Sari la conținut

Angajaţi fără slujbe, slujbe fără angajaţi. România a pierdut un milion de agricultori

La începutul anilor 2000 pe piaţa muncii din România au început să se facă simţite privatizările, investiţiile străine şi dinamica unei economii care îşi revenea. Nu există meserii sau ocupaţii care să fi dispărut în totalitate în ultimii 15 ani, însă unele dintre ele şi-au redus substanţial răspândirea.

După anul 2000, România a pierdut un milion de agricultori. Erau peste trei milioane şi jumătate, au mai rămas mai puţin de două milioane şi jumătate, fie că îşi lucrează propriile ogoare, fie că sunt angajaţi ai marilor fermieri. Mare parte din cei care figurau că oameni ocupaţi în agricultură au îngroşat rândul celor care au plecat din ţară.

Industria, în ansamblul ei a pierdut 300.000 de angajaţi. Dar, la fel de importante ca numărul locurilor de muncă sunt transformările fiecărei ramuri în parte. Industria extractivă a fost lovită puternic. Dacă în anul 2000 lucrau 140.000 de mineri şi petrolişti, în 2013 numărul lor a ajuns la doar 60.000 şi era în scădere. Dintr-o resursă energetică de bază, cărbunele tinde să devină o resursă pur strategică, una ce ar putea fi folosită doar în caz de urgenţă. Minele nerentabile s-au închis cu zecile după Revoluţie, iar minerii au fost trimişi acasă cu zecile de mii. Doar din 2006 şi până anul trecut au fost concediaţi aproape 8.000 de mineri şi energeticieni specializaţi în procesarea cărbunelui.

Surprinzător, poate, numărul sondorilor a scăzut chiar şi mai mult. Dacă în 2006 lucrau 45.000, acum mai sunt doar 19.000, după ce investiţiile în tehnologie au ajutat companiile de petrol şi gaze să exploateze zăcămintele mult mai eficient. De altfel, în prezent au mai mulţi angajaţi pe partea de distribuţie şi comercializare decât în extracţie.

În 2009 procesul de transformare a pieţei muncii din România a luat brusc o altă turnură. Criza izbucnită în Statele Unite şi răspândită în toată lumea a ajuns şi în ţară noastră. În total, 600.000 de locuri de muncă din toate sectoarele au dispărut. Până acum au mai fost recuperate doar jumătate. Unele categorii de angajaţi au avut mai mult de suferit decât altele.

În doar câtva luni, între 2008 şi 2009, numărul agenţilor imobiliari aproape că s-a înjumătăţit. Construcţiile în schimb, s-au menţinut la un nivel surprinzător de ridicat şi nu au intrat sub 600.000 de angajaţi, dar tot mai au de recuperat aproximativ 60.000 de locuri de muncă.

Şi totuşi, chiar dacă după anul 2000 au dispărut din diverse motive aproape două milioane de locuri de muncă, economia a reuşit să absoarbă acest şoc într-o oarecare măsură.

Deschiderea porţilor către Occident odată cu aderarea la Uniunea Europeană a lăsat investitorii să între în ţară, dar şi şomerii să plece la muncă în străinătate.

Din 2002 până în 2012, numărul emigranţilor a crescut de la un milion la aproape două milioane şi jumătate. Iar acestea sunt doar cifrele oficiale, ale celor care au plecat cu forme legale. Cei mai mulţi au ajuns în Spania şi Italia, unde lucrează în agricultură.

Cei care şi-au pierdut locul de muncă în procesul de transformare a pieţei muncii, dar nu au plecat din ţară, au găsit o oportunitate de angajare în comerţ. Atât în marile lanţuri de magazine, a căror extindere a fost una agresivă, cât şi în micile magazine de la scara blocului. Dacă în anul 2000, 700 de mii de persoane lucrau în comerţ, până în 2013, numărul lor a crescut cu peste jumătate de milion. Şi totuşi, salariile din comerţ continuă să fie foarte mici.

Au apărut şi slujbe cu un grad mai ridicat de calificare. Cum ar fi cele din industria auto, dezvoltată exploziv în segmentul subansamblelor. Numai din 2006 şi până în prezent, industria auto a câştigat 100 de mii de locuri, de la 60.000 la 160.000, atât în fabricile de maşini, cât şi în fabricile de componente şi subansamble. Dar, dacă în fabricile de asamblare a autoturismelor salariile sunt peste medie, în multe fabrici de componente sunt apropiate de salariul minin.

Un sector cu salarii mari şi o evoluţie spectaculoasă a fost IT-ul. Din 2008 până 2013 numărul informaticienilor şi al angajaţilor în telecomunicaţii a crescut cu peste 20.000 şi a sărit de 150.000. Toate marile companii IT occidentale au birouri în România, nu numai la Bucureşti, dar şi în Cluj sau Iaşi. Prin valoarea sa adăugată mare şi salariile cel puţin decente, ar putea fi sectorul care va revoluţiona piaţa muncii.