Sari la conținut

Fenomenul Petrache Lupu - cheie pentru a-l înțelege pe cel actual: Arsenie Boca

În vara anului 1935, toată România afla despre un sat sărăcăcios din Oltenia, unde ciobanul Petrache Lupu pretindea că l-a văzut şi a vorbit cu Dumnezeu. Puhoaie de oameni au pornit-o înspre Maglavit, convinşi de virtuţile tămăduitoare ale locului.

În Câmpia Română era al cincilea an consecutiv de secetă, dar fenomenul Petrache Lupu avea să schimbe complet modul în care arăta sărăcăciosul sat Maglavit, precum și ocupațiile locuitorilor săi.

Mircea Kivu, sociolog: „Dacă vreți, era tot un context de criză. De criză socială. În care oamenii aveau nevoia să creadă în valori. Era și perioada de ascensiune a legionarismului, și personajul a fost exploatat în sensul acesta. Au existat pelerinaje ale legiunii.”

Dacă azi istoricilor nu le este foarte clar dacă Petrache Lupu, ca fenomen social, a fost creația unor jurnaliști în căutare de tiraj sau a unor companii de transport în căutarea unei salvări de la faliment, cert este că banii învârtiți în jurul comunei Maglavit au fost atent investigaţi de autorități.

Astfel, într-un articol publicat în Historia, Dragoș Carciga publică un raport al Poliției din care reiese că preotul satului Maglavit a preluat repede fenomenul Petrache Lupu și, împreună cu un senator de Dolj și mai mulți negustori locali, au pus imediat pe roate o afacere cu broșuri, cruciulițe și alte obiecte sfințite. Poliția a constatat că preotul Bobin, din satul Maglavit și-a achitat într-o singură lună numeroasele credite pe care le avea la bănci din Craiova.

Dar afacerea era abia la început. Au apărut imediat cutii ale milei la locul sfânt, dar și o ștampilă pentru autentificare pe care parohia locală le punea pe orice broșură ce spunea povestea ciobanului care s-a întâlnit cu Dumnezeu. Contra unei taxe.

Se creează repede o adevărată suveică ce produce sume uriașe, dar exact asta atrage atenția episcopului de de Râmnic ce smulge afacerea din mâna preotului din sat, care e în cele din urmă caterisit.

Episcopul are iniţiativa fondării unei bănci de scont cu banii ce, zilnic, se adunau de la credincioşi şi edificarea la locul minunii a unui aşezământ caritabil, în regim de antrepriză. El, mai mult decât parohul, ştia să facă bani; anterior a fost acuzat de delapidarea sumei de 15.000.000 de lei din fondurile de binefacere ale eparhiei.

Între timp, numărul pelerinilor crescuse atât de mult, încât niciunul dintre locuitorii satului Maglavit nu se mai ocupa cu agricultura sau creșterea vitelor. Se făcuseră toți cărăuși, de la gară la locul sfânt, iar o inițiativă care prevedea înființarea unei curse regulate de autobuze este repede abandonată din cauza răscoalei cetățenilor din Maglavit.

Afacerea capătă însă anvergură națională.

Dragoș Carciga, istoric: „Regele a avut un interes foarte clar. În 37 - 38, era într-un impas politic. Avea nevoie de un sprijin popular foarte mare. Și s-a gândit să folosească Maglavitul pe post de suport moral.”

Patriarhul Miron Cristea, agent personal al regelui Carol al II-lea, preia afacerea de la episcopul de Râmnic. Un copil al ciobanului Petreche Lupu primeşte numele Mihai, după moştenitorul Tronului, viitorul rege.

Mihai, fiul lui Petrache Lupu, mai trăiește și astăzi la Maglavit.

Regele îşi arogă titulatura de ctitor al aşezământului, se face totuşi un deviz şi un proiect, în valoare de 5.800.000 de lei pentru ridicarea unei biserici de 2.500 de metri pătrați. Iar apoi totul se oprește.

În 1938 fenomenul se oprise. Calcule bazate pe o serie de sume menţionate în documente indică delapidarea sumei de 10.000.000 de lei între anii, de maximă expansiune, ai minunii, respectiv 1935-1938.

N-a fost efectuată nicio anchetă, oalele sparte le-au plătit credincioşii păcăliţi şi primii profitori.

Cinci ani mai târziu, pe când ostașii români erau măcelăriți pe frontul de est, la cotul donului, Mareșalul Antonescu a avut ideea de a-l plimba pe Sfântul Petru de la Maglavit pe deasupra trupelor, în aeroplan, pentru a le reda acestora încrederea, sau, cine știe, pentru a produce o minune. Minunea nu s-a produs. Petrache Lupu, Sfântul cum i-a rămas numele, a trăit până în 1994, aproape la fel de sărac cum fusese și înainte de vizita divină.

Totuși, comuna Maglavit a rămas una dintre cele mai bogate din Oltenia. Primarul actual, din Maglavitul de azi, are o teorie personală privind concurența minunilor într-o Românie încă mistică

Ion Dinu, primarul comunei Maglavit: „Vedeți dumneavoastră, cred că acea revelație pe care a avut-o Petrache Lupu a avut un ecou mai puternic. Era printre unicele din România. Acuma sunt mai multe. Și oamenii își aleg.”

Citiți și

BIZIDAY. Arsenie Boca produce 15 milioane de euro pe an. Cum a ajuns să fie un fenomen social

Între credință și misticism. De ce se roagă românii la „semnele divine” apărute la tot pasul?