Sari la conținut

Câștig în instanță pentru un copil discriminat de un taximetrist. Noi măsuri pentru firmele de taxi din București

Ştefan Stoian suferă din naştere de tetrapareză spastică şi infirmitate motorie. Dependent de scaunul cu rotile și alte diverse aparate aduse special pentru el din Statele Unite, Ştefan a avut un mare şoc acum doi ani când a chemat un taxi care să îl ducă la şcoală.

„A spus că nu poate să mă ducă la şcoală pentru că îşi murdăreşte acea canapea pe care a cumpărat-o nouă zilele trecute”, povestește Ştefan Stoian.

Şoferul l-a lăsat pur şi simplu în poarta casei şi a plecat.

„Ne-a lăsat în mijlocul străzii, cu un cearceaf în mână, cu care voiam să protejăm maşina dumnealui”, spune Luminiţa Stoian, mama lui Ştefan.

„Portbagajul era gol şi puteam să pliem acel scaun să intre în portbagaj”, mai spune băiatul.

Cu chiu cu vai o a doua maşină, de la o altă firmă, a acceptat cursa. Mama lui Ştefan, avocat de profesie, a sesizat Consiliul Naţional pentru Combatarea Discriminării. A reclamat comportamentul firmelor de taxi şi a cerut sancţionarea lor pentru discriminare. Răspunsul primit i-a uluit.

„Nu aş putea să vă spun ce am decis pentru că nu îmi amintesc. Dar este posibil să fi spus, cu ce am avut noi la dosar, să fi spus că nu este discriminare”, declară Csaba Asztalos, preşedintele CNCD.

Extrem de nemulţumită, Luminiţa Stoian a dus cazul în instanţă şi a avut câştig de cauză.

„Judecătorul a sancţionat cei doi furnizori de servicii şi a pus în vedere autorităţilor publice să facă toate demersurile administrative pentru ca să fie combătută starea de discriminare”, mai spune mama băiatului.

Adică a obligat Primăria Capitalei să impună tuturor firmelor de taxi din oraş să aibă cel puţin o maşină adaptată persoanelor cu handicap locomotor. Culmea, o astfel de prevedere există încă din 2007, dar din cele peste 10.000 de taxiuri din Bucureşti unul singur o respectă. Aşa că şoferii refuză cursele pe bandă rulantă.

„Am refuzat pentru că nu am loc în spate. Am butelie de gaz mare şi alte acarete. Nu am unde să îl pun”, spune un șofer de taxi.

Mama lui Ştefan a mers, însă, mai departe. Femeia a reclamat la CEDO inclusiv faptul că trotuarele din Bucureşti nu sunt adaptate persoanelor cu dizabilităţi locomotorii. La fel şi multe mijloace de transport în comun. Ca să ajungă singur la şcoală, copilul îşi riscă viaţa în fiecare zi pentru că trotuarele sunt ocupate de maşinile parcate.

„Trebuie să mă duc neapărat pe carosabil pentru că nu este loc”, spune Ştefan Stoian.

Şeful Consiliului pentru Combaterea Discriminării spune că e greu să analizeze toate sesizările primite.

„Nu putem noi să măsurăm cum trebuie să fie bordura sau adaptată pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru că nu avem această competenţă”, susține Csaba Asztalos.

Acum, Luminiţa Stoian are alte 39 de procese pe rol, atât la instanţele din România, cât şi la cele europene. Majoritatea pentru discriminare şi nerespectarea legii.