Sari la conținut
News Alert

Ce este presa „zisă”? Sfaturile lui CTP pentru tinerii jurnaliști

Cristian Tudor Popescu nu este de acord cu termenul de „post-adevăr”, pentru că ar presupune că a existat un adevăr. Jurnalistul este de părere că mai degrabă trăim într-o epocă de „anti-adevăr”, pentru că ceea ce vedem în momentul de față – nu numai în România, ci la nivelul mass-media mondiale – este o operațiune de eliminare a adevărului, ca și cum n-ar fi fost niciodată.

ctp arata cu degetul

„În legătură cu cele mai elementare lucruri – mă întreb până unde se va ajunge – operațiunea este de evacuare a adevărului, nicidecum de post-truth”, a arătat Cristian Tudor Popescu într-o ediție specială la Digi24.

„Dacă sunteți șomer și liber-gânditor, stați acasă și vă uitați pe pereți, ați dori să aflați adevărul?”, l-a întrebat Cristian Tudor Popescu pe Cosmin Prelipceanu, realizatorul „Jurnalului de Seară” de la Digi24. „Dacă eu aș ajunge șomer și aș sta acasă, tot aș vrea să știu adevărul. Știți de ce? Pentru că nu vreau să mor prost”, a continuat Cristian Tudor Popescu. „Aceasta este ultima rațiune a adevărului pentru mine. (...) A dori să știi adevărul este o funcție fundamentală a umanului. Dacă n-o mai ai, încetezi să mai fii om”, a explicat el.

„O definiție a inteligenței și a căutării adevărului este să încerci să înțelegi și ce nu-ți convine. Atunci când e ceva care ne convine, toți suntem Albert Einstein. Suntem deosebit de inteligenți când auzim niște lucruri care sunt pe sufletul nostru, m-ai uns pe suflet, îi spui cuiva. De ce? Pentru că îți spune exact ce doreai să auzi. Este exact ce se face acum prin operația asta de fake news sau false news, clickbait, atât în România, cât și în lume. E vorba de alungarea gândului. Pur și simplu, oamenii, pe planetă, gândesc mai puțin”, a spus jurnalistul, explicând că e vorba despre situații în care persoana în cauză nu este interesată în mod direct. Sunt situații în care oamenii preferă să reacționeze prin emoticoanele de pe Facebook – „like”, „smily face”, fața plângăreață, fața supărată.

„Are legătură vreuna din fețele acelea cu gândirea, cu gânditul? l-a întrebat Cristian Tudor Popescu pe tinerii aflați în studioul Digi24. Nicio legătură! Toate exprimă senzații, impresii”, le-a explicat jurnalistul. „Exprimând senzații, ele sunt echivalente cu alcoolul, sexul, drogul, mâncarea. Toate acestea ce fac? Suprimă gândul! În acele momente, nu gândești. Când ești „fumat”, nu gândești, ești foarte fericit, ești prieten cu toată lumea. Devii foarte vulnerabil la tot felul de intoxicări care vin din jur”, i-a avertizat CTP pe tinerii din public, studenți ai Facultății de Jurnalism din București.

„Ați fost învățați să vă spălați pe mâini (sau, mă rog, există și teorii alternative care spun că nu-i bine să te speli prea des pe mâini, că enervezi microbii și ăia abia atunci se dau la tine – asta că tot vorbim despre adevăr și relativitatea adevărului), dar nu cred că v-a învățat cineva cum să vă spălați pe creier, nu în sensul brainwashing, ci în sensul de a vă spăla murdăria, virușii extrem de periculoși care vin din jur asupra creierului vostru, la fel de periculoși ca hepatita C sau HIV. Numai că nimeni nu bagă în seamă disciplina asta. Există așa ceva, există reguli de igienă mentală”, le-a spus Cristian Tudor Popescu studenților jurnaliști.

Editorialistul a arătat că în prezent mai există un tip de presă, în afară de cele tradiționale – presa „zisă”. E compusă din personaje care apar și la radio, și la televizor și se exprimă și în scris pe FB și care zic. Zic. Atât. Nu argumentează. Ascultați-mă pe mine: multinaționalele organizează protestele din piață! Dau 30 de lei de câine și 50 de lei de copil. De ce? Pentru că așa zic eu. În clipa de față, 60-70 la sută din ce auziți și vedeți și citiți e presă zisă”, a afirmat Cristian Tudor Popescu. „Afirmații, alegații și pe undeva, aproape mort, vreun argument”, a definit jurnalistul acest nou tip de a face presă.

Și echidistanța este un concept care de fapt nu există și nici nu este real, a arătat jurnalistul. „Nu trebuie să fii echidistant. Nu ești Van Damme să faci spagatul pe două camioane. El era echidistant. Poți să fii dedicat unei cauze. Nu trebuie în fiecare moment și cu carne, și cu brânză. Inși care apar la TV și au grijă – zic ceva de Dragnea, de guvern, de PSD, după care am zis prea mult de ăștia, ia să mai zic ceva și de dincolo, mai zic ceva și de Iohannis, mai zic ceva și de Kovesi, ca să fie echidistant”, a explicat CTP. „Nu trebuie să-ți forțezi în mod absurd echidistanța”, este sfatul jurnalistului. Poți susține o cauză. Important e s-o faci cu argumente, și nu cu ziceri și să nu ai o legătură alta decât profesională cu ideea, cu grupul, cu persoana pe care o susții”, a mai spus Cristian Tudor Popescu.

Jurnalistul a dat și un exemplu de tehnică de manipulare prin negație, pornind de la propoziția „CTP nu e dobitoc”.

A urmat apoi un alt exemplu de manipulare, în cheie interogativă, din ciclul „Am întrebat, n-am dat cu parul”: Este adevărat că în dimineața zilei de 22 ianuarie 2017, conducând mașina sa Dacia Sandero, pe care o numește Săndica, Popescu a călcat o pisică portocalie, pe strada Armindeni, pe care după aceea a luat-o și a aruncat-o într-un tomberon verde?”(Jurnalistul recunoaște că are o mașină căreia îi spune Săndica și spune că după ce formulezi în felul acesta o interogație, acumulând ancore de real – Săndica, pisică portocalie, tomberonul e verde – e limpede concluzia). Astfel se face manipulare prin negație și interogație, care au funcție contrară, de afirmație. (Urmăriți explicațiile complete în materialul video de mai sus).

Întrebat ce se întâmplă cu telespectatorii captivi ai unor posturi de televiziuni care practică astfel de manipulări, răspunsul lui Cristian Tudor Popescu a fost surprinzător și categoric: „Nu se mai întâmplă nimic. Ar trebui să vă dau un răspuns generos, că omul are capacitatea de a învăța toată viața... Dar nu. Cu unii nu se mai întâmplă nimic. Și singura soluție e îngrășarea pământului de către niște generații – și de generația mea – și dispariția biologică, pe cale naturală. (...) Sunt oameni de o anumită vârstă care nu mai vor să fie vindecați. Acești oameni nu mai pot fi ajutați”.