Cum să vopseşti ouăle natural

Ceapa roșie este la mare căutare înainte de Paști în zona Bistrița-Năsăud, dar nu pentru că este cea mai potrivită lângă o supă de fasole, ci pentru că reprezintă o variantă bio de colorare a ouălor, pe care le vom regăsi pe mesele bistrițenilor în aceste zile de sărbătoare.

Potrivit tradiției, ouăle de Paști ar trebui pregătite în Joia Mare, pentru că astfel nu se strică.

"Ouăle înroșite în Joia Mare nu se strică tot anul. Gospodinele care nu au înroșit ouă în Joia Mare trebuie să facă acest ritual sâmbătă, înaintea Paștelului, și în niciun caz în Vinerea Mare. În această zi se spune că nu se face nimic pentru spor, deoarece nu rodește, pentru că Hristos a murit. Or, oul este un simbol al rodirii perpetue și al formei rotunde aproape perfecte", se precizează în lucrarea "Sărbătorile ciclului social și calendaristic sau Munci și zile în ținutul Bistriței și Năsăudului", scrisă de Vasile V. Filip și Menuț Maximinian (Editura Școala ardeleană, 2015) şi citată de Agerpres.

Obiceiul colorării ouălor cu coji de ceapă se practică mai ales în mediul rural. Cojile de ceapă sunt puse la fiert într-o oală cu apă și puțin oțet, iar ouăle sunt spălate și curățate, astfel încât vopseaua naturală produsă de ceapă să prindă cât mai bine.

"Pentru ca ouăle să nu se crape, ele trebuie aduse la temperatura camerei și abia apoi puse la fiert. (...) Timpul de fiebere este între 8 și 12 minute, în funcție de mărimea ouălor. Eu nu folosesc vopsele din comerț, ci încerc pe cât posibil să mă duc pe cele naturale. (...) Culoarea mea preferată este cea din coji de ceapă roșie, pe care le pui la fiert împreună cu ouăle", explică în lucrarea citată o bistrițeancă din zona Fiad, Domnica Dologa.

Pentru ca ouăle de Paști să fie cât mai deosebite, de coaja acestora sunt fixate frunzulițe de trifoi, păpădie sau talpa-gâștei. Pentru ca frunzele să nu se desprindă, ouăle se așază într-un ciorap, se leagă fiecare separat și apoi ciorapul la capete.

După ce ouăle au fiert, se scot și se lasă să se răcească, se îndepărtează frunzele, iar coaja este unsă cu ulei sau slănină, pentru a căpăta luciu.

În noaptea de Înviere, ouăle înroșite sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și sunt primele servite membrilor familiei în ziua de Paști, nu înainte de a fi ciocnite.

Potrivit autorilor lucrării care prezintă sărbătorile din ținutul Bistriței și Năsăudului, există și o rânduială a ciocnitului.

"Se crede că oamenii care ciocnesc între ei ouă de Paște se reîntâlnesc pe lumea cealaltă. Se ciocnește cu și cu . În prima zi de Paște se ciocnește numai cap cu cap. Cel mai mic (în vârstă, în importanță) ține oul și cel mare îl ciocnește: 'Hristos a înviat!' 'Adevărat a-nviat!'. Se ciocnește și 'pe luate' — cine sparge oul are voie să-l ia, iar dacă partenerul refuză să i-l dea, pe lumea cealaltă va mânca stricat și uns cu păcură", se menționează în documentul citat.