţiilor de profil se situeaza mult sub nivelul minim acceptabil, în raport cu volumul de muncă. Acestei lipse acute de personal  i se adaugă o repartizare disproporţională pe judeţe şi municipii a medicilor legişti, neexistând niciun fel de corelaţie cu populaţia judeţelor deservite,.

Conform sursei citate, 15 servicii judeţene de Medicină Legală se situează mult sub necesarul minim de un medic legist la 100.000 de locuitori, între acestea fiind unităţile din Maramureş (0,76), Călăraşi (0,63), Galaţi (0,64) sau Teleorman (0,92).

"Reperul de un medic legist/100.000 locuitori nu reprezintă un maxim ideal, ci reprezintă un minimum aflat la limita functionalităţii sistemului medico-legal. În situaţia în care există un singur medic legist încadrat într-un serviciu judeţean de Medicină Legală, este iluzoriu să se vorbească despre calitatea şi celeritatea activităţii judiciare. Poate că unii apreciază că dramatizăm excesiv situaţia existentă. O facem doar în conformitate cu realitatea. Dacă resursele financiare, materiale şi umane sunt atât de limitate şi nu pot fi îmbunătăţite, poate o soluţie ar putea fi concentrarea resurselor către dotarea corespunzătoare a laboratoarelor Institutelor de Medicină Legală, dotare atât umană, cât şi tehnică, pentru a face faţă solicitărilor de investigaţii a SMLJ arondate", se mai arată în raportul Institutului Naţional de Medicină Legală.

Autorii raportului semnalează probleme legate şi de organizarea actuală a reţelei, în care servicii judeţene de Medicină Legală sunt subordonate spitalelor judeţene (în sensul că banii alocaţi de la buget sunt gestionaţi de spital) şi, implicit, subordonate consiliilor locale. Ei spun că sunt probleme care se perpetuează şi se acutizează: spitalele au probleme financiare şi organizatorice deosebite, astfel încât nevoile de dotare cu aparatură medicală şi personal ale spitalului fac ca nevoile SMLJ să fie trecute pe un plan secundar (cu toate că finanţarea este total diferită).

"Cel mai adesea directorul spitalului judetean asimilează Serviciul Judeţean de Medicină Legală cu o secţie de spital, ceea ce favorizează atitudini abuzive, se efectuează încadrări de personal fără specializarea necesară, destituiri sau numiri în funcţia de şef de serviciu abuzive, încercări de intimidare sau amestec în organizarea SMLJ şi chiar imixtiuni în activitatea medico-legală. În unele judeţe se observă obstrucţionarea de către Spitalul Judeţean a folosirii fondurilor proprii ale SMLJ acumulate din prestatiile medico-legale (care conform legii trebuie să se afle în administrarea exclusivă a unităţilor respective). Achiziţiile pentru SMLJ se fac de către Spitalulul Judeţean, dar din cauza datoriilor acumulate de spital, furnizorii nu livrează produsele necesare, rezultând de aici întârzieri inadmisibile în aprovizionarea SMLJ cu reactivi, materiale sanitare şi echipamente de protecţie, consumabile, birotică. Aprovizionarea se face prin achiziţia publică a instituţiei, deşi fondurile sunt separate şi activitatea separată", se mai precizează în raportul INML.

În acelaşi document se mai arată că, totodată, există situaţii în care planurile de investitţi sunt trunchiate şi amânate de către administraţia Spitalulul Judeţean pe intervale "sine die", astfel încât nu pot fi puse în aplicare etapizat şi funcţional. "Se ignoră cu bună ştiinţă organigrama minimă pentru instituţiile medico-legale (chiar normele Ministerului Sănătăţii sunt încălcate prin subdotare cu personal). Spitalulul Judeţean refuză sistematic aplicarea prevederilor legale privind salarizarea personalului SMLJ, plata sporurilor de periclitate, a orelor de gardă şi a orelor de muncă prestate sâmbătă, duminică şi în timpul sărbătorilor legale", se mai spune în raport.