Sari la conținut

BUSINESS CLUB. Un funcționar la 50 de cetățeni

Şi cu toate astea numărul bugetarilor s-a tot umflat. Undeva la schimbarea mileniilor un ministru de finanţe spunea că a moştenit undeva la 900 de mii de bugetari. În discuţii private supunea că statul putea funcţiona perfect cu 600.000. Cu toate acestea în 2005 avem un număr dublu. Ca sa nu mai spunem ca în 2008 ajunsese la aproape 1,4 milioane. În timpul guvernului Tăriceanu s-a produs cea mai mare creştere a aparatului de stat. Apoi a fost o reformă care a dus la eliminarea a circa 200.000 de persoane, însă făcută prin plecări voluntare şi ieşiri naturale, prin pensionare.

Dar termenul de bugetar este larg, pentru că include si profesori şi militari.

Probleme mari sunt în administraţie, începând cu ghişeul de la primărie, până la birorurile din ministere.

În administraţia centrală după estimări făcute pe baza datelor statistice ar lucra circa 180.000 de oameni. Excludem militarii, forţele de ordine - polişişti, jandarmi. În administraţiile locale ar mai fi vreo 230.000 de oameni. Iarăşi cu excluderea profesorilor, care sunt plătiţi de primării. Deci dacă ar fi să calculăm doar funcţionărime, am avea undeva peste 400.000 de oameni. În medie cam 10.000 pe judeţ. Un funcţionar la 50 de cetăţeni.

Da sunt prost plătiţi şi de aceea apare fenomenul corupţiei. Dar este un sistem perpetuu. Pentru că sunt prost plătiţi se generează corupţie şi dacă se generează corupţie atunci oamenii nu au cum să fie bine plătiţi pentru că economia informală este uriaşă. Avem câteva grafice strânse cu grijă de Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economist-şef al Raiffeisen care sunt extrem de ilustrative în acest moment. Economia ascunsă a româniei, care e la 28%. E vorba de câteva date făcute pe baza unor studii. Insitutul Naţional de Statistică plasează economia neagră la 22%. Am ales cifra mai mare nu doar pentru că e mai spectaculoasă ci pentru că studiile independente iau în calcul mai mulţi factori. Media europeană a economiei ascunse este la 18%.

Eradicarea evaziunii este imposibilă. Dar să facem un exerciţiu... Ce-ar fi dacă România ar fi la media europeană. Care apropo ar fi mai mică dacă n-ar fi românii, bulgarii sau chiar şi polonezii. Dar să zicem de acea medie de 18% care ar fi şi în România. Deci dintr-o dată ar apărea la suprafaţă 10% din produsul intern brut. Adică 15-16 miliarde de euro. Bani care ar fi taxaţi. 16% impozit pe venit sau profit, TVA de care o fi el de 24% sau de 9%. Sau s-ar plăti taxe pe muncă. Statul încasează doar 48% din TVA care ar trebui. Păi... în condiţiile în care încasările au fost din 11 miliarde de euro anul trecut. Însemană că ar mai fi trebuit să vină încă 11. Cu atâta gălăgie de bani s-ar putea dubla, salariile bugetarilor. Desigur asta ar însemna eradicarea evaziunii pe TVA, improbabil, dar ca sugestie de exemplu îngăduiţi acest scenariu ideal. Chiar şi din reducerea cu 10% a evaziunii, la media europeană se pot obţine câteva miliarde de euro.

Dar sistemul este întreţinut. De la vârf, din politic pentru că realitatea este următoarea - corupţia este extrem de profitabilă pentru unele segmente. Se pot drena banii.

Asta e ţara... În aceste grafice care par anoste... Şi de asta se cere schimbare. Oamenii nu văd aceste grafice în fiecare zi, dar simt zilnic cum stă de fapt treaba. Văd birocraţia, văd hăţişul. Şi nu mai vor.

Birocraţia este modul în care administraţia se imunizează. Se apară și așa își prezervă organismul. Birocrația reprezintă anticorpii funcţionărimii. Corpul nostru, pentru a nu suferi mutaţii... boala este o mutaţie... se apară cu anticorpii. Aşa face şi administraţia prin birocraţie. Îşi apară statutul şi membrii.

Una dintre formele prin care se putea scăpa sau reduce era informatizarea. Am ajuns în 2015 tot cu un sistem în care plimbăm foi. Legile sunt asumate poltiic la aprobare, dar ele sunt elaborate de oamenii din sistem...

Ca să le ofere servicii mai bune contribuabililor, instituţiile publice locale şi centrale îşi vor conecta între ele bazele de date... spunea o strategie guvernamentală din 2001. Au trecut aproape 15 ani şi încă mai există primării care nu acceptă plata online a impozitelor locale, iar Fiscul abia a început să primească bani şi declaraţii pe internet de la plătitorii de taxe. Nu e ca şi cum nu s-ar fi cheltuit bani cu informatizarea administraţiei. Ba din contră. Guvernul are unele dintre cele mai scumpe şi inutile site-uri care au apărut vreodată pe internet.

Dincolo de şpăgile care au fost generate de contractele de informatizare, dovedite de procurori, treaba s-a făcut în dorul lelii tocmai în ideea că sistemul trebuie să se apere.