Sari la conținut

Din|Interior. Refuzul agricultorilor de a se asocia îi afectează pe consumatori

O lege, fără norme de aplicare, adoptată în luna iulie de autorități a declanșat un conflict între supermarketuri și producătorii agricoli. Victime riscă să fie însă milioane de consumatori care ar putea plăti mai mult pentru fructele și legume produse în țară. De ce sunt românii nevoiți să cumpere alimente mai scumpe din import aflăm dintr-un reportaj special Din Interior.

Decizia autorităţilor de a impune supermarketurilor, prin lege, să vândă, în procent de 51%, fructe şi legume din producţia locală a declanşat un conflict între marile reţele comerciale şi producători. În timp ce agricultorii acuză supermarketurile că le oferă preţuri mici, comercianţii reclamă că marfa livrată nu este de calitate şi din acest motiv sunt nevoiţi să o returneze.

„Este dificil să găsim producători români care să asigure cantităţi suficiente şi la o calitate corespunzătoare”, a spus responsabilul de achiziții al unui supermarket, Claudiu Cazemir Wolciscs.

„În lăzi s-au găsit şi alte lucruri decât fructe şi legume tocmai ca lada să atârne greu. Cum ar fi cărămizi, de pildă, sau pietre”, a adăugat vicepreședintele Asociației Marilor Reţele Comerciale din România, Florin Căpățână.

„Se pare că, în continuare, hipermarketul încearcă să se victimizeze fără să facă un pas spre producător şi să încercăm să creăm aceste parteneriate”, a precizat, pe de altă parte, președintele Pro Agro, Florian Dumitru.

Din cauza neînţelegerilor dintre cele două tabere, în magazine ar putea ajunge din ce în ce mai puţină marfă românească, la preţuri din ce în ce mai mari.

Producții record, aruncate la gunoi

Comuna Băleni, judeţul Dâmboviţa, unul dintre cele mai mari bazine legumicole din sudul ţării. La marginea localităţii, ardeii sunt aruncaţi în şanţ. Anul aceasta a fost o producţie record, dar agricultorii se plâng că nu au cui să vândă marfa.

„Foarte multă lume aruncă marfa. S-a stricat. Nu s-a vândut. Muncim, nu ne scoatem nici măcar cheltuielile”, a spus un agricultor.

„Din moment ce ei nu lucrează în formă asociativă, în care ei trebuie să hotărască structura culturilor pe anul respectiv, te trezeşti că ai o supraproducţie de tomate, de roșii, dar este o producţie slabă de morcovi sau de vinete”, a precizat primarul comunei Băleni, Florea Mușat.

În Băleni sunt amenajate 500 de hectare cu solarii care ar putea aproviziona supermarketurile, pe toată durata anului. Producătorii nu sunt însă uniţi în asociaţii şi, din acest motiv, nu pot încheia contracte cu marile reţele comerciale.

„Sigur că nu putem achiziţiona produse româneşti livrate în cantităţi foarte mici de genul 100 de kg de ţelină, 50 de kg de ridichi (…) în condiţiile în care se achiziţioneză sute de tone de marfă în fiecare zi”, a spus responsabilul de achiziții al unui supermarket.

„Vă plătesc eu dacă găsiţi zece inşi în comună care să se unească”, a adăugat producătorul agricol Timotei Dușcu.

„E o singură chestiune de la care porneşte totul. Este lipsa de încredere”, este de părere președintele Asociației Profesionale Naționale Legume-Fructe.

Dezbinați la hectar

Timotei Duşcu cultivă roşii pe o suprafaţă de 2,5 hectare. Agricultorul spune că toate încercările localnicilor de a se asocia s-au dovedit a fi un eşec. Banii asociaţiei din care a făcut parte au dispărut fără urmă.

„Mai bine de 10-12 ani s-a făcut o asociaţie. Am dat toţi câte un milion, poate am fost 100 de inşi şi de atunci şi până acum nu se ştie nimic nici de asociaţie, nici de bani”, a explicat Timotei Dușcu.

Au fost şi situaţii în care agricultorii au renunţat să facă parte din colectiv după ce şi-au dat seama că erau favorizaţi anumiţi producători.

„Când e preţul bun caută de-ai lor, neamuri, prieteni, rude, ştiţi cum e. Şi când nu e preţul bun te cheamă pe tine să dai tu”, a spus un agricultor.

„Nu a venit să ne ia marfa! Eu am fost înscrisă într-o astfel de asociaţie şi am rămas cu marfa pe câmp”, a adăugat o femeie agricultor.

Pentru a putea lucra cu supermarketurile, Dorel Vâlciu şi familia sa au încercat să înfiinţeze o asociaţie. Şi de această dată fără rezultat. Fermierul supune că nu s-a putut baza pe ceilalţi producători, nici atunci când existau comenzi.

„Lumea nu este foarte serioasă. La piaţă astăzi e 1,2 lei, mâine 1,5 lei, 1,8, 2 lei, toţi fug la un preţ mai mare. Ai nevoie de marfă, nu îţi aduc azi că ba nu s-a făcut, a fugit cu ea la piaţă! Este foarte greu să lucrezi cu oamenii”, a explicat producătorul agricol Dorel Vâlciu.

„Pe o piaţă riguroasă, trebuie să te gândeşti că astăzi s-ar putea să câştigi puţin, mâine s-ar putea să câştigi mai mult şi e foarte important să îţi păstrezi seriozitatea”, a atras atenția ministrul Agriculturii, Achim Irimescu.

Dezamăgită de lipsa de seriozitate a sătenilor, Tanti Lenuţa, în vârstă de 62 de ani, a ales să-şi vândă, singură, roşiile pe Internet. Familia i-a creat un magazin online şi un cont pe o reţea de socializare, prin intermediul căruia păstrează legătură cu clienţii.

„Am mai prins clienţi, sunt mulţumită, cine a gustat din marfa mea toţi s-au întors, toţi mă recunosc, Tanti Lenuţa”, a spus femeia.

Pentru a-şi susţine mica afacere, gospodina munceşte în solariile din curtea casei.

„Munca asta pe care o depunem noi în ziua de astăzi este enorm de mare. Nu se ţine cont de orele de lucru. De la 5 dimineaţa ne sculăm, 11-12 noaptea ne prinde”, a spus femeia.

Tanti Lenuţa este însă unul din sutele de mici producători care nu reuşesc să devină parteneri cu marile lanţuri comerciale. Pentru moment, din cauza lipsei de organizare a agricultorilor, legumele de la Băleni ajung, în cantităţi mici, în supermarketuri. Clienţii sunt nevoiţi, astfel, să cumpere produse mai scumpe din import.

Cum s-au „acrit" merele de Voinești

La 50 de kilometri distanţă, în comuna Voineşti, una dintre cele mai mari regiuni pomicole din ţară, centrul de colectare al fructelor cumpără şi vinde mere din Ungaria. Gheorghe Erculescu este administratorul depozitului.

„Nu găsim calitatea în zonă. Găsim foarte puţin şi raportat la preţul de achiziţie din celelalte, este foarte mare”, a precizat administratorul unui depozit de fructe, Gheorghe Erculescu.

Administratorul spune că au fost situaţii în care a livrat supermarketurilor şi mere de Voineşti, dar acestea au fost refuzate. Comerciantul a descoperit, cu stupoare, că în lăzile returnate erau mere frumoase doar la suprafaţă şi că a fost păcălit de producătorii de la care le-a achiziţionat.

„Nu le-am mai dat înapoi pentru că noi le-am achiziţionat cu totul. A fost o pierdere a noastră. Anul acesta ne-am schimbat. Îi preluăm marfa şi după ce noi o livrăm îi şi plătim”, a precizat administratorul.

„Avem noi acest românism al nostru și încă îl mai avem să mai ciupim acolo, un pic, că poate reuşim să îl prostim pe cel de la recepţia care se face la magazinele respective”, a adăugat Florin Căpățână.

Supermarketurile nu gustă din mărul românesc

Merele de Voineşti nu ajung, în cantităţi mari, în supermarketuri pentru că nu corespund standardelor de calitate, potrivit reprezentaţilor marilor reţele comerciale.

„Produsele trebuie să vină curate, să fie proaspete, să nu prezinte urme de lovituri mecanice, de dăunători”, a precizat responsabilul de achiziții al unui supermarket.

„În marea majoritate a cazurilor, aceste mere fie sunt mici, fie nu sunt coapte, fie sunt sau provin din culturi care ele nu au nicio legătură cu cultura de măr”, a spus și vicepreședintele Asociației Marilor Reţele Comerciale din România.

Livezile localnicilor sunt îmbătrânite şi dau producţii mici. Pomii nu sunt protejaţi de grindină şi din acest motiv fructele nu au aspect comercial.

„Nu putem să luăm orice marfă pentru că apoi ne-am transforma dacă vreţi într-un fel de depozit care aduce nişte produse care ulterior va trebui să le aruncăm pentru că nu vor fi vandabile”, a precizat vicepreşedintele Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România.

„Sigur că hipermarketurile pot să refuze aceste produse, justificat de fapt. Consumatorul român s-a obişnuit cu ele să arate mari, frumoase, chiar dacă forma şi dimensiunea nu au nimic de a face cu calitatea”, a adăugat ministrul Agriculturii.

În prezent, supermarketurile româneşti sunt pline cu mere din Polonia şi Ungaria. Spre deosebire de producătorii români, cei polonezi şi maghiari au realizat programe de reconversie a livezilor, prin care au înlocuit pomii bătrâni cu soiuri noi. Din acest motiv, polonezii şi maghiarii obţin producţii la hectar chiar şi de trei ori mai mari decât ale noastre.

„Ei au beneficiat de fonduri europene cu cel puțin cinci ani înaintea noastră. Dacă au obţinut şapte ani de zile câte 60 de tone la hectar sau chiar 80 de tone la hectar vă daţi seama ce producţie au ei vis-a-vis de noi, cu 20, 25, am avut ani cu 10 tone la hectar”, a spus un producător agricol.

„Trebuie să înţelegem că dacă nu vom face acest program de reconversie, oricum am rămas în urmă faţă de statele europene care au venit cu plantaţii noi care produc fructe de calitate şi pentru cerinţele din ziua de astăzi”, a precizat directorul Stațiunii de Cercetări Pomicole Voinești, Daniel Comănescu.

Puterea exemplului

Inginerul agricol Daniel Ionescu este unul dintre cei mai mari producători de mere din comuna Voineşti. În anul 2008, un accident în livadă l-a ţintuit în scaunul cu rotile. Nu s-a dat bătut, a modernizat plantaţia, iar acum a devenit unul dintre puţinii furnizori de fructe pentru marile magazine.

„În momentul în care ai primit comanda trebuie livrată, nu se poate să ai comandă să spui o livrez mâine şi mâine să dai telefon să spui pardon, nu am făcut merele, nu am cules, sau a plouat sau am rămas în pană”, a spus Daniel Ionescu.

În ferma sa se munceşte de zor, este vremea recoltei. Fructele sunt atent sortate, iar cele bătute de grindină sunt transformate în suc.

„De exemplu, anul ăsta a fost grindină şi producţia e compromisă în proporţie de 60%. Dacă vă uitaţi aici numai mere lovite de grindină sunt. Dar şi în condiţiile astea, cu cei 40% rămaşi, eu tot obţin o producţie mai bună decât într-o livadă clasică. Eu aici am obţinut aproape 60 de tone la hectar”, a explicat bărbatul.

Daniel Ionescu este, însă, o excepţie. Până când Voineştiul va redeveni un producător de mere important, cum era odinioară, va mai trece timp.

„Cred că în 10-15 ani de zile Voineştiul va fi acolo unde îi este locul şi brandul, mărul de Voineşti va fi din nou cunoscut în toată ţara”, a spus primarul din Voinești, Gabriel Sandu.

Pentru moment, în timp ce supermarketurile sunt pline cu fructe din import, merele de Voineşti îşi găsesc locul doar în pieţe şi la marginea drumului.

Agricultorii, „îngropați" de stat

Un alt motiv pentru care fructele şi legumele româneşti nu ajung în supermarketuri este că producătorii au dat faliment din cauza politicilor adoptate de autorităţi. Este cazul legumicultorilor din zona Curtici-Macea, judeţul Arad.

„Deci producătorii legumicoli nu au mai avut niciun ajutor. (...) Am pierdut tot!”, a reclamat fostul președinte al unui grup de producători agricoli, Ioan Moț.

Ioan Moţ este fostul preşedinte al grupului local de producători. În prezent, lucrează ca paznic şi a rămas cu datorii la bănci, de 400.000 de euro, bani investiţi într-un depozit de legume. A ajuns în această situaţie disperată după ce statul nu a mai plătit organizaţiei sale ajutoarele de minimis, altfel spus subvenţiile anuale pentru grupurile de producători, în valoare de 100.000 de euro.

„Sigur că acest ajutor s-a acordat numai în cursul anului 2009 şi începând cu anul 2010 a fost sistat. Motivul guvernanţilor a fost că suntem într-o recesiune economică şi intrăm într-o criză financiară”, a explicat secretarul executiv al Camerei Agricole Arad, Leonard Zoriti.

„Nemaiavând ajutorul de minimis, nu am reuşit să plătim creditul la C.E.C şi am fost nevoiţi să intrăm în insolvenţă. Şi din păcate așa suntem şi în situaţia de astăzi. Şi atunci grupul s-a destrămat”, a spus Ioan Moț.

În urma acestei afaceri falimentare, foştii producători din zona Curtici-Macea s-au lăsat de agricultură. Cei mai mulţi au devenit căpşunari în Spania. Centrul de colectare a legumelor, dotat cu tehnologii moderne, a fost închiriat şi, în prezent, este folosit ca depozit pentru tablă.

„Situaţia este foarte gravă pentru că, în ultimii zece ani, (...) 80% din producători au renunţat”, a spus Ioan Moț.

„La ora actuală să spunem aşa, din unul dintre cele mai renumite bazine legumicole din judeţul Arad, Curtici-Macea-Dorobanţi, dacă e să sunăm o goarnă nu am strânge mai mult de 50, maximum 60 de legumicultori”, a adăugat secretarul executiv al Camerei Agricole Arad, Leonard Zoriti.

După dispariţia producătorilor locali, pieţele din Arad au fost invadate de samsari care vând la suprapreţ legume din Ungaria.

Mediu ostil pentru agricultură

Fermierii arădeni nu sunt singurii care au renunţat la agricultură, din cauza statului. În ultimii ani, zeci de organizaţii de producători, din sectorul legume-fructe, s-au desfiinţat ca urmare a taxelor prea mari şi a lipsei de sprijin din partea instituţiilor. Din cauza unei scăpări legislative, membrii organizaţiilor agricole sunt dublu impozitaţi, spune Florian Dumitru, preşedintele Federaţiei PRO AGRO.

„Eu dacă sunt o persoană fizică autorizată şi mă înscriu într-un grup de producători pe de-o parte sunt impozitat cu 16% pentru producţia marfă care o livrez către grupul de producători şi grupul de producători la rândul lui când vinde către supermarket este din nou impozitat cu 16%. Din start avem o fiscalitate excesivă”, a spus președintele Federației Pro Agro, Florian Dumitru.

„Este un aspect pe care l-am discutat la Ministerul Finanţelor şi sperăm să se găsească o soluţie”, a precizat ministrul Agriculturii.

În aceste condiţii, producătorii sunt constrânşi să vândă marfa pe unde apucă. În ultimii ani, în România, s-au înfiinţat 30 de centre de colectare, care au costat peste 30 de milioane de euro, din fonduri europene. Cum autorităţile nu au impus restricţii, majoritatea depozitelor au fost construite, anapoda, în zonele unde nu există producţie de legume şi fructe şi din acest motiv nu funcţionează.

„Avem depozite care cumulează 271.000 de tone la nivel de ţară dar dacă acele depozite nu sunt situate în zonele de producţie...”, a spus ministrul Agriculturii.

„România produce suficiente legume, chiar cu un milion de tone mai mult decât este piaţa autohtonă, numai că trebuie să existe nişte măsuri de stimulare a colectării”, a adăugat președintele Federației Pro Agro.

În lipsa centrelor de colectare din vecinătatea lor și a unor contracte cu supermarketurile, agricultorii sunt nevoiţi să vândă marfa samsarilor. Astfel ia amploare comerţul la negru din care statul nu câştigă nimic, iar consumatorii plătesc mai mult pentru alimente.

Știm ce mâncăm?

Marius Nicola este proprietarul unui supermarket din Bucureşti. Zilnic, angajaţii săi cumpără legume şi fructe dintr-o piaţă de la marginea oraşului, unde legea o fac samsarii şi nu producătorii.

„Ei vin cu marfa la ore din noapte, preferă să nu piardă timpul, preferă să îşi vândă marfa samsarilor iar noi suntem puşi, ca comercianţi finali, într-o situaţie destul de delicată”, a spus bărbatul.

Obligat de lege să comercializeze produse autohtone, în cantităţi mari, Marius Nicola îşi face griji.

„Niciodată nu ai cum să ştii ce origine şi ce provenienţă are acel produs, chiar dacă ţi se prezintă o documentaţie necesară care ar putea să îţi dea încredere”, a explicat Marius Nicola.

Din cauza intermediarilor, atât comercianţii şi consumatorii riscă să fie înşelaţi. Adică marfa „românească" pe care o cumpără să fie, de fapt, din import.

„Domne, e măr din Polonia, scrie că e măr din Polonia și la revedere. Cine vrea să îl cumpere, îl cumpără. Dar nu îl vinde ca produs măr de Voinești”, a spus președintele Asociației Profesionale Națională Legume-Fructe.

Întoarcerea la cooperative

Pentru a preveni apariţia înşelătoriilor, reprezentaţii marilor reţele comerciale recomandă producătorilor să dezvolte cooperative cu ajutorul cărora să poată sorta, eticheta şi ambala marfa.

„Să fie produse sigure în primul rând, să fie produse aproximativ calibrate, să fie produse ambulate, să fie produse uşor transportabile”, a spus reprezentantul unui supermarket.

„30-40% din ambalajele care circulă sunt lăzi de banane. Ori nu mai avem ce căuta în anul 2016 cu lăzi de banane. Noi trebuie să ne ducem cu ambalaj specific care să fie marcat, care trebuie să promoveze şi să sprijine un brand pe care să îl crească şi sigur lucrurile se vor schimba”, a adăugat președintele Asociației Profesionale Națională Legume-Fructe, Aurel Tănase.

Una dintre cooperativele de desfacere care s-a dezvoltat, în ultimii ani, este în comuna Gheorghe Doja, din judeţul Ialomiţa. În anul 2013, cinci tineri au achiziţionat o staţie de sortare şi spălare a pepenilor, unicat în România.

„Relaţia cu supermarketurile am început-o chiar de la început, în 2013. Am intrat atunci pe două magazine, iar la momentul acesta avem şapte magazine, majoritatea supermarketurilor din România”, a spus Ion Florin, membru al cooperativei agricole.

„După cum vedeţi noi ne luptăm să ne adaptăm cerinţelor lor. Sortare, ambalare, calitate, investim un pic şi în marketing”, a adăugat un alt membru cooperativei, Ionel Cârstoiu.

Cooperativa Gheorghe Doja este însă un caz izolat când vine vorba de o bună colaborare între producători şi supermarketuri. „Războiul" este în toi.

„Nu se poate să mergem la nesfârşit ca noi, producătorii, să vindem sub preţul de cost, iar cineva să câştige foarte mult”, a spus președintele Pro Agro, Florian Dumitru.

„Nu sunt cantităţi suficiente şi noi nu avem absolut niciun motiv pentru care să nu vindem marfă românească atâta timp cât clientul ne-o cere”, a adăugat responsabilul de achiziții al unui supermarket, Claudiu Cazemir Wolciscs.

„Nu mai merge cu găinării, nu mai merge să ascunzi în rândul de jos roşia mai mică sau strâmbă sau, ştiu eu, de altă calitate şi cea de sus altfel”, a adăugat preşedintele Asociației Profesionale Naționale Legume-Fructe, Aurel Tănase.

Recoltă pe teren minat

Un proverb spune că atunci când pui carul înaintea boilor lucrurile nu funcţionează. Aşa se întâmplă și atunci când sunt adoptate legi cu intenţii bune, dar care nu ţin cont de realitatea din teren.

Eu cred că legea poate ar fi fost mai bine să fie mai amplu dezbătută”, a precizat ministrul Achim Irimescu.

„Nu trebuia început cu un procent de 50%, minim 51% din primul an. Ar fi trebuit făcută gradual, an de an, poate pleca de la 10%, 20%, 30% și așa mai departe. Lucrurile sunt simple de înțeles (...) agricultura este așa cum este, la pământ”, a adăugat proprietarul unui supermarket.

Divizaţi, la cheremul samsarilor, asociaţi dar dublu impozitaţi, falimentaţi din cauza schimbărilor legislative şi fără centre de colectare, producătorii români îndeplinesc doar cu mici excepții cerințele de calitate ale supermarketurilor. Cei mai afectaţi rămân, în continuare, clienții care fie cumpără produse mai scumpe din import fie nu ştiu nici măcar ce cumpără.