Sari la conținut

BONTON | Glasul roţilor de tren se aude tot mai stins în România 

Petrache Poenaru, inventatorul stiloului a fost şi primul român care a calatorit cu trenul, la inaugurarea primei căi ferate din lume, în Anglia. În jurnalul său scria: "Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane, sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi..."

Pe suprafaţa României de astăzi, prima cale ferată construită a fost linia Oravița-Baziaș, al cărei scop principal era transportul cărbunelui extras din Munții Aninei. Însă prima cale ferată de pe teritoriul Ţărilor Româneşti este Bucureşti-Giurgiu.

Andrei Berinde,istoric:  Prima cale ferată din România este Bucureşti-Filaret-Giurgiu, construită în 1860, inaugurată în 1869. Dar una este să iei ca referenţial această cale ferată, alta este să te raportezi la România, la actualul ei teritoriu, unde ai prima cale ferată Oraviţa-Baziaş, 1854. Una e să fii pe locul şapte în lume la construcţia de căi ferate, alta e să fii undeva pe locul 17 sau 20.

Emanoil Bellu, inginer: Gara însemna foarte mult pentru un oraş. Se zicea că e poarta de intrare.

Cândva adevărate bijuterii arhitecturale, astăzi clădiri peste care s-a aşezat nepăsarea. În prima gară a Capitalei, demult nu mai soseşte niciun tren. Gara Filaret a fost inaugurată în anul 1869 şi l-a avut printre călători pe Principele Carol, care şi-a putut îndeplini astfel cuvântul dat în faţa tuturor supuşilor săi: acela de a nu-şi părăsi ţara până când nu va putea utiliza „întâiul drum de fier românesc".

Andrei Berinde: A fost construită de concesiunea John Travel Barkley, ea practic era punct terminus al primei căi ferate din vechiul regat al liniei de la Giurgiu la Bucureşti Filaret.

După numai trei ani de la inaugurare, gara Bucureşti Filaret nu mai era unica staţie de cale ferată a Capitalei. În 1960, a fost desfiinţată şi transformată în autogară.

Andrei Berinde: Pot să zic că şi-a pierdut cumva strălucirea de odinioară, pentru că pe faţada ei sunt cam îngrămădite firme luminoase, conducte de gaz, cele două plăci comemorative, menite să aducă aminte de centenarul căii ferate Bucureşti-Filaret-Giurgiu, montate în 1869... din păcate e o poveste cam tristă, pentru că la valoarea pe care o are monumentul ăla, s-ar preta foarte bine pentru un muzeu al căilor ferate sau pentru orice altceva decât este astăzi.

La 13 septembrie 1872 a început să funcţioneze Gara Târgoviştei, astazi Gara de Nord. În scurt timp devenea cel mai important nod feroviar atât al Bucureştiului, cât și al României, care beneficia de cea mai modernă tehnologie de comunicaţii, la acea vreme.

Andrei Berinde: În Gara de Nord a apărut primul post telefonic din Bucureştiul acelor vremuri... La vreo doi ani după asta, în 1890 a apărut prima centrală telefonică din România cu 25 de posturi telefonice, care s-a mutat în Gara de Nord. Nu mai vorbim de instalaţia de ceasuri, practic instalaţia de ceas mamă, cum îi spunem, care dădea ora exactă către 100 de ceasuri de pe reţeaua căilor ferate române. Puteai să-ţi reglezi ceasul după ora exactă dată de CFR.

Totuşi, Gara de Nord din Capitala nu a avut parte de o construcţie pe masura importanţei sale. Deşi imita modelul din Paris, lipsa investiţiilor a făcut din staţia feroviară o replică palidă a clădirii din Franţa. În ciuda bombardamentelor din 1944, edificiul a rămas în picioare. Ceea ce nu a distrus războiul, a fost cât pe ce să devină istorie din dorinţa dictatorului Nicolae Ceaușescu, care planificase să o demoleze în 1992. Nici astăzi cea mai mare gară din ţara noastră nu are o soartă mai bună. 

Emanoil Bellu: A început să dispară. Respectul faţă de aproapele tău, respectul faţă de societate, faţă de obiectele societăţii.

Sinaia este singurul oraş din România unde s-au construit, pe același amplasament, trei gari. Prima a fost inaugurată în 1879 şi includea, printre altele, un salon de primire pentru Principele Carol. În anul 1911, aproape întreg ansamblul a fost demolat şi pe locul său s-a ridicat actuala clădire a gării, deschisă călătorilor.

Emanoil Bellu: La începutul ei a fost un punct de atracţie, lumea avea treabă, n-avea, venea la o curiozitate şi folosea trenul nu numai ca să meargă la o problemă s-o rezolve, folosea trenul şi ca prilej să-i povestească vecinii că ea a fost cu trenul.

În intervalul 1938-1940 s-a construit şi gara regală destinată lui Carol al II-lea. Gara regală era un lucru sacrosanct... se făcea curăţenie în fiecare zi, se scoteau husele, se dezinfecta, se curăţa, la ora trei se încuia şi nu era folosită decât pentru protocol de înaltă calitate, protocol zero.

Din întreg ansamblul garii construite în 1879, astazi a mai ramas în picioare salonul regal, ca o cladire separata ce găzduieşte o colecţie unică de machete şi însemne feroviare.

Gara Iaşi, una dintre clădirile-simbol ale „Capitalei Moldovei" a fost inaugurată în anul 1870.

Sorin Iftimi, istoric: O deschidere spre lume a fost de fapt aceasta principala miză a construirii gării şi a căii ferate care să treacă prin Iaşi, s-a pus problema mai ales după Unire, când oraşul îşi pierdea statutul de Capitală, iar ieşenii pragmatici au făcut o listă de condiţii, pentru ca oraşul să-şi păstreze cât de cât activitatea economică şi bunăstarea de altădată, una dintre ele era aceasta.

Clădirea impunătoare a Gării Iaşi a fost realizată după planurile unui arhitect austriac. Faţada sa a fost inspirată de Palatul Dogilor din Veneţia. Clădirea centrală avea o lungime de 133 de metri şi adăpostea 113 camere.

Sorin Iftimi: Exista obiceiul epocii ca o clădire să fie frumoasă, nu doar utilă. Această inspiraţie veneţiană nu a fost neapărat de bun augur pentru Iaşi, pentru că pe la 1932 au fost mari inundaţii în Iaşi, care au acoperit cu apă toată această zonă şi s-au păstrat imagini în care palatul gării chiar pare un palat veneţian, înconjurat de ape.

În anul 1979 au început lucrările de restaurare şi consolidare a Gării Iaşi, care fusese avariată între timp şi de un cutremur.

Constantin Axinia, directorul CFR Iaşi: Este o gară care şi-a lăsat amprenta puternic pe istoria veche a oraşului Iaşi, a municipiului Iaşi, a trecut un secol şi ceva de când a fost construită şi a devenit una dintre emblemele principale.

Vasile Nicu Rafa este şeful staţiei CFR Cluj-Napoca, a treia gară din ţară ca număr de călători. Toţi membrii familiei sale au lucrat la Căile Ferate. Meseria aceasta înseamnă în primul rând implicare şi seriozitate... înseamnă pasiune, dezvoltată de-a lungul a 25-30 de ani...

Înfiinţată în anul 1870, clădirea gării a fost una dintre primele construite în Ardeal. În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost distrusă pe jumatate şi refacută în anii '50. Vasile Nicu Rafa a fost şi cel care a găsit în depou o locomotivă cu aburi, pe care a recondiţionat-o şi a expus-o în Piaţa Gării. E fabricată la Uzinele Reşiţa, la sfârşitul anilor '50, a participat la remorcarea trenurilor de marfă din Depoul Dej. E una din ultimele locomotive cu aburi fabricate la noi, în anii '60 s-a întrerupt fabricarea lor şi au început cu locomotive electrice.

O altă gară de poveste este Gara Burdujeni, Suceava, construită în 1902, o copie fidelă a gării din orașul elvețian Fribourg. Stilul cu influențe baroce, ornamentele de feronerie, fațada din caramizi roșii și o sala impresionanta de bal o fac sa fie apreciata în special de strainii care ajung în orao. Arhitectura gării a fost bine conservată, deoarece clădirea a avut şansa să intre într-un proces de restaurare.

Viorel Blănaru, consilier la Direcția de Cultură și Patrimoniu Cultural Suceava: În general restaurarea a ținut cont și a avut în vedere faptul ca clădirea în sine să arate exact așa cum a fost ea gandită de către austriacul din Fribourg care a fost inițiatorul proiectului.

Cele mai multe gări din România au ratat însă trenul modernizării şi se îndreaptă cu viteză spre distrugere. Dacă autorităţile nu schimbă macazul, în curând şlagărul "hai vino iar în gara noastră mică" va deveni o simplă amintire...