Sari la conținut
News Alert

Copiii de care statul nu ştie

Iulia are 9 ani şi doi fraţi mai mari - Vasile, de 14 ani şi Petru, de 17. Toţi sunt în grija unor rude. Părinţii lor sunt plecaţi de mulţi ani în Italia. Dacă tatăl a uitat de ei, mama îi sună şi trimite în ţară bani. Nu e destul, spun cei care au preluat rolul de părinţi pentru cei trei fraţi.

„Le e dor, mai ales fetița mai mică se lipește de mine și mă mângâie, probabil că de dorul mamei. Îi îngrijesc și am grijă cu școala, să plece curați, să aibă pachet, să-și facă temele, să nu lipsească în primul rând”, spune Rodica Răileanu, cea care ţine locul mamei pentru cei trei fraţi.

Chiar şi aşa, Petru a fost la un pas să renunţe la şcoală.

Teama că fiul ei o va lua pe căi greşite nu-i dă pace nici Georgetei, care munceşte de doi ani în Franţa. A lăsat în ţară un băiat de 14 ani, pe care îl sună în fiecare zi.

Câteodată îmi povesteşte întâmplări fericite, câteodată simt că este afectat, este trist, este singur. Încerc atunci să-l motivez, să-i aduc aminte de ce am plecat, încerc să-i spun mereu că voi fi de câte ori este nevoie, dar este foarte greu”, povesteşte Georgeta Coca.

Copiii care cresc fără părinţi sunt expuşi unor riscuri uriaşe, spun specialiştii.

„Se constată o scădere a rezultatelor şcolare şi o tendinţă de absenteism şi în acelaşi timp şi la nivel social devenind mai izolaţi şi mai puţin comunicativi”, explică Anca Stamin, coordonator de proiect al organizaţiei „Salvaţi Copiii”

În statisticile oficiale ale Protecţiei Copilului sunt 85.000 de copii care au cel puţin un părinte plecat din ţară. Organizaţia „Salvaţii Copiii” ştie de 212.000 de cazuri şi estimează că numărul real se apropie de 350.000. Cele mai multe sunt în mediul rural.

Diferenţa poate însemna un număr de cazuri despre care nu ştim şi atunci trebuie cu siguranţă aflate cifrele reale, ceea ce am început să facem, pentru a interveni în fiecare dintre cazuri. În jumătate de an, numărul copiilor, numărul de cazuri de copii rămaşi singuri acasă a crescut cu până la 20.000”, spune Gabriela Coman, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Copilului.

Până să afle cifrele reale în această privinţă, statul a început să colaboreze cu ONG-uri care au programe de consiliere, de supraveghere şi educaţie pentru copiii care nu au părinţii aproape.